Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.155/2008
Ședința publică din 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1246/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că pârâtul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Instanța, față de împrejurarea că pârâta intimată Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Alba, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata dreptului reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu data de 5.11.2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, urmând ca MFP să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii se arată că prin dispozițiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 444/2006 și art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate la funcționarii publici cu statut special din anumite structuri ale statului.
Raportat la dispozițiile OG nr. 19/2006 este clară voința de a se acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale.
Or, deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de personal care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În susținerea acțiunii lor, reclamanții au mai invocat prevederile art. 14 din CEDO, art. 21 din OG nr. 137/2000 și art. 16 din Constituția României.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că nu se poate reține vreun regim discriminator în ceea ce privește neacordarea acestui spor reclamanților.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
În afara legii nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr. 137/2000.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului. Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale. În mod constant, actele normative au stabilit că aceștia beneficiază de drepturile și au îndatoririle prevăzute în actele normative având acest caracter, însă cu un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Pentru existența unei discriminări este necesară existența unui drept recunoscut de lege. Atâta timp cât un anumit drept nu este ori nu mai este prevăzut de lege nu se poate vorbi nici de discriminare, deoarece dreptul respectiv nu este ocrotit de lege.
Totodată, Curtea Constituțională a reținut prin mai multe decizii că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, așa încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminare nici privilegii.
Pârâtul CNCD a depus întâmpinare - ajunsă la dosar după pronunțarea sentinței, motiv pentru care nu a fost avută în vedere de către instanță la momentul deliberării - prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere că potrivit art. 27 din OG nr. 137/2000 CNCD nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 1246/2007 a respins acțiunea formulată de reclamanți.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut că reclamanții prin acțiune solicită acordarea unor sporuri pe care legea le prevede doar în beneficiul unor categorii de personal, care gestionează și manipulează informații clasificate, întemeindu-și pretențiile pe existența unei discriminări ce rezultă din conținutul legilor speciale.
Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este salariat conform OG nr. 8/2007, care nu prevede acordarea unui astfel de spor.
Potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 grefierul este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, astfel că păstrarea confidențialității este o obligație prevăzută prin natura postului ocupat.
Reglementarea criteriilor de determinare a indemnizațiilor sau salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, sporurile sau adaosurile la salariile de bază, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului, singurul care poate stabili în ce măsură aceste sporuri se acordă unor anumite categorii de salariați.
Fiind sesizat cu petiția nr. 7024/2007 având ca obiect neplata sporului de confidențialitate pentru procurori, CNCD prin Hotărârea nr. 232/2007 a concluzionat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu în sensul prevederilor art. 2 din OG nr. 137/2000 prin neacordarea acestui spor.
Cum competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamanților în condițiile în care aceștia nu fac parte din categoria funcționarilor publici cu statut special și nici a personalului civil într-o instituție militară, nu revine instanțelor de judecată, fiind o competență exclusivă a legiuitorului, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, prin care au solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanții au susținut că instanța nu a cercetat situația în care se află aceștia în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EU/78 tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Fiind grefieri, reclamanților li s-a impus o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică, dar se află în aceeași situație ca și restul de personal din unitățile bugetare.
Legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina lor, implicit a instituit și o obligație de plată pe cale de analogie a legii.
Reclamanții mai susțin că unul și același element constând în obligația de confidențialitate produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Se apreciază că nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii reclamanților, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același: efectul de confidențialitate impuse în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
În sensul art. 2 alin. 1-3 și art. 6 din OG nr. 137/2000 reclamanții se consideră discriminați întrucât li s-a refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Se mai susține că tribunalul nu s-a pronunțat asupra discriminării invocată în comparație cu celălalt personal din sistemul bugetar care beneficiază de acest spor, rezumându-se la faptul că sporul de confidențialitate nu este prevăzut de OG nr. 8/2007.
Intimata Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât raportat la legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate nici un act normativ nu prevede acordarea sporului de confidențialitate.
Reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională, de ordine publică și siguranță, fiind angajații Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
Pe de altă parte, reclamanții nu au acces la informațiile clasificate, nedeținând certificat de acces. În plus, instituția la care aceștia își desfășoară activitatea nu a operat până în prezent cu informații clasificate care să presupună nevoia de acces a reclamanților la astfel de documente.
Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Se menționează că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare.
Conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați etc.
Lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie.
CURTEA, analizând sentința atacată în raport de criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat acordarea sporului de confidențialitate, apreciind că sunt îndreptățiți la plata acestui spor, dat fiind că se află într-o situație discriminatorie în raport de alte categorii socio-profesionale care beneficiază de acest spor și care fac parte din sistemul bugetar, reclamanții susținând că au obligația de confidențialitate, fără ca acesta să se traducă într-o obligație corelativă de plată.
Principiul nediscriminării este un principiu general al dreptului comunitar, menționat expres în Tratatul Comunității Europene.
La fel ca și celelalte state membre, România trebuie să fie pregătită să aplice și în domeniul salarizării principiile atât din punct de vedere legislativ cât și administrativ și al puterii judecătorești.
În legislația românească - la nivel de principiu - se statuează în art. 5 din Codul Muncii egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii. Este astfel interzisă orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat bazată de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
Acest principiu general își găsește corelativul în dispozițiile exprese ale art. 154 alin. 3 Codul Muncii.
Se poate observa că în esență cele două texte de lege dau eficiență principiilor regăsite în legislația europeană și din dorința de a fi cât mai clare și cât mai concise, enumeră toate posibilele criterii ce ar putea conduce la o discriminare în ce privește tratamentul egal și nediferențiat și în ce privește plata salariului pentru muncă depusă.
Înlăturarea discriminării nu înseamnă acordarea unui salariu nediferențiat pentru salariații care desfășoară o muncă cu aceeași calificare, dar în condiții de muncă diferite și în sisteme socio-economice diferite.
Există însă situații în care obligația de confidențialitate este inclusă în chiar structura postului, ceea ce presupune o altă grilă de salarizare raportat la importanța activității desfășurate de angajat, dar și raportat la impactul acestor activități asupra întregului sistem național.
În acest fel în România s-au născut mai multe sisteme de salarizare, plecând de la cele general prevăzute în Codul Muncii și detaliate în contracte colective de muncă pe diferite ramuri și terminând cu cele prevăzute pentru sectorul bugetar, pentru diferite categorii de persoane care lucrează în acest sector.
În mod constant, în sistemul național de salarizare s-au stabilit prin reglementări speciale modalități de salarizare distincte între diferite categorii de personal plătite de la bugetul statului.
Stabilirea unor sisteme de salarizare distincte este în concordanță cu OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în sensul acestui act normativ prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință exercitată pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea recunoașterii sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului, a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
Exercitarea drepturilor enunțate de OG nr. 137/2000 privește persoanele aflate în situații comparabile, aspect reglementat de această ordonanță și regăsit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cazul adoptării unor sisteme de salarizare diferite, raportat la conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu nu se mai poate vorbi de o discriminare, întrucât nu mai există o situație comparabilă.
Prin tratamentul diferențiat stabilit prin sisteme de salarizare diferite, funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale angajatului din fiecare sector de activitate, raportat la importanța socială, economică și publică a activității desfășurate, nu se instituie un tratament discriminatoriu.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformizarea salariilor și nici adoptarea unor reglementări diferențiate pentru angajații care au aceeași pregătire profesională, dar prestează o astfel de muncă în sectoare diferite. Situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină și soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestuia, fără ca aceasta să încalce principiul egalității, întrucât acest principiu nu impune uniformizarea salariilor ci egalitatea de șanse și tratament.
În raport de cele menționate anterior în mod corect a reținut prima instanță că conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă.
Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamanți.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 108/2006 a reținut, în esență, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezentând opțiunea legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
De asemenea, prin Decizia nr. 239/2003 a aceleași Curți Constituționale, s-a stabilit că în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de personal, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 6 din Constituție și de reglementările internaționale.
În consecință, tribunalul a respins în mod temeinic și legal acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere împrejurarea că aceștia nu fac parte din categoriile profesionale reglementate de art. 3 din Legea nr. 444/2006, iar acordarea unor sporuri este o opțiune exclusivă a legiuitorului.
Față de cele menționate, soluția pronunțată de tribunal fiind dată cu respectarea prevederilor legale, neputându-se reține un caz de discriminare, negăsindu-ne în nici unul din cazurile care atrag casarea sau modificarea sentinței din cele reglementate de art. 304 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1246/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./20.03.2008
Dact. /2ex
Judecători fond:,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan, Ana Doriani
