Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1767/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - aprovizionarea toamnă-iarnă
cota de gaze-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1767
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu judecător
- - -judecător
- -judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta - SA, împotriva sentinței civile nr.6118/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații I, P, N D, M, C N I la AV, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6118 / 10 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu numărul de mai sus s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată, excepția nulității clauzei, prevăzută de art. 176 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, invocată de petenți, a fost admisă în parte acțiunea în pretenții, cu precizarea ulterioară, formulată de petenții, G, împotriva intimatei
A fost obligată intimata la plata către petenți a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4.000. gaze naturale/anual, precum și drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin.1 și 2 din la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, începând cu 01.07.2005, până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui petent, sume actualizate la data plății.
A fost respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale conform art. 128 și 129 din la nivel de unitate pe anii 2005-2007.
S-a luat act de renunțare la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorja reținut că petenții, G, au chemat în judecată intimata, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din la nivel de ramură, a ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4.000./anual și a diferențelor salariale rezultate prin neaplicarea corectă a dispozițiilor art. 128 alin.5 și art. 129 alin.1, 2 și 3, respectiv anexa 3 bis, drepturi solicitate începând cu anul 2005, până la data încetării contractelor individuale de muncă, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Petenții au mai solicitat să se constate nulitatea clauzei prevăzută de art.176 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, iar intimata să fie obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă cu privire la capătul de cerere privind salarizarea.
În motivarea acțiunii, au arătat că potrivit dispozițiilor art. 176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, Petrol și Gaze, pentru anii 2004-2007, trebuiau să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit dispozițiilor art. 178 alin.1 din la nivel de Grup de Unități din Industria pe anul 2007 trebuiau să beneficieze de un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
S-a precizat că până în anul 1997 au beneficiat de o cotă de gaze naturale de 4.000./an, iar ulterior, în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate s-a prevăzut că acest drept este compensat.
Petenții au mai motivat că intimata nu a prevăzut aceste drepturi în la nivel de unitate și în acest caz avea obligația să respecte prevederile din la nivel superior.
Cu privire la diferențele de drepturi salariale, petenții au precizat că intimata nu a respectat prevederile art. 128 alin.5 din la nivel de unitate care prevede că salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat și nici dispozițiile art. 129 alin.1 din, care prevede că salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe unitate a coeficienților minimi prevăzuți la literele a, b, c și d, în raport de pregătirea profesională.
Cu privire la excepția nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 176 alin.1 din care prevede că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat", s-a motivat că aceste prevederi încalcă dispozițiile Legii nr.130/1996 și art. 238 și 239 Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii s-a depus în copie extrase din carnetele de muncă, extrase din contractele colective de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007, actul adițional nr.1088/02.05.2007 la contractul individual de muncă al unui salariat din cadrul societății intimate.
Prin precizarea depusă la termenul din 29.10.2008, petenții au renunțat la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă privind salarizarea.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că atât suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, cât și ajutorul material, reprezentând contravaloarea cotei de 4.000./an gaze naturale, au fost introduse în salariul de bază începând cu 01.06.1997.
Instanța a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată, că este nefondată, respingând-o, în speță fiind vorba de suplimentări drepturi salariale, astfel încât, termenul de prescripție este de trei ani conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii.
Analizând excepția nulității clauzei prevăzută de art. 176 din la nivel de unitate, pentru anii 2005, 2006 și 2007, care prevede compensarea ajutorului material, reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze-naturale, instanța de fond a considerat că este nefondată din următoarele considerente:
Această clauză nu încalcă prevederile art.8 și 24 din Legea nr.130/1996 și nici prevederile art. 238 și 239 Codul Muncii în sensul că nu prevede drepturi la un nivel inferior față de CCM la nivel de ramură.
Astfel, dispozițiile art.187 alin.1 din CCM la nivel de ramură prevăd acordarea ajutorului material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale între 2500-4000 mc/anual iar la alin.3 se prevede că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
Analizând pe fond acțiunea, în raport de susținerile părților, actele depuse și dispozițiile legale în vigoare, instanța a reținut următoarele:
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită pentru următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce contravaloarea adaosurilor prevăzute la art.176 din la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și contravaloarea ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4.000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Cu privire la plata diferențelor de drepturi salariale, conform dispozițiilor art.129 alin. 5 și art.129 alin.1, 2 și 3 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, instanța consideră cererea nefondată, urmând aor espinge.
Astfel, drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenții le-au semnat fiind de acord cu cuantumul acestora.
Totodată, petenții nu au solicitat anularea contractelor individuale de muncă cu privire la salariul de bază stabilit și nici nu mai pot solicita acest lucru conform dispozițiilor art.283 lit. d Codul Muncii întrucât nu mai sunt salariații intimatei.
În consecință, instanța de fond a considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din la nivel de unitate și nici a celor din la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, respectiv a suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă și a ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4.000./an, admițând în parte acțiunea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta SA SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța greșit a stabilit că dreptul la suplimentarea salarială scadentă în luna octombrie al fiecărui an (pentru aprovizionarea toamnă iarnă) există, și pe cale de consecință obligația corelativă se impune a fi adusă la îndeplinire.
Că a fost ignorat faptul că prin art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
Acest lucru s-a petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în 2002-2003 personalului de la fosta sucursală "" Ba S NP.
În contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000 se stipula cu claritate la art.168 alin.2 teza II a faptul că " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, astfel că voința părților a optat pentru novarea dreptului recunoscut dintr-un element exterior salariului de bază, în parte constitutivă a acestuia.
Al doilea motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamant. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind suplimentările salariale privind aprovizionarea toamnă-iarnă se reține că, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală "" Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul - 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Referitor motivul de recurs, referitor la contravaloarea cotei de gaze naturale, se reține că potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul - SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de SA, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997, rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Față de considerentele expuse, Curtea găsește recursul fondat și în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civil va fi admis, modificată sentința în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - SA, împotriva sentinței civile nr. 5312/15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.04 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 2: Marian Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Carmen - |
Grefier, |
Red. /05 mai 2009
și
16 Aprilie 2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
