Speta drepturi salariale, banesti.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
ECIZIA NR. 1306
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, având sediul procesual ales la.Av, și Asociații, cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.665 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în com. jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat G din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-reclamantă.
Avocat G pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță și în xerocopie mai multe înscrisuri, respectiv:adresa nr.1291/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse, adresa nr.46/01.04.2008 emisă de Comisia Paritară a SA, o hotărâre a și, adresa nr.938/1.04.2008 privind salariul mediu de bază în perioada 2003-2007 emisă de SC, extras contract colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni eliberat de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, încheierea de ședință nr.28702 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul București cu privire la modificarea actului constitutiv al SC SA.
De asemenea, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat pentru intimata-reclamantă, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării salariului mediu de bază cu indicele de inflație, potrivit adresei depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că prin cererea formulată intimata-reclamantă a solicitat acordarea suplimentărilor salariale cât și plata diferenței de salariu întrucât i-a fost plătit un ssalariu mai mic decât cel negociat prin contractul colectiv de muncă, iar în recurs nu se critică decât greșita acordare a suplimentărilor salariale, deși instanța de fond a acordat intimatei-reclamante suma de 8809 lei, din care 7000 lei reprezintă numai diferența de salariu datorată de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 665 din data de 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " SA) solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 4851,50 lei, reprezentând drepturi salariale pentru sărbători de Paște și C și respectiv 11322 lei reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate și cel fixat pentru SC SA, prin contractul colectiv de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantei și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 665 din 17 aprilie 2008 admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8809 lei reprezentând drepturi salariale constând în prime de Paște și C și respectiv drepturile neacordate privind salariul de bază pentru aceeași perioadă.
Prin aceeași sentința s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că, așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 14.11.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, respingând această excepție printr-o încheiere anterioară pronunțării sentinței față de prevederile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii și drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă, astfel că termenul de prescripție nu este de 6 luni, ci de 3 ani.
Pe fond, s-a reținut că acest contract colectiv de muncă pentru anul 2004 prevede în cuprinsul său că se acordă cu prilejul sărbătorilor de Paște și C salariaților pârâtei prime cu titlu de drepturi salariale suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În sensul celor arătate mai sus, s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză și completarea acesteia, că aceste prime de Paște și C nu au fost incluse în salariul brut și nici nu au fost acordate reclamantei drepturile salariale reprezentând salariul minim pe unitate la nivel de.
Față de cele arătate, s-a impus admiterea acțiunii așa cum s-a reținut mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicien și nelegalitate, deoarece în mod greșit a admis acțiunea contrar dispozițiilor legale, în condițiile în care drepturile solicitate au fost incluse în salariile primite de reclamantă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și în condițiile existenței contractului colectiv de muncă.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA.
Referitor la critica vizând modul de soluționare a cauzei pe fond, Curtea reține că într-adevăr părțile au negociat în contractul colectiv de muncă includerea primelor în salariile de bază, numai că nu s-a făcut de către recurentă nicio dovadă în sensul că negocierea ar fi fost și respectată, respectiv că sumele datorate cu titlu de primă se regăsesc în drepturile salariale efectiv încasate de către reclamantă, dimpotrivă din probele cu înscrisuri și cu expertiză de specialitate, stabilindu-se drepturile salariale cuvenite, solicitate prin acțiune și cuantumul acestora.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și nesubzistând motive de nulitate ale acesteia, în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
În raport de disp.art. 274 Cod pr.civilă recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu de avocat suportat de către intimat în faza de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, având sediul procesual ales la.Av, și Asociații, cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.665 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în com. jud.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - ---
Fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./01.07.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
-
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
