Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1771/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1771
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanții, -, G, toți prin reprezentant legal avocat -, cu domiciliul ales în comuna, nr. 994, jud. D și de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,
B-dul - -, nr.4-8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 341 din data de 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc ședința publică din data de 5 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dat
ă, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 12 septembrie 2008, când, doamna JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Cristina se afla în concediu de odihnă, fiind astfel imposibilă constituirea legală a completului de judecată, motiv pentru care Curtea reamânat pronunțarea cauzei la 19 septembrie 2008, dând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6413/120/24.09.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 9330 lei, reprezentând drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2006 și suma de 605 lei, reprezentând daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariatul societății pârâte la punctul de lucru G în funcția de mecanic, că pentru munca prestată a primit lunar un salariu, conform contractului individual de muncă, dar că, pe lângă acesta, trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a menționat că prima cuvenită pentru Caf ost de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în 2005 și 1850 lei în anul 2006, iar pentru Paști de 1400 lei în 2005 și câte 1850 lei în anii 2006 și 2007, reprezentând salariul mediu pe unitate stabilit prin negociere între patronat și sindicate, că se impune plata sumelor restante, actualizate cu coeficientul de inflație calculat pe ultimii 3 ani.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând că, începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai Federației Sindicatelor Libere și Independente - au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și prevăzut în art.168 alin.2, mențiunea referitoare la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Pârâta a mai susținut că prin decizia nr. 3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
De asemenea, pârâta a precizat că art. 9 din prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului, că promovarea acțiunii este prematură, întrucât, ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât, potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
În ședința din 08.01.2008 instanța a dispus conexarea cauzelor înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, - și - prin care reclamanții, -, și au solicitat aceleași drepturi ca și reclamantul, invocând considerente identice, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 164 Cod proc civ.
La același termen de judecată a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La solicitarea părților a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar la cererea pârâtei s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paști și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste prime au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert escu - s-a concluzionat că sumele pretinse de reclamanți reprezentând drepturile salariale ce trebuiau acordate de Paște și C pentru anii 2004-2007 nu au fost incluse în totalitate în drepturile salariale acordate, că reclamanții sunt îndreptățiți la diferențe de câte 2113 lei, care includ și rata inflației.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost respinse de către instanță la termenul de judecată din 04.03.2008, considerându-se că expertul a răspuns obiectivelor stabilite.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că, dacă primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază lunar, nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 341 din 7 martie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligând pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale restante, calculate conform raportului de expertiză întocmit de expertul escu -, în sumă de câte 2.113 lei.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză s-a reținut că reclamanții sunt salariații societății pârâte, angajați pe durată nedeterminată de timp, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând primele de Paști și C cuvenite pentru perioada 2004-2007.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 înregistrat sub nr. 2714/16.04.2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1 din Contractul pe anul 2004.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, înregistrat sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în cel din anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru Cul și Paștele din anii 2004-2007, reprezentând diferența între sumele acordate prin menținerea drepturilor salariale din anul 2003, în care au fost incluse și primele de Paști și C, și sumele ce trebuiau acordate în anii 2004-2007.
Concluzia că drepturile salariale nu au fost acordate reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât se menționează expres că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul a apreciat că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că, potrivit art.9 din CCM, interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea în parte, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 269 (1) din Codul muncii, conform cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Este evident că fapta angajatorului de a nu plăti integral drepturile salariale cuvenite reclamanților este datorată vinovăției sale, este în legătură cu serviciul și în raport de prevederile art. 161 (4) din Codul muncii, impune atât plata diferențelor salariale cuvenite, precum și actualizarea acestora în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții, -, G, și pârâta au declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civ, criticând soluția ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Reclamanți au motivat în sensul că nu se impunea efectuarea unei expertize în cauză deoarece pricina putea fi soluționată numai prin interpretare clauzelor contractuale. De asemenea, s-a menționat că au fost luate ca bază de calcul adrese ale pârâtei prin care s-a modificat unilateral și retroactiv cuantumul salariului mediu fiind mult mai mic decât cel negociat. Oricum, reclamanți consideră că orice modificare își poate produce efectul numai de la data înregistrării ei sau de la o dată ulterioară potrivit convenției părților. În plus, recurenții reclamanți au învederat că au primit un cuantum mai mic decât cel solicitat și care este diferit față de cel acordat prin alte sentințe similare.
Prin recursul formulat pârâta arată că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei pârâte nu au fost înlăturatede plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu privire la ultima critică a recursului Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate însă a calculat diferențe de stimulente și nu a reținut stimulentele propriu-zise neacordate.
Ca atare, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civ, va respinge ca nefundat recursul pârâtei.
Reclamanți au motivat recursul în sensul că nu se impunea efectuarea unei expertize în cauză însă, Curtea consideră ca fiind pertinentă și concludentă această probă pentru determinarea cuantumului drepturilor care se cuvin reclamanților fiind luate ca bază de calcul adrese ale pârâtei în vigoare la data respectivă prin care s-a învederat cuantumul salariului de bază mediu pe SA însă s-a calculat în mod greșit diferența de stimulente cuvenite reclamanților câtă vreme aceștia nu au încasat aceste stimulente. Din acest punct de vedere, într-adevăr, recurenții reclamanți au primit un cuantum mai mic decât cel cuvenit calculat conform art. 168 CCM.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 6745 lei brut conform art. 168 CCM.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, -, G, toți prin reprezentant legal avocat -, cu domiciliul ales în comuna, nr. 994, jud. D împotriva sentinței civile nr. 341 din data de 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 6745 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.CP/MD
3ex/9.10.2008
dos.fond - al Tribunalului Dâmbovița
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
