Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2619/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2619
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței civile nr. 2594 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, G, G, G, G, G, G, G, și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivare în termenul legal.
S-a arătat că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.2594 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a admis acțiunea formulată de petenții G, G, G, G, G, G, G, -, și, împotriva intimaților Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lîngă Tribunalul Gorj, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională de Anticorupție B.
S-a dispus obligarea intimaților la plata către petenți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada iunie 2004 - iunie 2007, sume nete ce au fost actualizate în funcție de indicele de inflație și care urmează a fie actualizate la data plății efective, precum și acordarea acestui spor pe viitor, după cum urmează:
- G-70064 lei, -66665 lei, -65273 lei, -66786 lei, G -63638 lei, -65595 lei, -62168 lei, G-57054 lei, G -66509 lei, -63979 lei, -59697 lei, -32940 lei, -40068 lei, -54678 lei, -56582 lei, -54394 lei, -51831 lei, -52874 lei, - -41707 lei, G-53581 lei, -52203 lei, -50830 lei, -51241 lei, -51448 lei, -36282 lei, -58521 lei, -52860 lei, -51241 lei, -50882 lei, -31920 lei, -6192 lei, -62106 lei, -55453 lei, G -33718 lei, G-21982 lei, -56293 lei, -52486 lei, -44980 lei, -50331 lei, -19297 lei, -10845 lei, - -11278 lei, - 2811 lei, 2393 lei, - -59587 lei pentru perioada lucrată la DIICOT, -57389 lei pentru perioada lucrată la DIICOT, -66689 lei pentru perioada lucrată la DNA și -71688 lei pentru perioada lucrată la DNA.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost obligată chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Examinând excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție s- constatat că este neîntemeiată deoarece pretentiile petenților privesc drepturi de natura salarială, astfel încît,cauza de este calificata drept un conflict de munca, in sensul art.281 din Codul muncii si art.67-68 din din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, iar potrivit art.2 alin.1 lit.1pr.civ. tribunalele judeca in prima instanta conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
de aceste prevederi legale, a fost respinsă exceptia ridicata de intimata Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție privind necompetenta materiala a Tribunalului dea judeca acest litigiu.
Petenții îndeplinesc funcțiile de procurori în cadrul Parchetului de pe lîngă Tribunalului Gorj și unitățile subordonate și fiind salarizați în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de petenți pentru perioada mai 2004 - iunie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar intimații nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a constatat că aceasta este întemeiată întrucât în temeiul art. 131, pct.1 din Legea 304/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis acțiunea, a obligat intimații la plata către petenți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada mai 2004 - iunie2007, sume nete ce au fost actualizate în funcție de indicele de inflație sume ce urmează să fie actualizate la data plății efective, precum și acordarea acestui spor pe viitor, după cum urmează: G-70064 lei, -66665 lei, -65273 lei, -66786 lei, G -63638 lei, -65595 lei, -62168 lei, G-57054 lei, G -66509 lei, -63979 lei, -59697 lei, -32940 lei, -4068 lei, -54678 lei, -56582 lei, -54394 lei, -51831 lei, -52874 lei, -41707 lei, G-53582 lei, -52203 lei, -50830 lei, -51241 lei, -51448 lei, -36282 lei, -58521 lei, -52860 lei, -51241 lei, -50882 lei, -31220 lei, -6192 lei, -62106 lei, -55453 lei, G -33718 lei, G-21982 lei, -56293 lei, -52486 lei, -44980 lei, -50331 lei, -19297 lei, -10845 lei, - -11278 lei, -2811 lei, -2393 lei, - -59587 lei, -57389 lei -66689 lei și -71688 lei și să admită cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
În recursul promovat de Ministerul Public, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova se arată:
Art. 47 din Lg. 50/1996 ce instituia sporul de risc și solicotare neuropsihică a fost abrogat expres prin art. 1 pct.42 din OG 83/2000 aprobată Lg. 334/2001.
OG 83/2000 este într-adevăr un act normativ inferior Lg. 50/1996, dar a fost aprobată prin Lg. 334/2001.
Art. 1 din protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale interzice lipsirea persownei fizice de bunurile sale, dar drepturile solicitate de reclamanți în prezenta cauză sunt drepturi de creanță și nu bunuri conform Codului civil.
drepturilor de creanță bunurilor, duce la concluzia inacceptabilă că angajatorul nu poate în nici un caz drepturile bănești cuvenite angajatului.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În recursul promovat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-Direcția Națională Anticorupție B se arată:
Inițial sporul de e50% de supra solicitare neuropsihică nu era prevăzut în Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Abia prin OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 s-a menționat la pct.32 " după art. 42 se introduce art. 42 pct.1 cu următorul cuprins: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații de la instanțele judecătorești și de la Parchete, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul deb ază brut lunar".
Ulterior prin OG 56/1997 privind modificarea și completarea OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996, acest articol a fost modificat prin pct. 2 al acestui act normativ în sensul " la pct. 32 art.42 pct.1 va avea următorul cuprins " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul deb ază brut lunar".
Legea 104/1999 privind aprobarea OG 9/1997 și OG 56/1997 stabilește o formă finală acestui articol, la pct. 12: la art. 1 pct. 32, art. 42 pct. 1 va avea următorul cuprins " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar, incluzând și personalul auxiliar în categoria celor care primesc sporul de 50% și excluzând executorii judecătorești.
La republicarea din 18.11.1999 a Legii 50/1996 privind salarizatrea și alte drepturi ale personalului din ordganele autorității judecătorești,dispozițiile art. 42 pct. 1 au fost regăsite în forma stabilită de Lg. 104/1999, art. 47.
Ulterior, la 29.08.2000 art. 47 din Lg. 50/1996 a fost expres abrogat prin pct. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin urmare la 06.12.2002 dată la care a fost publicată în OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților care abroga art. 50, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora, din Lg. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare, art. 47 din Lg. 50/1996 la care fac referire reclamanții era deja abrogat de 2 ani prin OG 83/2000.
Astfel nu au nici o relevanță susținerile reclamanților în sensul că OUG 27/2006 abrogă expres doar OUG 77/2002 nu și Lg. 50/1996, întrucât acea prevedere referitoare la sporul de 50% regăsită în art. 47 Lg. 50/1996 era deja abrogată prin OG 83/2000, atât în ceea ce privește pe magistrați cât și pe personalul auxiliar.
Și în ipoteza în care OG 83/2000 nu ar fi abrogat expres art. 47 din Lg. 50/1996, prezenta acțiune ar fi de asemenea neîntemeiată întrucât nu era necesar ca prin OUG 27/2006 să se abroge expres Lg. 50/1999, aceasta fiind deja parțial abrogată în privința magistraților prin art. 50 din OUG 177/2002, iar la 24.01. a fost complet abrogată în privința normelor ce priveau personalul auxiliar, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Recursurile sunt nefondate:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției se apreciază neîntemeiată, întrucât intimatul nu are calitate de angajator și nici de ordonator de credite față dep etenți, această calitate având-o recurentul Ministerul Public, parchetul d e pe lângă ÎCCJ, așa încât corect a fost respinsă acțiunea față de acest intimat.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invoctă de Ministerul Public, parchetul de pe lângă ÎCCJ se apreciază neîntemeiată, întrucât, în speță sunt incidente dispoz. OUG 27/2006 fiind vorba de drepturi salariale restante.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de același intimat, de asemenea este neîntemeiată, întrucât este vorba de un drept în vigoare al reclamanților prev. de art. 47 din. 50/1996 și astfel că și această excepție corect a fost respinsă.
Cu privire la recurentul P: a fost respinsă corect acțiunea reclamanților și a intervenienților, întrucât nu are calitatea de angajator față de aceștia și nu se află în raporturi juridice cu reclamanții și intervenienții.
În privința cererii de chemare în garanție a formulată de Public, parchetul de pe lângă ÎCCJ corect s-a apreciat întemeiată potrivit art. 19 din Lg. 500/2002 a dispoz. HG 736/2003 și art. 131 din Lg. 304/2004.
Pe fondul cauzei Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică conform art. 73 pct.1 lit. e din Constituția României.
Art.47 din legea enunțată a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000 însă ordonanța enunțată este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Lg. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative ( art.54 pct.2 ).
Abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, s- reținut că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de petenți pentru perioada mai 2004 - 30 septembrie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar intimații nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Față de cele arătate, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă se vor respinge recursurile declarate în cauză, sentința recurată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței civile nr. 2594 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, G, G, G, G, G, G, G, și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
