Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2128/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2128
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 8/8.01.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, -, ta, G, G, G, ta, -, -, -, G, ia, G, -, Fanta, T, -, G, -, scu, escu, -, G, Pasarea, -, -, R, C, escu, G, -, -, Michi, -, Copce, G, a, -, S, -, -, G, A, -, -, Michi, Chiril, -, G, HG, T -, C, G, -, G, A, A, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente învederează instanței că reclamanții au cerut renunțarea la judecata cauzei. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 8/8.01.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC SA; a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant în parte a primei de C aG.ă anului 2004, în cuantum de 980 RON reprezentând un salariu de bază brut pe societate, sumă actualizată cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data plății efective.
Tribunalul a reținut:
Reclamanții sunt salariați ai pârâtei și se bucură de drepturile salariale prevăzute în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă cât și de dispozițiile legale în executarea raportului de muncă, consfințite la art. 154 și următoarele Codul muncii.
De altfel, reclamanții sunt beneficiarii primelor de Paști și C prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2003 și următorii care prevede că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SC SA - Membru Grup B vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe unitate.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate constituie convenția părților, aceasta devenind legea părților.
În aceste condiții reclamanții se bucură de drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă menționat, care a rămas neschimbat pe perioada 2004-2007, art. 168 din cuprinsul acestuia rămânând nemodificat.
Deși îndatorată de legiuitor să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform art. 287 Codul muncii, pârâta nu s-a conformat ignorând dispoziția imperativă cuprinsă în același text de lege potrivit căreia sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În concluzie, acțiunea reclamanților așa cum a fost redefinită în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, este întemeiată și a fost admisă. A constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arătă că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, reprezentanții societății și cei ai I au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care a fost inserat art. 168 alin. 2 în contractul colectiv de muncă. Actele adiționale la contractele colective de muncă, încheiate în anii 2003 și 2004, prevăd că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate în anul 2005 după cum urmează: "în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Această formă se regăsește în versiunile republicate anual ca urmare a negocierilor purtate de părțile semnatare a contractului colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2006, comisia paritară, înființată în temeiul art. 9 și art. 10 din contractul colectiv de muncă și al prevederilor Anexei nr. 2, confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, astfel încât art. 168 alin. 1 rămas fără obiect. Pentru a complini orice viciu formal comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/21.08.2007. Hotărârea comisiei paritare este obligatorie, deoarece are în componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și cei ai salariaților, iar interpretarea clauzelor contractelor de muncă se face prin consens.
În mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât pretențiile reclamantului derivă din neexecutarea unor clauze ale contractelor colective de muncă, astfel încât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, conform cărora acțiunea este tardiv formulată.
Chiar dacă s-ar admite că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în sumele acordate salariaților, aceste drepturi se acordă subsecvent negocierilor anuale care trebuie să aibă loc între reprezentanții salariaților și patronat pentru stabilirea cuantumului acestora, astfel încât acțiunea este prematură în condițiile în care astfel de negocieri nu au avut loc.
Instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate fără să facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu la nivel de, ale căror valori, la nivelul anilor 2004 - 2007, au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
De asemenea, pârâta recurentă a mai invocat și faptul că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza în fond, deși reclamanții au renunțat la judecată, conform cererii depuse la dosar și sunt incidente dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă potrivit cărora se impunea a se lua act de renunțarea la judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Examinând cauza în raport de susținerile recurentei, Curtea constată că la dosar s-a depus în data de 12.02.2008 o cerere din partea reclamanților prin care se solicită a se constata renunțarea la judecată întrucât fiecare reclamant a mai formulat individual acțiune cu același obiect.
Instanța de fond a omis luarea în considerare a acestei cereri și a soluționat cauza în fond.
Pentru acest motiv,în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul pârâtei și va fi modificată sentința în sensul că în baza art. 246 Cod procedură civilă se va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 8/8.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința.
Ia act de renunțarea reclamanților la judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /2.02.2010
Tehnored. 2 ex./5.02.2010
Prim inst.: Tribunalul Arad -, -
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
