Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1732/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1732/
Ședința publică din 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3,sector 1 și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 50, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 933 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 18 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 933 din 10 iulie 2009 Tribunalului Mureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 15 mai 2005 - 11 decembrie 2005; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata pentru viitor a despăgubirilor; a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M și Ministerul Sănătății, cu citarea obligatoriu a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu dat de 11 decembrie 2005 sau începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, dacă această dată este ulterioară datei de 11 decembrie 2005 și până la data de 20 decembrie 2008, urmând ca aceste sume să fie actualizate; a obligat pârâtul de rând 1 să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării acestor drepturi; s-au respins restul pretențiilor reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Sănătății și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-
Ministerul Sănătății a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate de Ministerul Sănătății, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății. Astfel, instanța de fond a reținut că Ministerul Sănătății avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa, dar Spital Clinic Județean de Urgență Târgu-M nu se află în niciuna din situațiile prezentate, acest lucru rezultând și din lecturarea anexelor HG nr. 1618/2008.
Referitor la afirmația conform căreia Ministerul Sănătății asigură în colaborare cu instituțiile administrației publice resursele umane, materiale și financiare, necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, s-a susținut că instanța trebuie să aibă în vedere că potrivit art. 188 din Legea nr. 95/2006, spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Totodată, prin art. 190 alin. 2 din aceeași lege, sunt prevăzute expres sumele pentru care Ministerul Sănătății finanțează spitalele, pentru plata salariilor neexistând prevedere legală.
Prin urmare, s-a susținut că Ministerul Sănătății nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiul de muncă dedus judecății.
Pârâtul recurent a mai invocat faptul că instanța în mod greșit excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata pentru viitor a drepturilor salariale solicitate de reclamanți. În acest sens, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 721/2005, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, Ministerul Sănătății nu are competență în stabilirea și acordarea sporurilor solicitate și nici în alocarea sumelor respective.
Totodată, s-a susținut că acțiunea este inadmisibilă și pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 407din OUG nr. 115/2004, care prevede procedura de contestare a stabilirii salariilor de bază, sporurilor și premiilor care se acordă potrivit prevederilor ordonanței respective, procedură care în speță nu a fost respectată.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul pârât a invocat faptul că acțiunea a fost admisă în mod greșit față de Ministerul Sănătății. Sub acest aspect s-a arătat că potrivit prevederilor legale pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea (OUG nr. 115/2004, Legea nr. 125/2005 și Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 721/2005) medicii chirurgi nu beneficiau de sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase, întrucât sporul respectiv se acorda numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar, pe de o parte, iar pe de altă parte, locul de muncă al acestora nu este în blocul operator ci pe secția chirurgie.
Referirea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu este relevantă în cauză, situațiile prezentate de reclamanți nefiind analoage și comparabile. Faptul că reclamanții lucrează și în blocul operator, nu presupune petrecerea exclusivă a timpului de lucru în blocul operator, sarcinile nefiind numai operatorii, ci și consultații, activitate de secție, iar activitatea operatorie nefiind zilnică. În condițiile în care pretențiile reclamanților ar fi întemeiate, ar trebui ca locul lor de muncă pe statul de funcții să fie în blocul operator și nu în secția de chirurgie.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea judecătorească este nelegală, fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și fiind lipsită de temei legal, ceea ce atrage incidența dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Recurentul pârât a invocat faptul că legislația specifică în materie în vigoare la data pronunțării sentinței atacate prevede în mod expres că beneficiar al sporului de 50% pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, este numai personalul mediu sanitar și auxiliarul sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor chirurgi care își desfășoară activitatea în blocul operator.
Instanța de fond a constatat existența unei discriminări în sensul OG nr. 137/2000, iar în lumina dispozițiilor art. 27 alin. 1 din actul normativ menționat a cenzurat soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unei categorii salariale și a stabilit în beneficiul reclamanților alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. În aceste condiții, recurentul pârât a considerat că prin hotărârea atacată instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând rolul parlamentului de unică autoritate legiuitoare și principiul separației puterilor în stat. În același sens a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818 și 821 din 3 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
În contextul în care dispozițiile legale în vigoare exclud reclamanții din categoria persoanelor beneficiare a sporului de 50% pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, sporul putând fi acordat doar personalului mediu și personalului sanitar auxiliar încadrat în blocul operator, s-a susținut că este nefondată cererea reclamanților și că se impune respingerea acesteia. Admiterea cererii în condițiile declarării neconstituționale a dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, ar face ca hotărârea să fie lipsită de temei legal.
Pe de altă parte, atât OUG nr. 115/2004, cât și legea de aprobare și ordonanța de modificare prevăd în mod expres facultatea acordării sporului solicitat de reclamanți și nicidecum obligativitatea acordării acestuia. Mai mult, sumele solicitate nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli, dat fiind faptul că dispozițiile legale nu prevedeau acordarea acestui spor.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă formulată la 12 decembrie 2008, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M și Ministerul Sănătății Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, potrivit art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar și lit. D pct. 4 din Anexa 2 din Regulamentul din 7 iulie 2005, începând cu data de referință de 15 mai 2005 (data intrării în vigoare a Legii nr. 125/2005) pentru reclamanții angajați ca medici chirurgi la această dată până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, cu actualizarea sumelor ce urmează a fi acordate în raport cu rata inflației până la data executării efective a hotărârii judecătorești, obligarea pârâților în solidar la acordarea pentru viitor a sporului sus-menționat, în temeiul acelorași acte normative, anularea situației de discriminare a reclamanților, situație creată prin dispozițiile discriminatorii prevăzute de lit. D pct. 4 din Anexa 2 din Regulamentul din 7 iulie 2005, înscrierea mențiunilor pentru fiecare reclamant în cartea de muncă referitoare la sporurile lunare acordate retroactiv și în continuare, cu consecințele legale aferente.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 283 alin. 1 lit. c și art. 284 din Codul muncii coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Reclamanții au invocat în susținerea acțiunii faptul că sunt angajați ai Spitalului Clinic Județean M, ca medici chirurgi, desfășurându-și activitatea atât în secțiile de specialitate cât și în blocul operator. De asemenea, reclamanții au susținut că sunt discriminați față de personalul mediu sanitar și personalul auxiliar încadrat în blocul operator care beneficiază de sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase, fără a exista o justificare rezonabilă în acest sens.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% din salariul de bază, calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 11 decembrie 2005 și până la data de 20 decembrie 2008, cu actualizarea sumelor datorate reclamanților în funcție de rata inflației.
Instanța de fond a reținut că prin neacordarea sporului de 50% pentru condiții deosebit de periculoase reclamanții sunt discriminați în raport cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar încadrat în blocul operator, care beneficiază de acest spor, deoarece se află în aceeași situație juridică, ce fundamentează și generează acordarea sporului în discuție. S-a mai reținut că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât li s-a refuzat acordarea sporului de 50% nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia, ci sub pretextul că nu se încadrează în categoria personalului încadrat în blocul operator. Totodată s-a apreciat că existența discriminării rezultă și dintr- serie de reglementări internaționale (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta socială europeană revizuită).
Pentru perioada ulterioară datei de 20 decembrie 2008 s-a reținut că pretențiile reclamanților se impun a fi respinse deoarece nu își mai pot găsi temeiul în discriminare în contextul în care la această dată a intrat în vigoare Legea nr. 304/2008, care prevede acordarea sporului solicitat de reclamanți și în favoarea medicilor chirurgi.
În ceea ce privește excepțiile invocate de Ministerul Sănătății Publice referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive și la inadmisibilitatea acțiunii reclamanților, instanța de recurs apreciază că în mod corect au fost respinse de instanța de fond. Sub acest aspect trebuie precizat că acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Sănătății Publice a fost admisă nu în virtutea unui raport de muncă existent între acesta și reclamanți, ci în virtutea responsabilităților ce îi revin prin lege acestui minister în privința elaborării bugetului de venituri și cheltuieli ale unităților sanitare publice și asigurării resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate.
Referitor la fondul cauzei, instanța de recurs reține că sporul solicitat de reclamanți care sunt angajați ai Spitalului Clinic Județean M în calitate de medici chirurgi, este reglementat de OUG nr. 115/2008, aprobată prin Legea nr. 125/2005, care prin art. 13 alin. 1 lit. e prevede că în unitățile sanitare publice se poate acorda pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator, psihiatrie, medicina legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, un spor de 50-100% din salariul de baza. Totodată prin art. 13 alin. 3 din același act normativ se prevede că locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății.
În aplicarea acestor prevederi s-a emis Ordinul nr. 721 din 7 iulie 2005 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005. Conform prevederilor din Anexa 2 lit. D pct. 4 din Regulament, personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin acest ordin se individualizează personalul care beneficiază de sporurile prevăzute de art. 13 din OUG nr. 115/2004, iar în privința sporului pentru condiții deosebit de periculoase reglementat de art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004, se prevede acordarea acestui spor doar personalului mediu sanitar și auxiliar sanitarîncadratîn blocul operator.
Reclamanții, care sunt medici chirurgi și își desfășoară activitatea atât pe secții, cât și în blocul operator, nu se încadrează în categoria personalului prevăzut de lege, pentru acordarea sporului de 50%, ordinul sus-menționat făcând referire expresă la personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Trebuie precizat, de asemenea că, prin art. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 721/2005 se prevede că în toate cazurile în care se menționează personalul din unități, secții, compartimente, etc. se va înțelege întregul personal al unităților, secțiilor, compartimentelor respective, iar în celelalte cazuri în care se menționează personalul de specialitate medico-sanitar, personalul de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare, personalul din activitate de cercetare, personalul auxiliar sanitar, etc. se înțelege numai personalul cuprins în categoriile respective conform nomenclatorului de funcții în vigoare.
În acest context, având în vedere că în privința acordării sporului de 50%, prin regulament este menționat doar personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, fără a fi menționați și medicii chirurgi, prin prisma prevederilor sus-menționate, este evident că reclamanții nu se încadrează în categoria personalului beneficiar al sporului solicitat, aceștia nefiind încadrați în blocul operator, ei fiind angajați ai secției în care își desfășoară activitatea.
O dovada că reclamanții nu se încadrau până la data de 20 decembrie 2008 în categoria personalului îndreptățit să beneficieze de sporul de 50% prevăzut de art. 13 lit. e din OUG nr. 115/22005, o constituie și faptul că prin Legea nr. 304/2008 privind aprobarea OG nr. 17/2008 pentru modificarea și completarea OUG nr. 115/2004 s-a modificat art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004 prevăzându-se expres că de sporul pentru condiții deosebit de periculoase beneficiază șimedicii despecialitate chirurgicale.
Prin urmare, având în vedere că până la data intrării în vigoare a acestei legi (20 decembrie 2008) medicii chirurgi nu erau incluși în categoria personalului beneficiar al sporului pentru condiții deosebit de periculoase, pretențiile acestora pe perioada anterioară datei menționate sunt nefondate.
Pe de altă parte, în legătură cu pretențiile formulate de reclamanți prin acțiunea introductivă, trebuie avut în vedere că aceștia și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, invocând faptul că prin neacordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sunt discriminați în raport cu personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator și care beneficiază de sporul menționat. Instanța de fond a reținut, de asemenea că pretențiile reclamanților își găsesc temeiul în discriminare, aceștia fiind discriminați în sensul art. 2 alin. 1 - 3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât nu li s-a acordat sporul solicitat, pe motiv că nu fac parte din categoria personalului încadrat în blocul operator.
Prevederile art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000, precum și prevederile art. 1 și art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000, prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (deciziile nr. 818-821 din 3 iulie 2008), au fost declarate neconstituționale. Astfel, s-a constatat că dispozițiile sus-menționate sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. De asemenea, prin Decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor OG nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță este definitivă și obligatorie.
Având în vedere că prin prisma celor statuate de Curtea Constituțională, discriminarea nu poate fi constatată împotriva unei dispoziții legale exprese, iar în speță reclamanților li s-a acordat beneficiul unor prevederi legale, deși nu se încadrau în categoria personalului vizat de prevederile legale respective, instanța de recurs reține că sentința atacată a fost pronunțată cu ignorarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
Instanța de fond a făcut referire la o serie de reglementări internaționale pentru a constata existența discriminării, însă instanța de recurs apreciază că acestea nu sunt incidente în speță, întrucât prin aceste reglementări se interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind legiuitorului național posibilitatea de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite. Astfel, locul de muncă al reclamanților pe statul de funcții, nu este în blocul operator, ci pe secția de chirurgie plastică, iar faptul că reclamanții desfășoară activitate și în blocul operator, nu presupune petrecerea exclusivă a timpului în locul respectiv, cum este în cazul personalului încadrat în blocul operator, sarcinile reclamanților nefiind numai operatorii, ci și consultații și activitate de secție. Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde sporul în discuție și medicilor chirurgi ar fi prevăzut expres o atare posibilitate, așa cum s-a procedat prin Legea nr. 304/2008.
În consecință, instanța de recurs reține că în raport de cele statuate prin deciziile Curții Constituționale la care s-a făcut referire mai sus și care au caracter obligatoriu, instanța de fond în mod greșit a extins prevederile legale referitoare la sporul pentru condiții deosebit de periculoase aplicabile unei anumite categorii de personal, respectiv personalul încadrat în blocul operator la o altă categorie de personal - medicii chirurgi, care nu făceau parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, aceștia fiind incluși de legiuitor în categoria personalului beneficiar al sporului în discuție doar prin Legea nr. 304/2008. Ca atare, pretențiile reclamanților de acordare a sporului de 50% pentru condiții deosebit de periculoase pe motiv că au fost discriminați în raport cu alte categorii de personal, beneficiare ale acestui spor, se impun a fi respinse.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica în parte sentința pronunțată de instanța de fond în sensul că va respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanți, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate și care privesc modul de soluționare a excepțiilor procesuale și pretențiile ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 304/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 50, județul M și Ministerul Sănătății Publice cu sediul în B,--3,sector 1 împotriva sentinței civile nr. 933 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în Târgu-M, str. -.-, nr. 50, județul
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/7ex
jud.fond:;
-11.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
