Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 23
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea Mădălina Maroga
Asistent judiciar -- -
Asistent judiciar -
Grefier -
*************
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanții G, -, G, -, G, -, G, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut in ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completa.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către reclamanți în temeiul art. 242 pr.civ judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
Prin acțiunea de față reclamanții G, -, G, -, G, -, G, au chemat în judecată pârâțiii Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, solicitand obligarea la plata sporului de vechime pe peroada 01.01.2000-01.09.2003, actualizate, arătând următoarele.
Reclamanții au calitatea de magistrați și respectiv asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Gorj și li s-a recunoscut irevocabil drepturile salariale constând în sporul dev echime pe perioada 30.08.2003-30.08.2006, prin sentința civilă nr. 65/11.01.2007 a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj, considerând că aceste drepturi li se cuvin și pentru perioada anterioară, fiind o muncă deja prestată, un bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Au arătat că pretențiile lor se bazează pe un serviciu deja prestat, constituind bunuri în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă din Hotărârea Van împotriva Olandei din 26.06.1986 și decizia X împotriva din 13.12.1979.
Proprietatea asupra acestor bunuri conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat din perspectiva art.44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-a reținut că a intervenit prescripția acestor drepturi echivalând cu nesocotirea prevederilor Constituționale și cele ale reglementărilor internaționale asumate de țara noastră și care determină inaplicabilitatea prevederilor art.1 și 3 din Decretul 167/1958 și art. 283, alin. 2 din legea 53/2003.
În conformitate cu art.3, alin.1, oct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, ca urmare este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției, fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante astfel că se impune obligarea acestuia să vireze fondurile necesare.
La data de 08 noiembrie 2007 pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat constarea ca prescris al dreptul reclamanților.
În susținerea excepției invocate mai sus s-au invocat dispoz. art.1 din decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, potrivit căreia " dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stingere prin prescripție, dacă nu a fost executat în termenul stabilit de lege", precum și dispozițiile art.7 " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
În art.3 din același act normativ se normativ se precizează că " termenul de prescripție este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 al.1 lit.c din legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea retine următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocat de parata Ministerul Justiției:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Potrivit art. 166 (1) Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune,se observă că,în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Astfel că,în raport de cele statuate de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr.XXXVI din 07 05 2007, și anume că dispozițiile legale care reglementau sporul de vechime nu au fost abrogate, înseamnă că dreptul recurenților de a solicita acest spor s-a născut la data la care au constatat că nu li s-a acordat sporul de vechime.
Incalcarea dreptului subiectiv, prin neplata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, s-a realizat odată cu nerespectarea obligației legale de plata a sporului de vechime, deci lunar la data datorata.
In raport de aceasta data, curge cate un termen de prescripție, pentru fiecare obligație datorata si neachitata reclamanților.
Nu pot fi reținute argumentele potrivit cu care existenta prevederilor cuprinse in art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ar determina inaplicabilitatea prevederilor art. 1 si 3 din D 167/1958 si art. 283 Codul muncii, pe de o parte pentru ca prevederile respective nu stabilesc imprescriptibilitati cu privire la acțiunile in justiție, pe de alta parte, nu înlătura posibilitatea legiuitorului de a asigura stabilitatea si certitudinea raporturilor juridice prin masuri legale ce tind la stingerea drepturilor la acțiune care nu au fost exercitate in cadrul unor termene considerate ca suficiente.
Recurenții,pentru a beneficia de sporul de vechime din anul 2000-2003, trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani.
Având in vedere ca, in raport de data înregistrării cererii - 17.10.2007, au trecut mai mult de 3 ani fata de fiecare data la care obligația salariala era scadenta si datorata, instanța urmează sa constate ca excepția formulata de către Ministerul Justiției este întemeiata, urmând sa respingă acțiunea ca prescrisa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G, -, G, -, G, -, G, împotriva pârâților Ministerul Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.54
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Lucian Bunea Mădălina Maroga
