Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.183
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1303 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, nr. 387, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 24 ianuarie 2008 și intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 12 din 28 ianuarie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, un certificat cu soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul - în care s- pronunțat decizia nr. 126 din 12 februarie 2008.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
În contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, textul alin. 2 al art. 168 are următorul conținut " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar rostul menținerii acelui alineat este de arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin 1 al art. 168 în anul 2003 dar și pentru anii pentru care se încheiau acele contracte colective.
La momentul la care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit că unul sau mai mulți angajați care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în anul 2003 ci și în anii care au urmat.
Se mai artă că punctul de vedere al societății este susținut și de Comisia Paritară SA, comisie care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul Colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă.
Această comisie, formată din reprezentanți ai și ai a emis mai întâi informare către toate structurile teritoriale, la data de 18.06.2007 în care arăta, că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului în parte, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007 și avându-se în vedere practica judiciară depusă, respectiv decizii pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în cauze similare.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, arată că în data de 16 aprilie 2004 s- încheiat Contractul Colectiv de Muncă între SNP SA B și salariați reprezentați de sindicatul înregistrat la sub numărul 2714/16.04.2004.
În articolul 168 al Contractului Colectiv de muncă, la alin. 1 se precizează faptul că pentru sărbătorile de Paști și salariații SNP SA vor beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu brut pe SNP.
Valoarea acestui salariu reiese și din adresa nr. 313 din 25 ianuarie 2005 semnată de ambele părți, patronat și sindicat.
Se arată de asemenea, că în conformitate cu art. 42 lit. din Codul fiscal despăgubirile și daunele morale nu sunt supuse impozitării.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului formulat pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1303 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe parâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată parâta la plata sumei de 2782,92 lei reprezentând 2380 lei drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 si 2005 si 402,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că in perioada de după 1989 și până la data de 14.11.2005 a fost salariata SA în funcția de confecționer, având locul de muncă la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă încetând ca urmarea disponibilizărilor colective din toamna anului 2005 prin decizia nr. 440/2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că, pe lângă salariul lunar era îndreptățită la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 si 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi in termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus următoarele acte: Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006, adresa nr.1666/25.03.2003, copia carnetului de muncă, decizia nr. 440/2005 și sentința civila nr.806/2007.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate si prevăzute in anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de munca preexistent fiind renegociat, prevăzându-se că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că, în anul 2005 s-a încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 in anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, parata a depus adresa nr. 3793/18.06.2007, adresa nr. 5140/2007, actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2000, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005.
SC SA a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, la termenul din 5.10.2007, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulata de reclamantă întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1303 din 15 octombrie 2007, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu SC SA, obligând pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate reprezentând 980 lei prima de pentru anul 2004 și 1400 lei prima de Paști pe anul 2005, sume reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fața de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, in cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate in anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul d e procedură Civilă referitoare la termenul de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s-a constat că acțiunea introdusă la data de 5.09.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004- 2005, fost promovată in cadrul termenului de 3 ani.
Examinând materialul probatoriu administrat in cauză, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanta a fost încadrată la data de 14.11.2005 la SC SA, punctul de lucru - Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acesteia cu parata încetând ca urmare a disponibilizărilor colective, măsură dispusă prin decizia nr. 440/14.11.2005.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea in cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paști si C, angajații SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiindu-i însă modificată forma in anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă, pârâta nu a mai acordat reclamantei în cursul anilor 2004 si 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 si 2006, s-a apreciat că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004- 2005, suplimentările fiind introduse in salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă si nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de C si Paști pentru anii 2004 si 2005, tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurenta că primul motiv de recurs vizează necesitatea administrării de noi probe, respectiv expertiză salarizare și interogatoriul intimatei-reclamantă, sens în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Un alt motiv de recurs vizează greșita obligare a pârâtei la plata sumei reactualizată conform indicelui de inflație în condițiile în care reclamantul a solicitat acordarea sumei de 402,92 lei cu titlu de daune, sens în care dezlegarea pricinii are la bază o acordare altceva decât s-a cerut.
Arată recurenta că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimatului-reclamant este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse în recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, constată următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs vizând administrarea unor noi probe pentru a se stabili salariul de bază mediu pe SNP, Curtea apreciază că este neîntemeiat întrucât acesta rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, atât la instanța de fond cât și în recurs, sens în care exemplificăm adresa nr.6576/12.11.2007 în care se precizează cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003 - 2007.
Referirea pârâtei la stabilirea modalității concrete în care s-au acordat primele de Paști și de C pentru anii 2003 - 2006 urmează să fie analizată ulterior, în cuprinsul considerentelor ce vor fi expuse.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea constată că nu este întemeiat întrucât obligația de actualizare a drepturilor salariale neacordate, cu rata inflației este în concordanță cu dispozițiile legislației muncii, art. 269 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora, dacă angajatorul cauzează un prejudiciu salariatului său, este obligat la despăgubire, prejudiciul constând în devalorizarea unui drept salarial cuvenit, dar neacordat la timp.
În ceea ce privește motivul de recurs privind prescrierea, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuia respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acesteia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introduse abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamantă a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acesteia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele de 980 lei și 1040 lei, reprezentând primă C 2004 și Paști 2005 actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, avute în vedere de prima instanță, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adresei nr. 1666/2003 a recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimata-reclamantă, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 799 lei pentru prima de C 2004 și 850 lei pentru prima de Paști 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs (fila 11).
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 799 lei reprezentând prima de C 2004 și 850 lei prima de Paște 2005, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata-reclamantă, având în vedere faptul că recursul pârâtei a fost considerat fondat, Curtea va constata că nu sunt incidente în cauză disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, sens în care aceste cheltuieli nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1303 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, nr. 387, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că prima de C pe anul 2004 este de 799 lei și prima de Paște pe anul 2005 este de 850 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-03-13 IȚ/FA 3 ex
Trib.P nr.-
,
Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
