Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1960/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1960/R/2008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1153 din 26 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 octombrie 2008, reclamanta intimată a înregistrat prin serviciul registratură al instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Având în vedere că atât pârâta, prin memoriul de recurs, cât și reclamanta, prin întâmpinare, solicită judecarea recursului în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciază că se află cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1153 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea precizată a reclamantei formulată împotriva pârâtei SC SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 11.000 lei, reprezentând supliment pentru sărbătorile de și Paști, pentru perioada 2005-2007, actualizată în raport cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată al pârâtei, pe durată nedeterminată, conform contractului individual de muncă.
În această calitate, reclamanta trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SC SA, iar pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1.
De altfel, din expertizele contabile efectuate în alte dosare similare aflate pe rolul aceleași instanțe, s-au identificat o serie de majorări și reașezări salariale de care a beneficiat reclamantul, dar care abia acoperă inflația pe această perioadă, și nicidecum nu reprezintă plata suplimentărilor salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C către reclamant (exemplu: dosarul nr-).
Alineatul 2 al respectivului articol, însă, a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului, ulterior anului 2003, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Susținerea pârâtei potrivit căreia și ulterior anului 2003 suplimentările salariale a fost fi primită, având în vedere că părțile CCM nu au înlăturat prevederea art. 168 alin. 1, care reglementa acordarea lor și că alin. 2 al aceluiași articol prevede explicit că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază " Pentru anul 2003", respectiv " în anul 2003".
a contrario, în anii următori suplimentările salariale nu au mai fost incluse în salariul de bază lunar, trebuind a fi acordate conform art. 168 alin. 1 din CCM.
O soluție contrară s-ar fi impus dacă părțile CCM ar fi prevăzut în mod expres că suplimentările salariale vor fi incluse în salariul de bază lunar începând cu sau din anul 2003.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtei, conform căreia, părțile semnatare ale CCM au interpretat art. 168 al acestuia prin prisma art. 977 cod civil și că intenția lor comună a fost ca și după anul 2003 suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază lunar, întrucât din economia prevederilor art. 977-985 Cod civil rezultă că problema interpretării unui contract se pune doar atunci când una sau mai multe clauze ale acestuia sunt neclare. Ori, art. 168 alin. 2 din CCM prevede în mod clar și expres că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază lunar "Pentru anul 2003", respectiv " În anul 2003", nefăcându-se nicio referire expresă sau subînțeleasă în privința anilor următori.
În cazul reclamantei societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acestuia suplimentările salariale de Paști și de C cuvenite, după cum reiese atât din afirmațiile acesteia cât și din analiza drepturilor salariale primite de aceasta și înscrise în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii ca vădit neîntemeiată.
Pârâta SNP SA B, în motivele aflate la 2-6 arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculează în raport de salariul de bază mediu pe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantei este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (aprilie 2008) rezultă că pretențiile începând cu anul 2005 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
Având în vedere cele arătate, văzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1153 din 26 mai 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.10. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI --- - - - -
GREFIER,
Red. MV dact.GC
2 ex/30.10.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
