Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1675/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1675/
Ședința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții Municipiul Târgu-M prin primar Dr. și Consiliul Local Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 803 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâții recurenți Municipiul Târgu-M și Consiliul Local Târgu-M, consilier juridic, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar delegația de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 803 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Târgu-M, a Primăriei municipiului Târgu-M, a Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Educației, T și Cercetării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu program normal nr.11 Târgu-M, Consiliul Local al municipiului Târgu-M, Primăria municipiului Târgu-M, Primarul municipiului Târgu-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, T și Cercetării, obligând pârâții la plata în favoarea fiecărei reclamante a diferențelor de drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, câte 2 ore săptămânal, peste norma didactică, în perioada 3 martie 2005 - 25 aprilie 2008, urmând ca sumele respective să fie actualizate în funcție de rata inflației până la data efectivă a plății.
Pârâții Grădinița cu program normal nr. 11 Târgu-M și Inspectoratul Școlar Județean M au fost obligați să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantelor cu câte 2 ore pe săptămână, fără diminuarea salariilor.
Pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Municipiul Târgu-M în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și
Împotriva acestei sentințe, a înaintat în termen legal recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând în principal, admiterea recursului declarat, modificarea în parte sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu citarea și comunicarea, în continuare, a tuturor actelor de procedură față de minister la sediul DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Pe fondul cauzei recurentul a mai arătat că începând cu iunie 1998 conform dispozițiilor art.24 coroborate cu art.23 din Legea 154/1998, raportat la anexa VII/1 din același act normativ, coeficienții de ierarhizare a personalului didactic au fost modificați inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997. Prin OG 8/2000 și OG 11/2007, a fost reglementată în detaliu salarizarea personalului didactic fiind prevăzuți coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50. În opinia recurentei anexele la actele normative trebuie apreciate ca fiind părți integrante ale ordonanțelor și aplicate ca atare.
Municipiul Târgu-M prin Primar și Consiliul local Târgu-M, au declarat recurs împotriva aceleiași hotărâri, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că atât Primăria municipiului Târgu-M cât și Consiliul local al municipiului Târgu-M nu au calitate procesuală pasivă în cauză. În acest sens se invocă art.167 din Legea nr.84/1995 care prevede că bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual de fiecare unitate de învățământ preuniversitar conform normelor metodologice la care face trimitere legea, respectiv HG nr.538/2001. Obligația calculării drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar este responsabilitatea instituției de învățământ preuniversitar de stat.
În fine între Consiliul local al municipiului Tg-M și Primăria municipiului Tg-M, pe de o parte, și reclamanți, pe de altă parte nu există raport de muncă, astfel că cele două organe ale administrației locale de stat nu se află în culpă procesuală cu privire la neplata drepturilor salariale restante solicitate de reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 11 Târgu-M, Consiliul Local al municipiului Târgu-M, Primăria municipiului Târgu-M, Primarul municipiului Târgu-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, T și Cercetării, obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, pentru o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate în funcție de rata inflației și obligarea unității de învățământ și a inspectoratului școlar să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că reclamanții au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, astfel că potrivit prevederile Legii nr. 128/1997 și ale OG nr. 103/1998 au dreptul la reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână, fiind îndreptățiți de asemenea la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor salariale pentru plata celor două ore efectuate în plus.
Acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă și prin sentința atacată, tribunalul a dispus obligarea în solidar, a pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamanți, pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 4 Târgu-M și Inspectoratul Școlar Județean M fiind obligați, totodată, să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamanților cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Prin recursurile declarate de pârâți sentința pronunțată de instanța de fond a fost criticată în primul rând sub aspectul obligării acestor pârâți la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantelor, susținându-se că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Susținerile pârâților recurenți în sensul că în mod greșit au fost obligați, alături de ceilalți pârâți la plata acestor drepturi, se apreciază a fi nefondate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs reține că acest minister este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea reține că reclamantele fac parte din categoria personalului didactic, noțiune legală care include și funcțiile de educator, învățător și institutor conform art.3 și 5 alin.1 din Legea nr.128/1997. Activitatea didactică a reclamantelor, care au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, constituie o activitate normată potrivit dispozițiilor art.128 din Codul muncii și art.44 din legea sus citată. Art. 44 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 face trimitere expresă la noțiunea legală de "normă a educatorului, a învățătorului sau a institutorului". Norma didactică a persoanelor sus indicate reprezintă un număr de ore corespunzătoare activității de învățământ, deci este o normă de timp în accepțiunea Codului muncii, exprimată în ore, ca și în cazul celorlalte categorii de personal didactic.
Cu alte cuvinte, raportat la dispozițiile legale de mai sus, în mod firesc și legal și activitatea didactică a reclamantelor se vădește a fi normată, norma didactică a acestora fiind egală cu numărul de ore prevăzute pentru un post, respectiv pentru fiecare clasă sau clase simultane de școlari. Prin excepție, doar în ipoteza grădinițelor cu program săptămânal sau prelungit, posturile se normează pe ture.
Ca atare, este inadmisibil ca educatorii, învățătorii și institutorii, cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, să nu beneficieze de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână fără diminuarea salariului.
În plus, art.45 din Legea nr.128/1997 nu distinge între diferitele funcții didactice care compun noțiunea legală de "personal didactic", astfel că nu este admisibilă excluderea reclamanților de la beneficiul garantat de lege. Cele de mai sus, se întregesc și cu dispozițiile art.5 din Codul muncii, art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât excluderea ar însemna o discriminare a categoriei socio-profesionale, din care fac parte reclamantele.
Referitor la obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată, în contextul în care acțiunea introductivă a fost admisă și față de acest pârât și acesta a fost obligat la plata drepturilor salariale, în mod justificat instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă și a dispus obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale alături de ceilalți pârâți, susținerile pârâtului în sensul că nu se află în culpă procesuală, fiind nefondate.
Față de cele ce preced, recursurile deduse judecății se apreciază a fi nefondate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat în ambele recursuri, și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Municipiul Târgu-M, prin Primar și Consiliul local al municipiului Târgu-M, prin Primar și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 803 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-9.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
