Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2450/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2450/R/2009
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 695 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 695 din 19 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul în contradictoriu cu B și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i achite reclamantului suma de 1850 lei reprezentând primă de C pe anul 2006, suma de 1850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2007 și suma de 2000 lei reprezentând prima de C pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
A fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 650 lei reprezentând drepturi salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2006 și suma de 700 lei reprezentând drepturi salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate prin aplicarea dobânzii legale.
S-a respins capătul de cerere privind plata contravalorii cotei de gaz.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamantul este angajatul pârâtei în funcția de agent comercial conform copiei Carnetului de muncă.
Conform prevederilor din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol si gaze, respectiv art. 168 alin. l "cu ocazia sărbătorilor de Paste și de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat (20).
De asemenea, potrivit art.176 alin.1 și art. 187 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol si gaze, salariații trebuiau să beneficieze în luna octombrie a fiecărui an de o suplimentare a veniturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă. De asemenea, trebuia să primească un ajutor anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale cu condiția să fie nominalizați agenții economici în anexa nr. 1 în cazul în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. l, reclamantul nu a beneficiat de drepturile salariale menționate.
S-a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte prin prisma faptului că în contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile în perioada 2005-2007, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia și în perioada 2005-2007 drepturile salariale menționate au fost incluse în salariul de bază.
După cum s-a putut remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2005, 2006, 2007, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților și în perioada 2005-2007.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. l din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate, au fost cenzurate dat fiind faptul că baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum a rezultat din formularea Contractului Colectiv de Muncă și cum este cuantificat în cuprinsul adresei 831/05.07.2008 (7-8), și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamant prin acțiunea introductivă.
Constatându-se că reclamantul a fost îndreptăți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. l din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea si a obligat pârâta să-i achite acestuia în raport cu perioada efectiv lucrată primele de C și Paști, în funcție de salariul de bază mediu.
Instanța a respins cererea reclamantului privind plata contravalorii cotei de gaz în cuantum de 4000 mc. deoarece acesta nu a făcut dovada modului de calcul a sumei corespunzătoare acestei cantități, temeiul legal în baza căruia a calculat-o la acest cuantum. Mai mult, acesta nu dovedit faptul că nu a beneficiat de compensarea drepturilor salariale prin majorarea acestora și nici faptul că a fost nominalizată unitatea unde a lucrat în Anexa nr. l pct.B din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost precizată și să fie obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii unei cote de gaz de 4.000 mc/an pe anul 2006 și 2007, sume actualizate cu rata inflației la zi și cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 800 lei.
În motivarea recursului, reclamantul arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală cu privire la aceste capete de cerere și că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
În speță, valoarea cotei de gaz este determinabilă. Pentru a nu îngreuna și tergiversa soluționarea procesului a solicitat acordarea acestor drepturi, urmând ca suma concretă să fie stabilită în momentul executării hotărârii.
Pârâtul ar fi trebuit să dovedească că a beneficiat de compensare și că toate drepturile solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază.
Conform art.155 din Codul muncii "Salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Dacă s-ar scădea din salariul de bază contravaloarea adaosurilor prevăzute de art.176 și art.187 (1)din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de, primele de Paști, C, aprovizionarea de toamnă-iarnă și contravaloarea ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4.000 mc/anual, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie. În această situație, salariul s-ar goli de conținut și reclamantul nu ar mai avea un salariu corespunzător pregătirii profesionale și a muncii prestate.
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, valabil pe anii 2005, 2006, 2007, art.187 stipulează în mod expres că "salariații agenților economici nominalizați în anexa 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale (3) Cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite în contractele colective de muncă la nivele inferioare".
Conform art.241 alin.1 lit.c din muncii "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajații din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel."
Deși în CCM la nivel de unitate, suplimentarea ce trebuia acordată, fiecărui salariat, anual, a fost menținută, aceasta nu a fost acordată, încălcându-se dispozițiile art.30 din Legea nr.130/1996, conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pârâta SC SA este cea care trebuia să facă dovada includerii drepturilor salariale solicitate, în speță a cotei de gaz, în salariul de bază și să depună actul adițional.
în concluzie că nu se putea introduce în salariul de bază respectiv compensat în anul 1997 un drept prevăzut a fi acordat în contractul colectiv de muncă pe ramură din anii 2005, 2006, 2007, valoarea fiind diferită pentru fiecare an, odată cu modificarea prețului.
În copia anexei nr.1 cuprinzând lista agenților economici, filialelor și sucursalelor, în care se aplică contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, la pct.B este trecut cu filialele și sucursalele din compania sa.
Cu privire la al doilea motiv de recurs privind neacordarea cheltuielilor de judecată, soluția instanței de fond o apreciază a fi nelegală raportat la faptul că acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, iar cheltuielile au fost dovedite prin depunerea chitanței nr.70 din 30.2008 în original.
În drept invocă prevederile art.312, 304 pct.7, 304 indice 1 și art.274 pr.civ.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pe anii 2006 și 2007, sume actualizată cu rata inflației la zi și cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă.
Sentința atacată este netemeinică sub aspectul modului de soluționare a acestui capăt de cerere.
Considerentele ce au stat la baza soluției pronunțate au vizat neprecizarea modului de calcul a sumei reprezentând contravaloarea cotei de gaz și nefurnizarea de către reclamant a dovezii că nu ar fi beneficiat de compensarea drepturilor salariale solicitate prin majorarea acestora.
Ambele motive sunt nelegale.
Reclamantul nu a solicitat contravaloarea unei cote de gaz prin indicarea unei anumite sume corespunzătoare acesteia, pentru a putea fi pusă instanța în dificultate printr-un calcul imposibil, ci s-a solicitat în principiu acordarea acestei contravalori, urmând ca o primă cuantificare să se facă doar cu ocazia punerii în executare. Ca atare, motivul primei instanțe apare ca lipsit de legătură cu cauza.
Cel de-al doilea motiv este în contradicție cu stipulațiile legii, întrucât conform prevederilor art. 287 Codul muncii, ce stipulează că "arcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Acest text legal se conturează ca o excepție legală de la regula generală în materia dreptului procesual civil dată de art. 1169 Cod civ.: "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" (altfel spus,onus probandi incumbit actori). În materia dreptului muncii, sarcina probei revine angajatorului indiferent de calitatea acestuia, de reclamant sau pârât, prin înfrângerea regulii generale edictate de textul legal citat în cele ce preced.
Or, în speță, prima instanță în mod greșit a considerat lipsa de probațiune ca imputabilă reclamantului, când conform art. 287 Codul muncii, aceasta trebuia să conducă la admiterea acțiunii și sub acest capăt, prin considerarea pasivității pârâtei în a proba în contra afirmațiilor reclamantului ca o deplină probă în favoarea pretențiilor acestuia.
Față de aceste considerente, apare ca superfluu a se mai cerceta celelalte motive de recurs ce vizează acest capăt de cerere, întrucât fiind evident că ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale era datorat în baza art. 187 alin. 1 din contractele colective de muncă negociate la nivelul societății pe anii 2006 și 2007 și nefăcându-se nici o probă în sensul acordării efective a acestui ajutor, distinct sau inclus în salariul de bază, acțiunea apare ca întemeiată și în acest punct.
Este dovedit că cu filialele și sucursalele din componența sa figurează în anexa la aceste contracte colective de muncă, nefiind consistent nici acest motiv de netemeinicie a cererii reținut de prima instanță.
Recursul este întemeiat și în ce privește petitul de acordare a cheltuielilor de judecată la fond, reclamantul depunând chitanța cu care a dovedit plata onorariului avocațial (fila 4 bis dosar nr- I al Tribunalului Maramureș ), astfel încât potrivit art. 274 alin. 1.proc.civ. pârâta intimată, ca parte ce a căzut în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în urma modificării sentinței și sub acest aspect. Nu se poate reține însă sub acest aspect existența unor motive contradictorii, întrucât instanța nu a respins acest capăt de cerere ca netemeinic, ci a considerat din eroare că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, omițând să observe chitanța atașată cererii din primul dosar ( de dinaintea declinării competenței de la Tribunalul Maramureș ).
Totodată, va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Văzând prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1, art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 695 din 19 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în tot acțiunea formulată împotriva pârâtei și în consecință obligă pârâta la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pe anii 2006 și 2007, sume actualizată cu rata inflației la zi și cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă.
Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
cu opinie separată,
GREFIER
Red.T/.
5 ex./14.12.2009
Jud.fond: și
Motivarea opiniei separate a judecătorului
Consider că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pe anii 2006 și 2007, sume actualizate cu rata inflației la zi și cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă.
Astfel, alin. 1 al art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede dreptul salariaților agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1 de a beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
2 al aceluiași articol prevede însă că salariații beneficiază de acest drept în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Se mai prevede că în ceea ce privește cuantumul ajutorului și condițiile de acordare, acestea vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.
Ori, în cazul societății pârâte, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut la art. 176 că, începând cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Având în vedere faptul că alin. 2 al art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură face trimitere, în ceea ce privește condițiile de acordare a ajutorului material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, la prevederile contractelor colective de muncă la nivele inferioare, iar art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a prevăzut că acest ajutor va fi inclus în salariul de bază, opinez în sensul că acest petit formulat de recurentul-reclamant este nefondat, astfel încât recursul formulat de către acesta trebuia admis numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate la judecarea fondului cauzei.
Judecător,
Red./Tehnored.:;
16.12.2009.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
