Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1589/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1589
Ședința publică din data de 22 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, G, -, G, G, -, -, G, che, G, -, -, scu, G, G, G, -, G, G, -, -, și, prin reprezentant legal cu domiciliul ales în, sat -, județul D, și de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 729 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 august 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 22 august 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Reclamanții, G, -, G, G, -, -, G, che, G, -, -, scu, G, G, G, -, G, G, -, -, și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA GRUP B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate pe anii 2004-2007, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin.1 din.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt salariații societății pârâte și că potrivit în afara salariului aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu i-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
În conformitate cu art. 115 Cod pr. civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând în esență că începând cu anul 2003 primele care fac obiectul acțiunii au fost incluse în salariu.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către intimată că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu l-a salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fist diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, fiind stabilite prin adresa nr. 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuie stabilit.
S-au anexat întâmpinării acte.
Pârâta a formulat precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința 729 din 29 aprilie 2008 admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale cuvenite de Paști și C în perioada 23.11.2004-23.11.2007, în echivalent de un salariu mediu de bază pentru fiecare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizate cu rata inflației de la data nașteriii dreptului și până la plata efectivă.
Totodată, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atâta vreme cât pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost deja achitate nu se pune problema prematurității acțiunii, excepția invocată în acest sens fiind vădit nefondată.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs societatea pârâtă și reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând pârâta modificarea în tot a hotărârii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar reclamanții au cerut modificarea în parte a sentinței și recalcularea corectă a cuantumului drepturilor salariale cuvenite în raport de salariul mediu de bază de la nivelul societățiii pârâte așa cum rezultă și din expertiza efectuată de, depusă după pronunțarea sentinței.
Criticând sentința, societatea pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate șși dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la recursul societății pârâte.
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiune, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu privire la ultima critică a recursului, Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în art. 168 CCM.
În legătură cu recursul declarat de reclamanți.
Din înscrisurile existente la dosar inclusiv adresele privind cuantumul salariului mediu de bază pe SC SA, rezultă că pentru perioada în litigiu, respectiv 23 noiembrie 2004 - 23 noiembrie 2007, instanța de fond a obligat societatea pârâtă la plata drepturilor salariale actualizate, reprezentând prime de Paște și C la nivelul salariului de bază mediu cuvenit fiecărui reclamant, sume care au fost corect reținute și sub aspectul cuantumului conform art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă, astfel că nu mai este necesară recalcularea acestui cuantum cum au pretins reclamanții, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică și sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, G, -, G, G, -, -, G, che, G, -, -, scu, G, G, G, -, G, G, -, -, și, prin reprezentant legal cu domiciliul ales în, sat -, județul D, și de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 729 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./22.09.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
