Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2134/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2134
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr. 759/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Dată fără citarea părților.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 15 decembrie 2009, respectiv pentru data de 17 decembrie 2009.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 759/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- au fost admise în parte cererile conexate formulate de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, și-n consecință au fost anulate deciziile nr. - din 09.02.2006 și - din 04.04.2006 emise de intimata Casa Județeană de Pensii T, pârâtă care a fost obligată să calculeze pensia reclamantului utilizând stagiul complet de cotizare prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977 și contribuția suplimentară pentru perioada 1998 - 2003.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă acțiunea privind stabilirea punctajului de pensie a sporului pentru orele de noapte, spor de vechime de 25%, spor de vechime calculat din 1968, premiile și al 13 -lea salariu.
Intimata a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că,din cuprinsul Deciziilor nr. - din 09.02.2006 și - din 04.04.2006, rezultă că pârâta nu a calculat pensia cuvenită reclamantului conform art. 14 alin. 1 din Decretul 3/1977 utilizând stagiul complet de cotizare de 20 de ani, ci stagiul complet de cotizare de 30 de ani, dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, interpretându-se în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
De asemenea pârâta trebuia să calculeze pensia de care beneficiază pârâtul având în vedere și contribuția suplimentară pentru perioada 1998 - 2003.
În ceea ce privește sporul de vechime de 25 % solicitat și calcularea cu începere din 1968, tribunalul A REȚINUT faptul că acesta trebuie să se calculeze conform art. 164 din Legea 19/2000, și nu pe baza adeverințelor emise de angajator cum a solicitat reclamantul.
Conform aceluiași articol menționat anterior, la calcularea punctajului anual, se utilizează salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de munca, astfel: salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991, determinarea punctajului neputându-se realiza pe bază de adeverințe.
Tribunalul mai reține faptul că sporurile pentru orele de noapte nu sunt menționate ca fiind acordate în temeiul art. 72 din legea 57/1974, pentru a fi incluse în determinarea punctajului mediu anual, așa cum este cerut de pct. 17 din anexa la OUG nr. 4/2005. De asemenea nu trebuiesc avute în vedere la stabilirea punctajului nici premiile și al 13 -lea salariu, așa cum rezultă din pct. VI din anexa la OUG 4/2005.
În ceea ce privește raportul de expertiză, tribunalul nu a reținut cuantumul punctajului stabilit de expert, deoarece acesta cuprinde aprecieri asupra legalității diverselor sporuri, legalitate asupra căreia expertul nu are competența de a se pronunța, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul,recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 02.07.2009, solicitând modificarea parțială a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii,astfel cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului,Curtea reține că acestea s-au referit la împrejurarea că in mod eronat judecătorii fondului nu i-au luat in considerare sporul de vechime realizat in perioada stagiului de cotizare,in cuantumul atestat prin adeverința emisă de angajator, de vreme ce,in opinia recurentului,prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 nu îi sunt aplicabile.
Cu privire la sporul de noapte,se susține că instanța de fond nu poate să facă abstracție de prevederile art.38 din Legea nr. 10/1972,care se referă la personalul care a efectuat serviciul in ture de 12 cu 24.
Referitor la premiile,gratificațiile și salariul suplimentar acordate de fostul angajator potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972 și art. 1 alin.1 din Legea nr. 49/1992,acestea au făcut parte din retribuția tarifară,pentru ele achitându-se contribuția la asigurările sociale.
Recursul reclamantului a fost însoțit de copiile unor acte normative și deciziile emise de pârâtă in legătură cu pensia pentru limită de vârstă a reclamantului.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâta Casa Județeană de Pensii T, aceasta solicitând modificarea in tot a sentinței,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
In motivarea căii ordinare de atac, pârâta a învederat că in mod greșit judecătorii fondului au considerat că reclamantul beneficiază de un punctaj mediu anual rezultat prin împărțirea la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, deoarece art. 2 alin.1 și 3 din anexa ce face parte integrantă din HG nr. 1550/2004 nu disting intre stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au desfășurat activitate in grupa a III a de muncă,respectiv in condiții normale de muncă și stagiu complet de cotizare și stagiul de cotizare pentru persoanele care au lucrat in grupa I de muncă, ci face referire la vechimea integrală in muncă, respectiv 30 de ani pentru bărbați, potrivit art.8 alin.1 și 2 și art. 12 din Legea nr. 3/1977,cu modificările și completările ulterioare.
In legătură cu stagiul suplimentar, pârâta susține că prima instanță nu a luat in considerare prevederile Ordinului nr. 525/2004,emis de Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei,a cărui anexă prevede la pct. c că numărul de puncte corespunzătoare stagiului suplimentar se stabilește pentru stagiul realizat după împlinirea vârstei de 62 de ani in cazul bărbaților. In opinia pârâtei, stagiul suplimentar,in funcție de care se majorează punctajul anual,l-ar reprezenta doar cel realizat după împlinirea vârstei de 62 de ani.
Poziția procesuală a reclamantului recurent a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 37-38,prin care acesta a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului Casei Județene de Pensii T, cu motivarea că in speță a fost stabilit in mod corect un stagiu de cotizare de 20 de ani,ca efect al aplicării prevederilor art. 14 din Legea nr. 3 /1977, iar stagiul suplimentar este considerat cel realizat după îndeplinirea condițiilor de pensionare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cele două recursuri ale părților,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1/pr.civ., Curtea constată următoarele:
Așa cum corect au observat judecătorii fondului,reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 3/1977,prin Decizia nr. -/22 octombrie 1998, având o vechime în grupa I de muncă în proporție de 28 de ani, 5 luni si 19 zile.
Deciziile de recalculare contestate au fost emise in baza OUG nr. 19/2007, respectiv HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005,stabilindu-i-se in final un cuantum al pensiei,calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Chemat să se pronunța asupra modului de recalculare a pensiei prin cele două decizii contestate printr-o nouă expertiză efectuată in fața instanței de fond, expertul contabil a concluzionat că,pe de-o parte, pârâta nu a valorificat la calculul pensiei reclamantului drepturile salariale sub forma sporului de vechime pentru perioada 1965- 1996, in cuantumul dovedit cu adeverința nr.3/1/3/AR/573/2005,eliberată de Regionala CF T, precum și primele, premiile anuale și salariile suplimentare.
Pentru că neluarea in considerare a sporurilor in discuție,cât și de instanța de fond, a făcut obiectul criticilor reclamantului recurent, Curtea observă că,intr-adevăr,potrivit art. 164 alin.1 din Legea nr. 19/2000 Anexei VI din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, decât sporurile și drepturile salariale care indeplinesc două condiții cumulative:au caracter permanent și au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Ori, cercetând conținutul Adeverinței nr. 3/1/3/AR/573/2005, emisă de fostul angajator al reclamantului, Curtea observă că singurele sporuri salariale care îndeplinesc exigențele de mai sus și sunt sporul de vechime și sporul pentru munca desfășurată in timpul nopții, căci primele, premiile anuale și salariile suplimentare au avut un caracter sporadic,nefiind achitate in fiecare lună.În plus, acestea din urmă sunt exceptate in mod expres in Anexa VI din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
In privința neconcordanțelor dintre cuantumurile sporul de vechime valorificat de pârâtă și cel atestat prin adeverință,Curtea reține că aceasta se datorează incidenței in cauză a prevederilor art. 164 alin.3 lit.a) și b) din Legea nr. 19/2000,ce limitează cuantumul sporului de vechime pe baza căruia se calculează pensia la 10%, respectiv 15%, așa cum corect a și observat instanța de fond.
Totuși, cu privire la sporul de vechime de 25% din perioada 01.04.1992 -07.11.1996,atestat prin Adeverința nr. 8/3/160/2005 (fila 12 din primul dosar de fond), judecătorii fondului trebuiau să observe că prevederile legale incidente in cauză nu mai limitează cuantumul acestui spor începând din 01.04.1992. Astfel, art. 164 alin.4, corelat cu alin. 3 din Legea nr. 19/2000 spune că pentru perioada de după 01.04.1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat in carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, raportat la art. 14 din Legea nr. 3/1977, Curtea reține că in mod eronat instanța de fond a apreciat că stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor ce au făcut subiect de reevaluare a pensiilor în baza HG nr. 1550/2004 și care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă ar fi echivalent vechimii menționate în art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977. Aceasta deoarece HG nr. 1550/2004 stabilește o unică posibilitate de echivalare a termenilor cu conținut corespondent din legislațiile ce au vizat succesiv drepturile de pensie ale reclamantului, stagiul complet de cotizare din Legea nr. 19/2000 fiind echivalat cu vechimeaintegralăîn muncă, stabilită prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Legislația anterioară de care a beneficiat reclamantul la momentul pensionării nu consacră o vechime integrală în muncă mai redusă în cazul persoanelor ce au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă față de cele care au muncit în regim normal, ci stabilesc doar dreptul de a se recunoaște vechimea integrală reglementată de ar. 8 alin. 1, chiar anterior cumulării numărului de ani astfel stabiliți, în sensul că pentru grupa I de muncă la un an lucrat se recunoștea o vechime de 1 an și 6 luni, iar pentru grupa a II - a - 1 an și 3 luni.
Mai mult, este de observat că și în cazul Legii nr. 3/1977, ca și în sistemul Legii 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acorda condiționat de întrunirea cumulativă a două condiții - împlinirea unei anumitevârste(de 62 ani bărbații și 57 ani femeile) și realizarea unei vechimi în muncăminime(de 30 ani bărbații și 25 ani femeile - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), respectiv, ovârstăstandard de pensionare și un stagiuminimde cotizare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
Stagiul complet de cotizare este o noțiune utilizată exclusiv pentru determinarea cuantumului pensiei, iar nicidecum pentru stabilirea dreptului la acordarea acesteia, în anexele la Legea nr. 19/2000 fiind evidențiate distinct stagiile minime de cotizare pentru bărbați și femei și cele complete de cotizare, prima categorie a acestora fiind utilizată pentru a se stabilidacă poate fi acordată pensia(în sensul că solicitantul a prestat muncă un număr suficient de ani, considerat minim, acumulând deci vechimea în muncă la care făcea referire art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), în timp ce stagiul complet de cotizare este reglementat pentrucalculul pensieiprin împărțirea punctelor acumulate în întreaga activitate la numărul de ani care îndreptățesc la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977 la care fac referire reclamantul, nu reglementează un mod decalculdiferit cu privire la pensii, cicondițiidiferite pentru acordarea acestora, pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, fiind astfel corespondent nu art. 77, ci art. 41 și următoarele din Legea nr. 19/2000. Așadar, acesta nu reglementează o vechime integrală în muncă diferită de cea din art. 8 ci, stabilește doar condiții de vârstă și de stagiu minim diferite pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, rezultând astfel că stagiul minim de cotizare necesar acestora este mai redus decât în cazul altor persoane, precum și că acestea pot beneficia de pensia pentru limită de vârstă anterior împlinirii vârstei standard reglementat în art. 8 alin. 1. În fapt, calculul pensiilor a fost reglementat în Legea nr. 3/1977 prin art. 11 și 12, nicidecum prin art. 14.
Așadar, în mod eronat reclamantul susține că prin art. 2 pct.1 din Normele anexă la HG nr. 1550/2004 s-ar fi stabilit un stagiu complet de cotizare mai mic în cazul persoanelor ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă. În fine, este de observat că recunoașterea unor stagii complete de cotizare mai reduse în cazul unor persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și care au desfășurat activitate în condiții de muncă deosebite sau speciale nu îndreptățește instanța să admită acțiunea de față, constatând că reclamantul este discriminat în raport cu astfel de persoane, de vreme drepturile acestora de pensie au fost deschise sub imperiul unor legislații diferite, aceste a avându-se, deci, în situații de fapt similare, dar nu identice.
In sprijinul acestei interpretări,Curtea constată că problema de drept supusă analizei a fost incontestabil tranșată după motivarea și publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care instanța supremă,având de soluționat recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Jas tatuat căsingurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare,dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea consideră că Tribunalul a interpretat și aplicat greșit prevederile legale de mai sus pe baza cărora a concluzionat că punctajul mediu anual al reclamantului se poate calcula prin utilizarea unui stagiu de cotizare redus la 20 de ani, împrejurare de natură a atrage incidența motivului de recurs la care se referă art. 304 pct.9/pr.civ.
In fine, instanța de recurs consideră că in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000,mai precis cu regula instituită prin art. 78 alin. 8 din actul normativ menționat,momentul de la care se poate considera că o persoană care contribuie la sistemul public de pensii beneficiază de stagiu suplimentar și are dreptul la majorarea punctajului anual nu poate fi decâtîndeplinirea condițiilor de pensionarestabilite prin actul normativ in vigoare la momentul pensionării.
Mențiunea din Ordinul nr.525/2004,invocată de recurenta pârâtă se justifică prin faptul că regula cu privire la condițiile de pensionare conținută de art. 8 alin.1 din Legea nr. 3/1977,sub imperiul căreia s-a pensionat reclamantul, era că vârsta de pensionare pentru bărbați era la acea epoca de 62 de ani. Insă aceste norme nu pot fi interpretate și aplicate decât in corelație cu rolul și finalitatea stagiului suplimentar, acela de a recompensa salariații care după pensionare contribuie o anumită perioadă de timp la sistemul public de asigurări sociale.
Revenind la situația reclamantului,acesta a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, ceea ce înseamnă că îndeplinea condițiile de pensionare la data de 22.10.1996. Perioada contributivă de după acest moment constituie stagiu suplimentar, ceea ce înseamnă că soluția instanței de fond in chestiunea analizată este legală și temeinică.
Astfel,observând că variantele de calcul ale lucrării de specialitate nu pot fi valorificate,întrucât in toate s-a ținut seama si de sporurile ce nu au avut caracter permanent, in baza art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea va admite recursul declarat de reclamantul și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T și va modifica parțial sentința recurată în sensul obligării pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în care să țină seama de contribuția suplimentară realizată de reclamant în perioada 1998-2003, de sporul pentru munca depusă în timpul nopții atestat prin Adeverința nr. 3/1/3/AR/573/2005 eliberată de Regionala CF T, precum și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut în aceeași adeverință, începând cu data de 1 aprilie 1992. Vor fi respinse pretențiile cu privire la recalcularea prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani. De asemenea,vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate cu privire la anularea deciziilor contestate, neluarea în calcul a celorlalte sporuri, premii și al treisprezecelea salariu, precum și cu privire la cheltuielile de judecată.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței Civile nr. 759/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Modifică parțial sentința recurată în sensul că obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în care să țină seama de contribuția suplimentară realizată de reclamant în perioada 1998-2003, de sporul pentru munca depusă în timpul nopții atestat prin Adeverința nr. 3/1/3/AR/573/2005 eliberată de Regionala CF T, precum și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut în aceeași adeverință, începând cu data de 1 aprilie 1992.
Respinge pretențiile cu privire la recalcularea prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate cu privire la anularea deciziilor contestate, neluarea în calcul a celorlalte sporuri, premii și al treisprezecelea salariu, precum și cu privire la cheltuielile de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /22.01. 2010
Tehnored.// 2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Maria Ana
