Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1652/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1652
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERTUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.5125 din 1312.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, -, A, U, I, G, -, -, -, intimat -, intimat, -, -, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL ECONONIEI ȘI FINANȚELOR -, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 5125 din 1312.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor Publice si a Tribunalului Dolj si in consecinta respinge actiunea fata de acesti parati.Respinge exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata invocata de Ministerul Justitiei.
S-a dispus admiterea in parte a acțiunii.
Au fost obligați paratii Ministerul Justitiei si Curtea de APEL CRAIOVA sa plateasca reclamantilor drepturile salariale reprezentand indemnizatia de 10% lunara din salariul brut conform anexelor raportului de expertiza efectuat de expertul contabil desemnat, pentru perioada 01.11.2003-31.10.2007, sume nete si care vor fi actualizate in functie de indicele de inflatie pana la data platii efective, astfel: LUCRETIA -4880 LEI, -3413 LEI, -2453 LEI, -2355 LEI, 4453 LEI, - 3796 LEI, - 3477, 2914 LEI, - 3301 LEI, -3722 LEI, - 3422 LEI, - 2096 LEI, G - 2953 LEI, -3494 LEI, - 2274 LEI, -1755 LEI, -3435 LEI, - 2667 LEI, -3537 LEI, - 2214 LEI, -972 LEI, -2285 LEI, 3048 LEI, () -2014 LEI, - 3645 LEI, 3623 LEI, - 3613 LEI, A - 3700 LEI, U -3692 LEI, - 3733 LEI, - 1968 LEI, 3221 LEI, - 3668 LEI, - 3693 LEI, 3602 LEI, -3245 LEI, A 3456 LEI, -3628 LEI, - 1545 LEI, -1299 LEI, -638 LEI, () - 701 LEI, - 3926 LEI, -3721 LEI, -3407 LEI, - 3392 LEI, - 1815 LEI, - 5452 LEI, -1909 LEI, - 3684 LEI, - 3739 LEI, -3131 LEI, - 4076 LEI, -3593 LEI, -3681 LEI, - 3612 LEI, - 3880 LEI, -3586 LEI, -3299 LEI, 2128 LEI, - 1623 LEI, A -1686 LEI, -1611 LEI, -1508 LEI, - 1855 LEI, - 1668 LEI, () -2121 LEI, -4114 LEI, - 3468 LEI, - 3878 LEI, - 3478 LEI, -3039 LEI, - 2900 LEI, - 3075 LEI, - 3239 LEI, - 4115 LEI, - 3505 LEI, -3451 LEI, - 3823 LEI, -1044 LEI, - 2078 LEI, -2232 LEI, - 4704 LEI, - 3814 LEI, -3476 LEI, -2934 LE.
S- luat act ca reclamantii, G, renunta la judecarea cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
In ceea ce priveste exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata invocata de Ministerul Justitiei, instanta a retinut ca aceasta nu este intemeiata si urmeaza respins-o in consecinta.
Astfel cererea de chemare in judecata contine elementele prevazute de art 112 pct 1 Cpc iar in ceea ce priveste neindeplinirea conditiilor prev de art 112 pct 6 Cpc, instanta constata ca la filele 3,4,5 din dosar, se afla tabelul cu semnaturile reclamantilor.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice si a Tribunalului Dolj instanța a retinut ca aceasta este întemeiată, intre aceste institutii si reclamanti neexistand raporturi juridice de munca.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamantii indeplinesc functia de grefier in cadrul Curtii de APEL CRAIOVA.
Potrivit art. 19 punctul. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Dispozițiile art 6 alin 2 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, art 4 si 16 din Constituția României consacra principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării.
Art. 20 din legea fundamentala a statului stipulează ca dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.
Acest principiu este reluat si de art 1 alin 2 lit i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Potrivit art 2 alin 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de orice criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice iar conform alineatului 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
In speța nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit existenta unui scop legitim, care sa justifice aceasta discriminare.
Reclamanții din cauza de fata îndeplinesc si ei funcția de grefier in cadrul Tribunalului Dolj, parte din ei neefectuând activitatea din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar in virtutea funcției, aceeași munca egala cu beneficiarii sporului de 10 % nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați.
Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce inculca dispozițiile legale in materie si anume, art 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 si art 6 alin 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezida intr-o ilegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea ca nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute in art 19 pct 3 din Legea nr. 50 /1996 si nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea drepturilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practica discriminatorie, paratul Ministerul Justiției neputând invoca propria culpa discriminatorie.
Din cuprinsul raportului de expertiza, cu anexele corespunzătoare, rezulta sumele pe care fiecare reclamant este îndreptățit sa le primească, sume calculate in raport de situația fiecărui reclamant, sume ce vor fi reactualizate in continuare, în funcție de coeficientul de inflație, pana la data plații efective.
In raport de aceste considerente, instanța admis în parte acțiunea reclamanților si au fost obligați parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA sa plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunara din salariul brut conform anexelor raportului de expertiza efectuat de expertul contabil desemnat, pentru perioada 01.04.2004-31.10.2007, sume nete actualizate, si care vor fi actualizate in continuare pana la data plații efective.
A obligat paratul Ministerul Economiei si Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să reglementeze situația juridică a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridică, acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10 % din salariul brut, până la reglementarea situației juridice a acestor drepturi în mod nediscriminatoriu, obligarea în solidar primilor trei pârâți să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate, deoarece aceste cereri privesc drepturi viitoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției criticând-o ca nelegală și netemeinică, în ceea ce privește art.19 alin.3 din Legea 50/1996 care prevăd că beneficiază de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
A mai arătat recurentul că nu poate fi reținută motivarea din cererea de chemare în judecată, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din Legea 50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A apreciat recurentul că nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului.
Analizând motivele de recurs invocate de către recurent, instanța urmează a arăta următoarele:
Cu privire la motivul de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, referitor la inexistența discriminării, se constată că din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că reclamanta ca de altfel toți ceilalți reclamanți au invocat în susținerea pretențiilor lor o practică discriminatorie instituită prin prevederile legale ce reglementează salarizarea acestora, în sensul acordării acelui spor la salariu doar anumitor salariații din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea.
Instanța de fond a reținut că în speță nu s-a dovedit existența unui scop legitim care să justifice discriminarea respectivă, faptul că reclamanta nu a desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din legea 50/1996, neputând conduce la faptul că nu ar avea dreptul la indemnizația respectivă, deoarece modalitatea de acordare a acesteia reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie.
Recurentul în recursul formulat a arătat că in speță nu există discriminare deoarece nu poate fi vorba de existența unor persoane aflate în situații comparabile sau analoage așa cum prevede art. 14 din CEDO, în condițiile în care personalul prevăzut de art. 19 din legea nr. 50/1996, îndeplinește sarcini diferite și suplimentare față de ceilalți.
În subsidiar s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii în conformitate cu prevederile art.1, art.3, art.7 și art. 8 din Decr. Nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul Muncii solicitând să se constate că drepturile solicitate pe anii 2003 și în parte pe 2004 sunt prescrise.
Criticile recurentului privind fondul cauzei nu sunt întemeiate:
Potrivit art. 14 din CEDO diferența de tratament devine discriminare,atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea potrivit art 2 din OG 137-2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referință sectorială, și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate și de nivelul instanței.
Prin alin. 8 al aceleiași articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, în sensul că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul lunar calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Această prevedere este discriminatorie, așa cum a reținut și instanța de fond, întrucât nu stabilește un criteriu obiectiv care să o justifice.
În principiu activitatea grefierilor unei instanțe sau parchet este aceeași, constând în participarea la ședințele de judecată, la întocmirea și comunicarea diferitelor acte de procedură, atât în faza judecării cauzelor cât și în faza executării dispozițiilor judecătorești sau a celor date de procurorii parchetelor de pe lângă instanțele de judecată.
Din acest punct de vedere aceștia se află în situații comparabile și analoage, neexistând un criteriu obiectiv care să stabilească că activitatea desfășurată de către cei vizați de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexă decât a celorlalți.
Această concluzie este întărită și de faptul că judecătorii sau procurorii care au de asemenea atribuții în efectuarea actelor de executare penală sau civilă precum și în soluționarea cauzelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu beneficiază de această indemnizație considerându-se deci că nu efectuează o muncă mai complexă decât ceilalți.
Nici faptul că prin fișa postului sunt stabilite atribuțiile fiecărui grefier pe secții și compartimente, nu constituie o împrejurare care să înlăture caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, așa cum susține recurentul, acesta neputând constitui un criteriu obiectiv, în înțelesul prevederilor și practici CEDO.
De asemenea nu se poate spune că aceștia depun o muncă suplimentară așa cum susține recurentul, deoarece activitatea acestora se desfășoară tot în cadrul aceluiași program de lucru, și nu există o normare concretă a muncii fiecăruia pentru a se pute spune cu obiectivitate că cei îndreptățiți la acea indemnizație desfășoară o muncă suplimentară sau esențial diferită de ceilalți.
Este întemeiată critica în ceea ce privește invocarea excepției prescripției pentru acordarea drepturilor bănești pentru anul 2003 și parțial pentru 2004, instanța de fond acordând drepturile bănești pentru perioada 01.11.2003-31.11.2007, prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză.
De altfel, se constată că în considerentele hotărârii instanța a reținut că indemnizația de 10% se datorează în perioada 01.04.2004-31.10.2007 existând contradicție între considerente și dispozitiv în ceea ce privește perioada pentru care se acordă drepturile bănești.
Avându-se în vedere dispozițiile art.1, art.3, art.7 și art.8 din Decretul 167/1958 precum și art. 283 Codul Muncii se constată, în raport de data introducerii acțiunii-01 iunie 2007 că drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunar din salariul brut se datorează de către pârâți începând cu data de 01 iunie 2004, perioada anterioară acestei date fiind prescrisă.
Urmează ca în baza art. 312 al.2 C:pr.civilă rap. la art.304 pct.9 pr.civilă să se admită recursul, să se modifice sentința în parte, în sensul că drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunar, din salariul brut, se acordă începând cu data de 01 iunie 2004, perioada anterioară acestei date fiind prescrisă, conform sumelor cuvenite fiecărui reclamant menționate în raportul de expertiză contabilă și anexele la raport întocmit de expert la instanța de fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de declarat de pârâtul MINISTERTUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.5125 din 1312.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, -, A, U, I, G, -, -, -, intimat -, intimat, -, -, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL ECONONIEI ȘI FINANȚELOR -, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și.
Modifică în parte sentința în sensul că drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunar, din salariul brut, se acordă începând cu data de 01 iunie 2004, perioada anterioară acestei date fiind prescrisă, conform sumelor cuvenite fiecărui reclamant menționate în raportul de expertiză contabilă și anexele la raport întocmit de expert, la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.4/02.04.2008
/ și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin
