Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 189
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții:-, -, și împotriva sentinței civile nr. 1717 din 31 X 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:- COPIILOR I și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 03 2009 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1717 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, și excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de acest pârât, iar pe fond a fost respinsă acțiunea reclamanților, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B și Palatul Copiilor
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtului Palatul Copiilor I pe postul de paznic, conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar.
Prin acțiunea introductivă, astfel cum au precizat-o, aceștia au solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, susținând că au fost salarizați ca personal necalificat, deși au urmat cursuri de calificare profesională, fapt ce obliga angajatorul de a-i salariza ca personal calificat. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata tuturor orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Că, din cuprinsul contractelor individuale de muncă rezultă că reclamanții sunt angajați pe postul de paznic la Palatul Copiilor I, salariul de bază al acestora fiind stabilit în conformitate cu dispozițiile legale. Faptul că reclamanții au urmat cursuri de calificare profesională nu poate avea drept consecință modificarea salarizării acestora. Astfel, reclamanții au susținut că s-au calificat în funcția de agent de pază și ordine, motiv pentru care ar trebui să fie salarizați ca personal calificat și nu ca personal necalificat. Or, instanța a constatat că în speță nu s-au modificat contractele individuale de muncă ale salariaților în ceea ce privește postul pe care sunt angajați, astfel încât angajatorul nu poate fi obligat să plătească acestora un alt salariu decât cel prevăzut pentru postul menționat în contractele de muncă.
A mai reținut instanța că, potrivit disp. art. 132 alin. 1 Codul muncii, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. De asemenea, potrivit disp. art. 109 alin. 1 Codul muncii, durata normală de lucru este 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână, iar potrivit art. 110 alin. 2 Codul muncii, în funcție de specificul unității sau al muncii prestate se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 ore pe săptămână. Din cuprinsul foilor de pontaj lunare depuse la dosar a rezultat că reclamanții, pentru munca efectuată suplimentar sau în zilele de sâmbătă sau duminică, au beneficiat de timp liber corespunzător, conform art. 119 Codul muncii. Astfel, că instanța a reținut că pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, reclamanții au primit atât drepturile salariale, cât și timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Mai mult, din cuprinsul adeverinței nr. 505/29.09.2008 emisă de pârât a rezultat că reclamanților li s-a plătit retroactiv, pentru perioada noiembrie 2005 - martie 2008, un spor la salariu pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, astfel încât instanța le-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Au invocat recurenții că instanța de fond a interpretat greșit disp. art. 71 din Legea nr. 333/2007, care prevăd că "personalul de pază care nu a urmat cursurile de calificare în condițiile prev. de cap. V - și care este încadrat într-una dintre formele de pază prevăzute la Secțiunea 2-5 cap. II va fi supus atestării în condițiile prezentei legi în termen de un an de la data intrării în vigoare a acesteia".
Mai invocă recurenții că hotărârea primei instanțe este dată și cu ignorarea art. 39-40 din Legea nr. 333/2003, dar și a art. 71 din aceeași lege, precum și a art. 132 alin. 3 din Codul muncii.
Susțin recurenții că potrivit art. 132 alin. 2 din Codul muncii, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ care la art. 28 alin. 3 stipulează că: "În cazul în care activitatea la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă și duminică, în această situație salariații vor primi un spor de 100% la salariul de bază".
Prin întâmpinările depuse în recurs, pârâții au reiterat apărările făcute în ața primei instanțe, solicitând respingerea recursului reclamanților.
Recursul este fondat.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanții încadrați inițial ca personal necalificat, au ca atribuții de serviciu asigurarea pazei la Palatul Copiilor din
Dând curs solicitării angajatorului, reclamanții, s-au conformat dispozițiilor legale și în conformitate cu prev. art. 39 și art. 40 din Legea nr. 333/2003 au urmat cursuri de calificare, obținând atestate pentru profesia de pază.
Cu toate acestea angajatorul nu le-a modificat contractele de muncă, susținând că în statele sale de funcții nu există o asemenea încadrare de paznic.
Curtea urmează să respingă acest motiv de recurs ca nefondat întrucât obținerea atestatului de calificare de către recurenți nu conduce însă prin el însuși la obligarea angajatorului de a le modifica contractele de muncă.
Aceasta întrucât orice modificare a contractului de muncă nu poate fi decât rezultatul negocierilor directe între partenerii contractuali, conform art. 41 alin. 1 Codul muncii care prevede că: "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților".
Cât privește cel de-al doilea motiv Curtea constată că acesta este fondat.
Curtea, reține că deși reclamanții au primit câte 8 ore libere pentru 8 ore lucrate, aceștia nu au încasat însă niciun spor pentru lucrul de noapte și lucru în zilele de sâmbătă și duminică.
Or, potrivit disp. art. 15 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ,dar și a art. 109 Codul muncii "pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, realizate prin săptămâna de lucru de 5 zile.
Curtea, mai constată totodată că într-adevăr potrivit art. 28alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ (2007-2008) salariații au dreptul în fiecare săptămână la 2 zile consecutive de repaus, de regulă sâmbăta și duminică.
Alineatul 3 al aceluiași articol mai prevede că, în cazul în care activitatea la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă și duminică, în cadrul Comisiei paritare la nivelul unității/instituției de învățământ, se vor stabili condițiile în care zilele de repaus vor fi acordate în alte zile ale săptămânii. În această situație, salariații vor beneficia de un spor de 100% din salariul de bază.
Prin prisma celor expuse mai sus, Curtea urmează să constate că în mod greșit instanța de fond a reținut că atâta timp cât reclamanților li s-a acordat repausul săptămânal, aceștia nu mai sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 100% pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică sau în cele de sărbători legale.
Curtea urmează totodată să înlăture și apărările pârâților privind acordarea sporului de noapte pentru care reclamanții au primit deja un spor de 15%, și limitarea impusă de nr.OG 10/2008. În acest sens, Curtea reține că în cauză nu este vorba de plata orelor suplimentare, ci de o activitate desfășurată și programată a fi permanentă ce se efectuează în mod planificat în zilele de sâmbătă și duminică, activitate ce nu poate fi interpretată ca o muncă cu are suplimentare. Doar pentru munca efectuată peste programul normal de 8 ore zilnic legiuitorul a impus limitarea plății orelor suplimentare doar la 32 de ore lunar, respectiv 360 de ore anual.
În cauză nu sunt incidente aceste dispoziții, nefiind vorba despre ore suplimentare,ci despre o activitate planificată a se efectua în mod constant și care include și zilele de sâmbătă sau duminică.
Or, atare situații, au fost avute în vedere prin Contractul colectiv de muncă, respectiv prin art. 28 alin. 1 care prevede expres faptul că pentru munca prestată în zilele de repaus legal (sâmbătă și duminică) salariatul are dreptul la plata unui spor de salariu de 100% pentru zilele astfel lucrate.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul reclamanților și va modifica în tot sentința civilă nr. 1717 din 31.10.2008 a Tribunalului Iași, în sensul că va fi admisă acțiunea reclamanților și va obliga pârâții la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de 100% pentru zilele de sâmbătă, duminică sau sărbători legale în care aceștia au lucrat, începând cu septembrie 2005 și până la data introducerii acțiunii, respectiv august 2008.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâților de a le modifica contractele de muncă ale reclamanților în sensul angajării acestora conform noilor calificări, Curtea urmează să respingă acest capăt ca nefondat, atâta timp cât funcția de agent de pază și ordine nu este prevăzută în sistemul de salarizare stabilit de nr.OG 10/2008. ca atare, aceste dispoziții vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1717 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Cercetării și și Palatul Copiilor I, prin reprezentanți legali.
Obligă pârâții să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale datorate cu titlu de spor de 100% din salariul de bază pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale, în perioada septembrie 2005 - august 2008, și cele efectiv încasate.
Menține dispozițiile sentinței civile recurate referitoare la respingerea cererii de plată diferențelor de drepturi bănești corespunzătoare unui salariu majorat ca urmare a calificării dobândite, precum și cele referitoare la respingerea excepțiilor prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației Cercetării și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
PL.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
07.04.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
