Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 182/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 182
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu Marius Tiugan
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
***********************************
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanții, ta, -, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mehedinți, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează cererea prin care reclamanți solicită judecarea cauzei în lipsa potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, s-a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
La data de 10 iunie 2008, reclamanții, ta, -, -, - -, - -, și ta au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mehedinți, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna septembrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, drepturi actualizate la data plății efective, inclusiv dobânda legală, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. Se solicită obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
In motivarea acțiunii în fapt, reclamanții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, se invocă: dispozițiile art. 3 din Legea nr. 444/2007 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională; dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002; dispozițiile OG nr. 19/2006, precum și art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
In ceea ce privește judecătorii, reclamanții arată că prin art. 15 alin. 1 și alin. 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurilor, aceștia au obligația de nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate, deci să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul.
Reclamanții mai invocă dispozițiile art. 9 lit."d" din Legea nr. 303/2004 R privind Statutul judecătorilor și procurorilor în care se precizează că reprezintă abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor.
Față de aceste dispoziții, reclamanții concluzionează faptul că judecătorii sunt discriminați întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității. Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
In finalul acțiunii, reclamanții invocă art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului, făcându-se mențiunea că trebuie respectată cu prioritate Convenția față de dreptul interne.
In raport de dispozițiile art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000, reclamanții, în calitate de persoane discriminate, arată că au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG nr. 137/2000, modificată și completată de Legea nr. 324/2006.
La termenul din 01 iulie 2008, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată acțiunii reclamanților.
In motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că acțiunea de față are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege și se tinde la modificarea unor acte normative, ceea ce este inadmisibil, având în vedere principiul separației puterilor în stat. Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, pârâtul arată că instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare, imixiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
In ceea ce privește capătul de cerere care vizează acordarea și în continuare a sporului solicitat, pârâtul arată că este nefondat pentru că se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamanții nu justifică un interes actual, ci devine actual pe măsura derulării raporturilor de muncă.
Se mai arată că dispozițiile referitoare la acordarea sporului de confidențialitate se aplică exclusiv categoriilor de salariați vizate prin fiecare act normativ în parte, neputându-se invoca o situație discriminatorie.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și obligație a legiuitorului, ori, câtă vreme, prin nici unul din actele normative invocate de către reclamanți nu este stabilită acordarea sporului de confidențialitate și pentru magistrați, se apreciază că acțiunea este nefondată.
La termenul din 01 iulie 2008, având în vedere dispozițiile art. II și II din OUG nr. 75 din 11 iunie 2008, Tribunalul Dolja scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL CRAIOVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL CRAIOVA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din 30 octombrie 2008, formulat întâmpinare DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei,respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In ceea e privește excepția invocată, pârâta arătat că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, angajatorul acestora fiind Ministerul Justiției.
Referitor la fondul cauzei, acțiunea este apreciată ca neîntemeiată întrucât reclamanții nu se regăsesc printre categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate, iar OG nr. 19/2006 arată unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate care se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Se solicită și respingerea acțiunii privind acordarea dobânzilor legale, deoarece în prezenta cauză nu există nici o convenție între reclamanți și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi.
La același termen, din 30 octombrie 2008, depus note scrise Ministerul Justiției prin care reluat motivele invocate în întâmpinare.
La termenul din 13 noiembrie 2008, instanța a dispus, în baza art. 165 cod procedură civilă, disjungerea cauzei în sensul că reclamanții, începând de la poziția nr. 1 până la poziția nr. 44, rămân în prezenta cauză, iar cei de la poziția nr. 44 până la poziția 81 au format obiectul unui dosar separat, conform dispozițiilor art. 99 alin. 4 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, avându-se în vedere numărul mare al reclamanților și o administrare judicioasă a probatoriului.
Analizând actele dosarului și prevederile legale incidente în cauză, Curtea apreciază acțiunea ca fiind întemeiată și va fi admisă în baza următoarelor considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând că deși, în calitatea lor de judecători, prin activitățile desfășurate au acces la informații confidențiale, fiind chiar obligați, conform art.15 din Hot. Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005 să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din Legea nr. 303/2004 fiind obligați să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Instanța constată că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate în legislația națională au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 alin. (1 ) din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementate drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor Plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din nr.OG 137/ 2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art.3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, art.20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art.13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate reclamanților instanța reține că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte (" să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistratsă păstreze lucrurile cu caracter confidențial în incinta instanțeisă nu permită consultarea lor"-art.15 alin.1 și 2 din Hot. Nr.328/2005 a: să" păstreze secretul profesional"-art.91 alin.1 din. Nr.303/2004) aceasta fiind o clauză legală a raportului de muncă al acestuia, o clauză obligatorie ( iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii), însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept, instituit și o obligație de plată ( o contraprestație salarială) pe cale de analogie legii. Deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art.6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Prin urmare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de judecători, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest în spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Se apreciază astfel că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin. (1)-(3), art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Prin art.2 alin. (1) nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. (3) din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1 ), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori,criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio - profesională,criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, fiind absurd și de neconceput a se accepta ca obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art.2 pct. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru judecătorii ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de această Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice, orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acesta este principiul egalității tuturor în fața legii, iar lista cuprinsă în art. 14 din Convenție nu este limitativă, dreptul la nediscriminare protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare împotriva aplicării unui tratament diferit.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu- se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Un argument suplimentar în acordarea sporului de confidențialitate de 15% tuturor categoriilor de persoane obligate la păstrarea confidențialității unui anumit gen de informații îl reprezintă și art.16, din Constituția României, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Cererea accesorie formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976, Decretul 738/1969 și. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă ( Anexa la Ordin, pct.4 lit. "b", final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 31 2008, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă,înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite, orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Instanța apreciază că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, cu simpla motivare că reclamanții nu au raporturi juridice de muncă stabilite cu acesta, în opinia Curții, excepția este neîntemeiată întrucât menținerea în cauză a MEF se impune nu numai pentru opozabilitate, dar și în raport de prevederile din legea bugetului de stat și din actele normative ce reglementează atribuțiile ministerului în cauză.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministrul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația scoaterii din cauză a,ar fi pus în imposibilitatea de dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
Față de aceste considerente, se va admite acțiunea, se va dispune obligarea pârâților Ministerul Justiției B și Curtea de APEL CRAIOVA să calculeze și să plătească fiecăruia dintre reclamanți, drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna septembrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum șipe viitor, sume actualizate la data plății efective, inclusiv dobânda legală.
Va fi obligat pârâtul Statul Român - Prin Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce fondurile necesare acordării drepturilor bănești menționate.
Vor fi obligați pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de formulată de reclamanții, ta, -, cu domiciliul ale la sediul Curții de APEL CRAIOVA, Bd. - nr. 4, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, B,-, sect. 5, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, B,-, sect. 5 Curtea de APEL CRAIOVA, Bd. - nr. 4, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, B,--3, sect. 1, Tribunalul Gorj, Tg. J, și Tribunalul Mehedinți.
Dispune obligarea pârâților Ministerul Justiției B și Curtea de APEL CRAIOVA să calculeze și să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna septembrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, sume actualizate la data plății efective, inclusiv dobânda legală,
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor -B s ă aloce fondurile necesare acordării drepturilor bănești menționate.
Obligă pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Asistenți Judiciari
- -,
.
Grefier,
Red. jud.
52 ex/IE/05.01.2009
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu Marius Tiugan
