Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1667/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1667
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 5593 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingeri cererii.
Avocat pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5593 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC
A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești prevăzute de art 50 alin 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate reprezentând indemnizație de concediere în raport de vechimea în muncă.
A obligat societatea pârâta către reclamantă la plata drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorii de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate pe anul 2005, corespunzător cu activitatea desfășurată în societate, drepturi ce vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta a fost salariata unității pârâte, până la data de 24.12.2005, așa cum rezultă din cartea de muncă și din decizia de încetare a contractului de muncă, anexate în copii la dosar.
otrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu În vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării faptului că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecarui salariat .
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al A" din 06.11.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, potrivit voinței părților la data semnării contractului.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci, voința părților a fost ca aceste prime de Paște și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
Conform art.l alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin.4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă refl ectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizată după momentul ncetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia în anul 2007.
Astfel, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 nu produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință această apărare fiind nefondată.
Părțile nu au solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă judiciară, iar instanța, în condițiile în care pârâtul a refuzat să depună statele de plată, deși i s-a solicitat acest lucru prin mai multe adrese, a dispus decăderea acestuia din proba cu înscrisuri, conform art. 287 si 288..
Pentru aceste considerente, instanța admis acest capăt de acțiune, a obligat societatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorilor de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate pe anul 2005 în raport de activitatea desfășurată în societate, drepturi ce vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plății efective și indemnizația de concediere în raport de vechimea în muncă.
În ceea ce privește capătul de acțiune privind drepturile bănești prevăzute de art. 50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate reprezentând indemnizație de concediere în raport de vechimea în muncă, instanța a constatat că pârâta la concediere i-a acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 al. 4 din contractul colectiv de muncă, fără a-i acorda și drepturile prevăzute de art. 50 al. 1.
Instanța a admis acest capăt de cerere constatând că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.50 alin 1 din contractul colectiv de muncă angajatorul, la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, îi plătește salariatului o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea acestuia, respectiv de la 6 luni la 3 ani-un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani-două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete, peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
Conform art. 50 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă valorile efective ale indemnizațiilor de concediere urmau să fie stabilite prin negociere cu.
Instanța a considerat că prin negociere se stabileau doar valorile efective ale indemnizațiilor de concediere, respectiv numărul de salarii compensatorii, iar nu să se modifice obiectul in raport de care se calcula indemnizația de concediere, respectiv să se înlocuiască vechimea in muncă cu vechimea in.
In cazul lipsei negocierii cu privire la acordarea indemnizațiilor de concediere in raport de vechimea in muncă, instanța a considerat că sunt aplicabile cuantumurile stabilite in art. 50 al. 1.
Potrivit alin 4 al aceluiași articol, prevederile menționate se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Această dispoziție presupune că suportul financiar reglementat de Planul Social pct. 4 sub denumirea de " Financiare" in funcție de vechimea in, se adaugă la indemnizația prevăzută de Contractul Colectiv de muncă-art. 50 al. 1.
Amendamentul din data de 09.01.2006 nu putea să modifice art. 4 din CCM, deoarece conform art. 31 din Legea 130/1996 pot interveni modificări la clauzele CCM, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru dar modificările aduse CCM se comunică în scris la B și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară dacă părțile convin.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că nu a achitat indemnizația de concediere prev. de art.50 alin1 din contractul colectiv de muncă, indemnizație care, din analiza unitară a disp.art 50 în integralitatea sa, este distinctă de cea acordată, motiv pentru care instanța a apreciat această solicitare a reclamantului ca fiind întemeiată.
In favoarea acestei interpretări pledând mai multe argumente:
La pct. 5 din Planul social se califică pachetele financiare de la pct. 4 ca fiind suport financiar, ceea ce presupune că s-a urmărit a se reglementa un nou ajutor financiar care se adaugă la drepturile reglementate de Contractul Colectiv la nivel de unitate, iar nu la eliminarea dreptului la indemnizația de concediere de la 1 până la 4 salarii medii nete in funcție de vechimea in muncă;
La art.8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 s-a prevăzut la al. 1 că "părțile se obligă ca, in perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze si să nu susțină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă".
Dacă s-ar adopta soluția contrară s-ar ajunge la anularea drepturilor reglementate prin contractul colectiv de muncă pe anul 2004 înregistrat la cu nr. 2714/16.04.2004, printr-un act - Planul social adoptat ulterior la 21.04.2005, încălcându-se astfel dispoziția expresă reglementată de art. 8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, de a nu se diminua drepturile ce decurg din contractele colective de muncă prin acte ulterioare.
La art. 7 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 la al.1 si 2 s-a prevăzut că "drepturile salariaților prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea"
In contractul colectiv de muncă pe anul 2002 s-a prevăzut la al. 1 acordarea indemnizației de concediere in raport de vechimea in muncă, iar la al. 2 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile se aplică si acestea.
În Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 50 valoarea indemnizației de concediere in raport de vechimea in muncă, iar la al. 4 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile, se aplică si acestea.
În Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2007 nu s-a mai menționat prevederea de la al. 4, fiind înlocuită cu mențiunea completării cu prevederile Planului Social.
Însă, așa cum am mai arătat, nu se pot încălca disp. art. 7 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004 - 2007 care prevăd la al.1 și 2 că "drepturile salariaților prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea";
Art. 9 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 prevede că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, in favoarea salariatului."
A interpreta dreptul dedus judecații in sensul că salariații beneficiază doar de suportul financiar potrivit Planului Social, fără a beneficia de indemnizația de concediere reglementată de art. 50 al. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, înseamnă a se interpreta această clauză in defavoarea salariaților.
Obligația pârâtei de a acorda salariaților disponibilizați drepturile prevăzute în CCM al societății conform art. 50 alin. 1, reiese și din următoarele:
- drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 au fost menținute în CCM și după apariția Planului social la alin. 4 al aceluiași articol;
- drepturile de la art. 50 alin. 1 au fost renegociate anual tocmai pentru a fi acordate;
- drepturile de la art. 50 alin. 1 sunt stabilite în cuantumuri și modalități de calcul diferite astfel ca tranșele stabilite se calculează la alin. 1 funcție de vechimea în muncă, alin. 4 funcție de vechimea în.
În consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești prev. de art. 50 al. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate reprezentând indemnizație de concediere in raport de vechimea in muncă a salariatului, drepturi bănești ce urmează să fie actualizate de la data scadenței la data efectivă a plății, ca modalitate de recuperare integrală a prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA în temeiul dispozițiilor art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041cod pr.civilă. În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC SA de a-i fi acordata de doua ori indemnizația de concediere.Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca, la concedierile individuale, care nu țin de persoana salariatului, angajatorul ii plătește, o indemnizație minima de concediere,
Acest drept al angajaților este acordat o singura data. Evident cuantumul indemnizației de concediere, conform alin (3) ai articolului 50 din CCM a fost stabilit, efectiv, prin negociere cu, valorile indicate de alin. (1) fiind valorile minime de la care au început negocierile.
Toți foștii salariați ai SC SA, (care au încetat raporturile de munca cu aceasta prin concediere), au primit indemnizația de concediere in funcție de vechimea fiecăruia in petrol, sumele acordate fiind stabilite in fiecare an prin încheierea acordurilor sociale.
Constatările instanței de fond in sensul ca: "pârâta nu a făcut dovada achitării indemnizației de concediere prevăzuta de ort. 50 alin. l din contractul colectiv de munca, indemnizație care, din analiza unitara a dispozițiilor art. 50, in integralitatea sa, este distincta de cea acordata, motiv pentru care instanțe apreciază aceasta solicitare a reclamantului ca fiind întemeiata.", nu fac altceva decât sa confirme ca, asemeni petenților, nici Tribunalul nu a înțeles exact situația reala a acordării indemnizațiilor de concediere dând o interpretare total eronata clauzelor inserate la art. 50 din CCM.
Prin acordurile sociale încheiate de părțile CCM si semnate de către reprezentanții acestora, nu s-a făcut altceva decât sa se stabilească, in beneficiul angajaților, acordarea unor sume de bani mult mai mari decât cele stabilite prin CCM.
Instanța de fond, prin hotărârea pronunțata nu a făcut altceva decât sa oblige recurenta la plata de doua ori a dreptului bănesc numit indemnizație de concediere, cumulând, contrar regulilor de drept, prevederile mai favorabile (indemnizația acordata conform acordurilor sociale) cu cele mai puțin favorabile (indemnizația ce se acorda pana la momentul încheierii acordurilor sociale si care se calcula prin cumulul aritmetic al unui număr de maxim 4 sau 5 salarii medii nete).
Instanța de fond, prin admiterea cererii, a ignorat convenția părților CCM, trecând peste puterea de lege a unei convenții legal încheiate, interpretând clauzele CCM, total opus fata de voința pârtilor, exprimata in mod clar si fără a lasă loc interpretărilor, faptul ca salariații care sunt concediați din motive care nu țin de persoana acestora primesc o singura suma de bani cu titlu de indemnizație de concediere.
Astfel, prin acordul social încheiat la 07.12.2005 s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecințelor concedierii prin plata unei indemnizații de concediere, mai mare decât cea stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin acordurile sociale încheiate la 03.01.2006 si 29.01.2007, tocmai pentru a fi evitate interpretările, părțile CCM inserează următoarea explicație:"pentru a evita orice neînțelegere in legătura cu suma de bani ce urmează a fi primita de către fiecare angajat, cu titlu de indemnizație de concediere, Porțile convin ca persoanele afectate de măsura concedierii colective vor primi, in funcție de vechimea in petrol, numai suma ce este înscrisa in tabelul de mai sus, " Prin SOCIALE încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 si 29.01.2007 semnate si recunoscute de către ambele părți semnatare ale CCM, au fost stabilite următoarele:
- plata unei indemnizații de concediere, in funcție de vechimea in petrol, mai mare decât cea stabilita prin Contractul Colectiv de Munca si
- stabilirea unor alte transe pentru vechimea in petrol, favorabile salariatului,după care se va calcula indemnizația de concediere. "
Prin motivele de recurs sunt menționate valorile sumelor convenite prin acordul social încheiat la 07.12.2005 cu titlu de indemnizație de concediere.
Aceste acorduri sociale au fost încheiate cu un singur scop, acela de a stabili salariaților ce urmau sa fie concediați drepturi mai mari decât cele stabilite de art.50 alin.(l) din CCM.
Analizând recursul formulat instanța constată că este fondat numai în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea indemnizației de concediere.
Motivele de recurs referitoare la plata primelor de Paște și de C sunt nefondate, avându-se în vedere următoarele:
Astfel, dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
Fiind vorba deci de drepturi salariale,termenul de prescripție este cel de 3 ani, critica recurentei sub acest aspect fiind astfel nefondată.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003, nefiind stipulată o clauză în acest sens în CCM.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Faptul că salariile au avut o evoluție crescătoare nu constituie o dovadă a faptului că acea creștere reprezintă suplimentările salariale respective sau doar creșterea salariului de bază urmare a negocierii, fără acele suplimentări care ar fi trebuit adăugate la creșterea respectivă.
Nici faptul că în carnetul de muncă nu se putea trece includerea respectivelor drepturi în salariul de bază, nu conduce la concluzia că acele suplimentări ar fi fost acordate, așa cum susține recurenta.
Cât privește expertiza contabilă cerută de către recurentă, potrivit art. 305 cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la încheiere dezbaterilor, astfel că o asemenea cerere nu poate fi primită.
Este întemeiat însă recursul societății comerciale pârâte, în ceea ce privește acordarea indemnizației de concediere.
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă, în sensul că va respinge cererea privind indemnizația de concediu. Va menține restul dispozițiilor sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 5593 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamanta .
Modifică in parte sentința în sensul că respinge cererea privind indemnizația de concediere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27.04.2009
Red.jud.-
3 ex./AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Ligia Epure
