Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.219
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în Scăieni,-, județul P și pârâtă SC SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1 și cu sediul ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Cabinetul de Avocatură & Asociații, împotriva sentinței civile nr. 1659 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova și recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursurile sunt motivate și au fost declarate în termen legal.
Avocat pentru recurentul-reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială, un set de acte, în copie xerox, respectiv: adresele nr.562 din 9 februarie 2004, nr.405 din 27 ianuarie 2005, nr.6152 din 21 noiembrie 2005 și nr.1990 din 17 mai 2006 emise de SC SA și extras din contractul colectiv de muncă, un exemplar de pe acestea fiind comunicate și recurentei-pârâte, prin apărătorul său legal. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că prin cererea de chemare în judecată formulată după încetarea raporturilor de muncă a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paști și de C pentru perioada 2004-2005, cu titlu de despăgubiri potrivit disp. art. 269 din Codul muncii, ca urmare a
- 2 -
prejudiciului ce i-a fost produs, din culpa pârâtei, prin neplata la timp a acestor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005.
Susține că, în conformitate cu prevederile art. 42 lit.b din Codul Fiscal nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubiri reprezentând daune morale.
La data când instanța de fond a dispus reținerea CASS, CAS și impozitul din suma datorată, recurentul-reclamant nu mai avea calitatea de asigurat, conform disp. art.5 și art. 21 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariul.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefondat. În mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea a fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, prevăzut de disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Potrivit disp. art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2005 salariații SC SA beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate cu prilejul sărbătorilor de Paști și de
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005, respectiv cu ocazia sărbătorilor de C pe 2004 și Paște și crăciun pe anul 2005 și suma de 435,85 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariat la SA în perioada 2002 și până la 23.12.2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue,
- 3 -
suplimentările salariale prevăzute cu prilejul sărbătorilor de Paște și C fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta de depus nota comisiei paritare din anul 2007.
Prin sentința civilă nr.1659 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2006, constând în primele de C și de Paști neacordate, respectiv suma de 3501,50 lei, din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat instanța de fond că așa cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 23.11.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Drept urmare, în baza disp.art.137 pr.civ. instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul a fost încadrat la pârâta SA B în perioada 2002-23.12.2005 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
- 4 -
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004 și 2005, drepturile salariale ale acestuia fiind în sumă de 3501,50 lei.
De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Prin recursul său, reclamantul critică soluția în sensul că în mod greșit instanța de fond admițând acțiunea a dispus deducerea din suma acordată a CAS, CASS și a impozitului, deoarece pârâta nu a formulat cerere reconvențională în acest sens, iar potrivit art. 269 Codul muncii fiind vorba de despăgubiri acordate salariatului, aceste sume nu sunt purtătoare de impozite și taxe, scutirea fiind prevăzută de art. 42 lit.b Codul Fiscal.
La rândul său, pârâta a criticat sentința în sensul că în mod greșit tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece drepturile salariale pretinse de reclamant au fost prevăzute de CCM și în acest caz termenul de prescripție este de 6 luni conform art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Sub acest aspect recurenta arată că termenul de 6 luni este un termen de prescripție special care derogă de la termenul de 3 ani care este termenul general de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, soluția este criticată pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu are a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantului are la bază o pură speculație.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat în mod expres obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale, această calificare fiind corectă, astfel că acestea sunt purtătoare de contribuții și impozite, astfel cum a stabilit instanța de fond, nefiind vorba de despăgubiri ca urmare a unui prejudiciu material pentru care
- 5 -
nu se datorează impozit în condițiile art. 42 lit.d Cod fiscal cum greșit se pretinde de către reclamant în motivele de recurs.
Dacă aceste drepturi salariale ar fi fost plătite la data scadenței mai ales în condițiile în care conform CCM ele erau incluse în salariu este evident că atât impozitul cât și contribuțiile datorate din veniturile cu titlu de salariu ar fi fost calculate la întreaga sumă și nu există nicio rațiune să se procedeze în alt mod atât timp cât nu există o prevedere legală derogatorie expresă.
Privitor la recursul pârâtei, Curtea reține că în conformitate cu disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Așa fiind, nu se poate accepta raționamentul invers al recurentei din primul motiv de recurs care se întemeiază pe ideea că de fapt termenul de prescripție de 6 luni este un termen special, deoarece termenul de prescripție avut în vedere de instanța de fond este cel de 3 ani prev. de art. 3 Decretul nr. 167/1958, omițându-se în mod deliberat textul art.283 alin. 1 lit. Codul muncii pe care, de fapt, l-a avut în vedere tribunalul.
Referitor la critica vizând modul de soluționare a cauzei pe fond, Curtea reține că într-adevăr părțile au negociat în contractul colectiv de muncă includerea primelor în salariile de bază, numai că nu s-a făcut de către recurentă nicio dovadă în sensul că negocierea ar fi fost și respectată, respectiv că sumele datorate cu titlu de primă se regăsesc în drepturile salariale efectiv încasate de către reclamant.
În raport cu toate aceste considerente, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate urmând să le respingă ca atare.
- 6 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Scăieni,-, județul P și pârâta SC SA B, cu sediul în B, - bis, sector 1 și cu sediul ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Cabinetul de Avocatură & Asociații, împotriva sentinței civile nr. 1659 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red./
2 ex./12.03.2008
f- - Tribunalul Prahova
R -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Mihaela Moiceanu Alexandru
