Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2608/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2608
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, privind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr.1195 din 04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect "drepturi bănești".
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29 aprilie 2009.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 1195 de la 04 septembrie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâta SC"" SA B și a obligat pârâta la plata sumelor ce reprezintă prime de Paște și de C către reclamanți pe perioada 9.04.2005 - 9.04.2008 după cum urmează: - 9.627 lei; - 9.627 lei și - 6.484 lei, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind dobânda legală.
A respins excepția prescripției invocată în baza art. 283 al.1 Codul muncii și prematurității formulării acțiunii invocate de către pârâtă, ca neîntemeiate.
A obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune în baza art. 283 alin.1 din Codul muncii este neîntemeiată, întrucât s-a avut în vedere faptul că drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, astfel încât instanța a apreciat că prescripția dreptului material la acțiune, atunci când obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate indiferent de izvorul acestor drepturi( art. 283 alin 1 lit. c Codul muncii ) este de trei ani, termen care curge de la data neacordării acestor drepturi.
Față de această situație instanța a respins această excepție ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, instanța analizând actele aflate la dosarul cauzei a reținut că prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003, reprezentanții pârâtei și cei ai, au prevăzut că în salariul de bază al fiecărui salariat, să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și de Paște.
Pentru anii următori în actele adiționale la contractul colectiv de muncă dispoziția referitoare la aceste drepturi, respectiv art. 168 alin 2 din contractul colectiv de muncă a fost reiterată motiv pentru care reclamanții au considerat că doar pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază, iar pentru anii următori acestea i se cuvin separat.
Din probele administrate în cauză, respectiv din raportul de expertiză contabilă, instanța a reținut că voința părților semnatare a contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de pârâtă, deoarece din nota asupra precizării situației primelor reglementate de art. 168 din contractul colectiv de muncă, comisia paritară întrunită în baza art. 9 și 10 din contractul colectiv de muncă, în vederea adoptării unei abordări unitare a acestor dispoziții, a statuat că începând cu anul 2003 primele de C și Paște au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților, însă din raportul de expertiză contabilă a rezultat o situație contrară.
Din verificările expertului s-a reținut că în anul 2004 și ulterior a crescut doar salariul de bază fără a exista vreo referire la primele de Paște și C.
Astfel, ulterior acestui an negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază.
Din adresele pa anii 2004-2007 emise de pârâtă a rezultat că salariul de bază mediu pe societate a crescut în fiecare an, iar cu privire la prime acestea urmau să fie acordate ulterior întregind fondurile de salarii.
Din aceste adrese reiese cu certitudine că anual aveau loc negocieri cu privire la drepturile salariale, iar cu privire la drepturile solicitate de reclamanți, acestea nu erau cuprinse în salariile de bază.
În ceea ce privește nota comisiei paritare din 31.08.2007, aceasta nu poate înlătura prevederile contractului colectiv de muncă și nici concluziile raportului de expertiză, atâta timp cât nu a modificat contractul colectiv de muncă, ci doar a prezentat un mod de interpretare a acestuia, interpretare ce s-a dovedit a fi eronată.
Față de cele de mai sus instanța a respins excepția prematurității formulării cererii, având în vedere faptul că așa cum am arătat anterior, anual au avut loc negocieri salariale, iar faptul că acestea nu priveau cuantumul primelor solicitate cu ocazia evenimentelor de Paște și de C, nu este imputabil petenților.
După cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar sumele reprezentând prime de Paște și de C nu au fost acordate și nici incluse în salariul de bază al reclamanților, urmând să se dispună acordarea acestora pe perioada 9.04.2005 - 9.04.2008 în suma stabilită în raportul de expertiză, ce va fi actualizată la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, a fost respins, întrucât sumele ce reprezintă primele de Paști și C vor fi reactualizate la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta SC SA- membru Grup
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție d de 6 luni.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, motivarea instanței fiind doar o interpretare a contractelor colective de muncă anterioare.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Pentru anul 2003 partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Nu există nici un fel de dubiu sau interpretare contrară în sensul că, pentru anul 2003 sumele în discuție nu s-ar fi acordat.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel aplicabilitatea lui pentru viitor. La nivelul anului 2005 fost inclusă prevederea referitoare la faptul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în formă" în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii, deoarece analizându-se cartea de muncă se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paște și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
În ceea ce privește plata suplimentării salariale de Paști aferentă anului 2008,Curtea reține:
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia:"fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
În consecință, apreciind recursul ca fiind fondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportate la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită în parte recursul, să modifice sentința în sensul că va admite în parte acțiunea.
Va obliga pârâta să plătească reclamantelor și sumele ce reprezintă prima de paște și C 2005-2007 și reclamantului prima de Paște 2005 - 2007 și prima de C 2005-2006, acestuia din urmă fiindu-i încetat contractul individual de muncă la data de 01.11.2007.
Va espinge acțiunea cu privire la plata suplimentării salariale de Paști pentru anul 2008.
Va respinge și capătul de cerere privind dobânda legală, întrucât sumele ce reprezintă primele de Paști și C vor fi reactualizate la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr.1195 din 04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect "drepturi bănești".
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantelor și sumele ce reprezintă prima de paște și C 2005-2007 și reclamantului prima de Paște 2005 - 2007 și prima de C 2005-2006.
Respinge celelalte capete de cerere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
27.05.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Jf.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
