Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 18/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.1024/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 ianuarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1024/M/1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașova fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta SC SA.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1886 lei reprezentând primă de Paști pentru perioada 2005 și prima de C pentru perioada 2004-2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu din societate, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație până la data plății. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că obiectul cererii deduse judecății îl formează drepturi bănești cuvenite salariatului pentru care legiuitorul a stabilit un termen de 3 ani în care poate fi formulată o astfel de cerere, potrivit art.283 lit.c din Codul muncii.
Așa fiind, dreptul la acțiune la acțiune nu este prescris, excepția cu privire la această chestiune fiind respinsă.
Reclamanta a fost salariata pârâtei la Punctul de lucru B, până la data de 13.12.2005, când raporturile de muncă ale acesteia au încetat, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor și beneficiarilor".
2 al aceluiași articol prevede că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut, în sensul menționării că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractul colectiv de muncă pe anul 2006 și respectiv 2007.
De reținut faptul că dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1999 privind contractul colectiv de muncă dă posibilitatea modificării clauzelor contractuale potrivit acordului de voință al părților dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul inițial.
Astfel, alin.2 din art.168 a prevăzut în fiecare din contractele mai sus menționate că suplimentările prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, doar pentru anul 2003. Rezultă fără putință de tăgadă că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariu de bază pe anul în curs de vreme ce s- menținut și textul alin.1 al aceluiași articol.
Interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective pe anii 2004-2005.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de articolul sus-menționat se regăsesc în salariile angajaților deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Adresa nr.3793/18.06.2007 emisă de comisia Paritară a SC SA nu poate fi luată în considerare, întrucât nu menționează calitatea persoanelor semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna acest înscris.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, acestea au fost respinse ca nefondate, cu motivarea că lipsa negocierii privind cuantumul sumelor și modalitatea de acordare nu poate suprima dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de acele suplimentări salariale constând în prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Având în vedere că potrivit art.40 alin.1 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă și constatând că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamantă și a obligat pârâta să achite acesteia suma de 1886 lei reprezentând primă de Paști pentru perioada 2005 și primă de C, pentru perioada 2004-2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu din societate, sumă actualizată în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, sumele în litigiu nu au fost contestate de pârâtă sub aspectul cuantumului.
În mod legal, reclamanta a solicitat plata sumelor actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală întrucât numai în acest mod prejudiciul creat poate fi acoperit integral.
Nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate întrucât reclamanta nu a probat efectuarea de cheltuieli în dosar, precum și cuantumul acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA - Membru Grup.
În susținerea recursului se reiterează excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat "Salarizarea".
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază. În final, prin motivele de recurs se invocă faptul că instanța de fond a calculat pretențiile admise în funcție de un alt criteriu decât cel prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă, respectiv în funcție de salariul mediu brut în loc de salariul de bază mediu, deși este de notorietate că cele două categorii sunt distincte.
Recursul nu este fondat.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de "suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin.1 și art.283 lit c Codul muncii. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni "în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de Paști și de au fost introduse în salariul de bază din 2003. Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin. 2 al art 168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Doar în situația în care o clauză contractuală este susceptibilă de mai multe interpretări este necesar să se apeleze la regulile de interpretare logico - juridice, însă clauza menționată mai sus este clară, iar interpretarea dată de comisia paritară a intimatei în cursul soluționării prezentelor litigii reprezintă adăugare la voința părților.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs instanța reține că potrivit celor afirmate de însăși recurenta în calea de atac promovată salariul de bază mediu pentru anul 2004 ce trebuie avut în vedere la prima de C este de 799 lei, iar salariul de bază mediu ce trebuie avut în vedere pentru prima de Paști din 2005 este de 850 lei.
Or, instanța de fond a avut în vedere tocmai aceste sume (799+850 lei) actualizate cu rata inflației atunci când a obligat pârâta la plata drepturilor salariale astfel cum au fost cerute și precizate de reclamantă. Prin urmare, nici acest motiv de recurs nu este fondat. Așa fiind, constatând că în cauză nu sunt incidente ipotezele art.304 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.1024/M/1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: RP/16.01.2008
Dact.: MD/16.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Rodica Popa, Nicoleta Grigorescu
