Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1668/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1668
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul cu domiciliul în C,-, -.50,. 1,. 6, jud. D împotriva sentinței nr. 5909/ 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale, așa cum a fost completată prin sentința nr. 6416/ 28 2008, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu și pârâta SC SA, cu sediul în B, lor nr. 239, Sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat și recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru răspuns recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare.
Într-o teză subsidiară, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte în sensul admiterii, în totalitate, a cererii de chemare în judecată, inclusiv acordarea cheltuielilor de judecată în totalitate.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 5909/ 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC""SA.
A fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamant, a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2007, calculate la nivelul salariului de baza mediu la nivelul societății și indexate in raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plații efective.
S-a respins cererea reclamantului privind suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de C pentru anul 2007.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul tribunalului, reclamanta a chemat în judecata pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată parata la plata contravalorii drepturilor salariale reactualizate cuvenite si neacordate aferente anului 2007, reprezentînd prima de Paști și
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, in condițiile in care Societatea a achitat toate drepturile salariale in conformitate cu prevederile CCM.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond constat următoarele:
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu.".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, in sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat .
Același text se regăsește, in ultima formă menționată, in Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Societatea pârâta a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul Colectiv de Munca al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționata in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca,părțile semnatare confirmă faptul că, in redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paste si de C să fie introduse in salarule de baza ale fiecărui angajat .
In fine, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se da o interpretare textului in discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă cu privire la aplicabilitatea dispoz. art. 283 al. 1 lit. e) din Codul Muncii "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Instanța a considerat că in cauză sunt aplicabile dispoz. art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii care prevăd termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința părților a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
In cauză, dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. l alin. I din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de munca ( in egala măsura ca și contractele individuale de munca ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul că dispozițiile contractului colectiv de munca refl ecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori partite convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a parților, dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de munca poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând sa își producea efecte pana la momentul încetării efectelor contractului.
In speța, astfel cum rezulta din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata după momentul ncetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și in total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariaților și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
S-a mai retinut, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu poate produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, s- reținut ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, in absenta negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de parți prin contractul colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință aceasta apărare va fi respinsa ca nefondata.
Părțile nu au solicitat administrarea probei cu expertiza contabila judiciara, iar instanța, in condițiile in care pârâta a refuzat să depună statele de plată, deși i s-a solicitat acest lucru prin mai multe adrese, a dispus decăderea pârâtei din proba cu înscrisuri conform art. 287 si 288..
Pe cale de consecința, a fost admisa in parte acțiunea cu privire la capătul de acțiune referitor la prima de Paste si de C in sensul ca societatea parata a fost obligata la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2007, calculate la nivelul salariului de baza mediu la nivelul societății și indexate in raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plații efective.
S-a respins capătul de acțiune privind prima de C pe anul 2007, întrucît contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 28 septembrie 2007.
Ulterior, prin sentința nr. 6416/ 28 2008, s-a admis cererea formulata de reclamanta și s-a dispus completarea dispozitivului sentintei nr.5909/31.10.2008 pronuntata de Tribunalul Dolj -Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr-, in sensul ca s-a admis in parte cererea privind plata cheltuielilor de judecata si a fost obliga parata sa ii achite reclamantei suma de 250 lei reprezentand onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această a doua hotărâre, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Din examinarea actelor si lucrarile dosarului nr-, rezulta ca, la fila nr.23 a dosarului, se afla chitanta nr.92/31.10.2008 prin care se demonstreaza ca reclamanta a achitat suma de 500 lei reprezentand onorariu avocat.
Intrucat actiunea reclamantei a fost admisa doar in parte, in sensul ca parata SC SA Baf ost obligata la plata drepturilor banesti reprezentand suplimentari salariale coprespunzatoare sarbatorii de Paste pentru anul 2007 si a fost respinsa cererea privind suplimentarile salariale corespunzatoare sarbatorii de C pentru anul 2007, cererea s- admis in parte, in sensul ca parata a fost obligata la jumatate din taxa platita ca onorariu de avocat, respectiv 250 lei.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, așa cum a fost completată ulterior, a formulat recurs reclamantul, prima dintre cereri vizând sentința civilă nr. 5909/31 oct. 2008 (prin care s-a soluționat fondul cauzei) iar cea de a doua vizând sentința nr. 6416/28 nov. 2008 prin care s-a soluționat cererea de completare a dispozitivului primei hotărâri.
În esență, criticile formulate au vizat admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 5909/31 oct. 2008, fiind obligată pârâta la plata, numai în parte, onorariului de avocat (250 lei în loc de 500 lei).
În susținerea motivării s-a arătat că: în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 3 cod. pr. civ. ci eventual, ar fi trebuit invocate dispozițiile art. 276 cod. pr. civ. astfel că hotărârea nu se întemeiază pe un temei legal.
Pe de altă parte, nu se poate susține că onorariul ar fi prea mare față de prestația apărtorului ales ci doar că acțiunea a fost admisă în parte.
Această din urmă împrejurare nu justifică însă, reducerea onorariului, activitatea avocatului fiind aceeași și atunci când este admisă dar și când este respinsă acțiunea.
Mai mult, avocații nu mai au onorarii minimale (în afara cauzelor cu arestați, când apărarea este obligatorie), astfel că instanța nu se mai poate raporta la onorariilor minimale atunci când face aplicarea art. 274 alin. 3 cod pr. civ.
S-a mai susținut că: acțiunea nu a fost structurată pe mai multe capete de cerere ci s-a solicitat plata suplimentărilor salariale; hotărârea instanței este arbitrară (în multe alte cauze instanțele au acordat cheltuielile de judecată integral); după achitarea impozitului și obligațiilor față de Casa de Asigurări a Avocaților, suma însușită de către apărător este foarte mică; drepturile solicitate în prezenta cauză nu s-au mai acordat, în mod nejustificat, din anul 2003, iar hotărârea recurată îi "sancționează" tot pe salariați, ignorând culpa angajatorului.
În final, s-a solcitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea, în totalitate, a cererii privind cheltuielile de judecată (onorariul de avocat în cuantum de 500 lei).
S-au mai solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate de către recurent, Curtea constată nefondate aceste susțineri, pentru următoarele considerente.
În speță nu se poate susține că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995, cenzurând raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică (avocat - client), acestea având libertatea de a negocia și stabili, în mod liber,cuantumulonorariului de avocat.
Instanța de fond, însă, a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții, părții care a avut câștig de cauză, respectiv, recuperarea cheltuielilor de judecată făcute de către reclamant.
La stabilireaacestui din urmă cuantum,prima instanță a avut în vedere admiterea numai în parte a acțiunii (neavând relevanță că aceasta a fost structurată pe unul ori mai multe capete de cerere), apreciind că aceste cheltuieli trebuiesc recuperate în parte de către reclamant, proporțional cu cuantumul pretențiilor considerate întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 276 cod. pr. civ. această cuantificare privește însă, numai obligațiile dintre părțile în litigiu și nu are consecințe asupra onorariului pe care apărătorul l-a încasat de la clentul său.
De menționat că, din cuprinsul hotărârii recurate, nu rezultă că instanța ar fi făcut aplicarea art. 274 alin. 3 cod. pr. civ. respectiv, că ar fi micșorat onorariul avocatului, singurul temei juridic cuprins în hotărâre fiind cel indicat de către petent și însușit de către instanță, respectiv, art. 281 indice 2 cod. pr. civ.
În aceste condiții, nu se poate susține nici că hotărârea recurată nu este motivată în drept.
Totodată, nu se poate reține că hotărârea recurată este una arbitrară, contrară practicii judiciare în materie, atâta timp cât recurentul face trimitere generic, la "multe alte cauze" iar, pe de altă parte, jurisprudența nu constituie izvor de drept.
Față de cele arătate anterior, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 și 304/1 cod. pr. civ. și întrucât în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 cod. pr. civ. Curtea urmează ca, în baza art. 312 cod. pr. civ. să respingă cele două recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulat de reclamantul și pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 5909 din 31 oct. 2008 și nr. 6416 din 28 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. jud. / 4 mai 2009/ 2 ex.
jud. fond,
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Ligia Epure
