Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.214
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1642 din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr.76, județul P, cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - la Cabinetul de Avocatură " ".
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 34013 din data de 26 februarie 2008 și întâmpinare, copie de pe aceasta fiind comunicată și recurentei-pârâte, prin apărătorul său legal.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă consideră că, în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât, în speță, sunt aplicabile prev.disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul în care putea fi introdusă acțiunea privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.168 din CCM afirmând că dispozițiile acestui articol nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C nefiind-i acordate.
Precizează că sumele de bani solicitate de reclamantă au fost introduse în salariul de bază, așa cum s-a procedat și în anul 2003.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respinge acțiunii ca prescrise.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului în sensul acordării drepturilor salariale.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, și nu dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii.
De asemenea, în mod corect instanța de fond verificând conținutul disp. art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2006, reținut că suplimentările de la art.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004-2006, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul aliniatului 1.
Mai arată că înscrisurile noi depuse la dosar în recurs sunt întocmite procausa, nefiind depuse și la instanța de fond, situație față de care solicită a nu fi luate în considerare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.07 din data de 26 februarie 2008 depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la pârâta la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate la care se adaugă indicele de inflație aferent.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că fost salariata SC SA punctul de lucru în perioada 1991 - 19.02.2007. S- susținut de asemenea în motivarea acțiunii de către reclamantă că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă (art. III alin 3), beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și,deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005 - 2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de și de Paște care se ridică la suma totală de 7480 lei.
În dovedirea acțiunii reclamanta solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată SC SA a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003; ulterior la data de 31.08.2007 a emis nota privind precizarea situației primelor de Paști și prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În concluziile orale formulate la termenul din 14 decembrie 2007, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1642 din 14 decembrie 2007 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă, admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu SC SA, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 7480 din care se reține CAS 9,5, CASS 6,5% și impozit 16 %, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, tribunalul a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că acțiunea este întemeiată, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea fost înregistrată la data de 20.09. 2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu- plata drepturilor salariale, motiv pentru care în baza art. 137 Cod proc.civilă fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanta fost încadrată la societatea pârâtă - Sucursala în perioada 1991 - 19.02.2007, când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare potrivit disp. art. 65 Codul muncii.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, că angajații SNP SA urmează a beneficia de câte suplimentare drepturilor salariale în cuantum de 1 salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte menținut pe anii 2004 - 2005 -2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2005 - 2006 tribunalul apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004 - 2005 - 2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Din probele administrate în cauză s- reținut, de asemenea, că pârâta nu și- îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru perioada 2004 - 2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 7480 lei net, reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și Paști.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a fost salariat la "" SA, la sucursala, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând la data de 19.02.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005-de 927 Ron, înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 30.11.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1642/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce cuantumul sumelor acordate la 4783 lei reprezentând: primă C - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă C 2006 - 1160 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1642 din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr.76, județul P, cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - la Cabinetul de Avocatură " ".
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce cuantumul sumelor acordate la 4783 lei reprezentând: primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă C 2006 - 1160 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
tehnored. 3 ex./25.03.2008
/
dosar fond nr- Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
