Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2660/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2660/R/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL MEDICILOR REZIDENTI DE SI TERAPIE "" C-N, și, respectiv de pârâtul MINISTERUL SANATATII PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 688 din 19 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții AUTORITATEA DE SANATATE PUBLICA A JUD.C și SPITALUL CLINIC DE URGENTA "PROF. DR. ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2.pr.civ. la data de 05 octombrie 2009, iar la data de 06 octombrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent Sindicatul Medicilor Rezidenți de și Terapie "" C-N, a depus la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, admite cererea de repunere pe rol a cauzei, constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.688 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică a Județului C, în prezent Direcția de Sănătate Publică a Județului
A fost respinsă acțiunea formulată și precizată de SINDICATUL MEDICILOR REZIDENTI DE SI TERAPIE "" C-N în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SANATATII PUBLICE, AUTORITATEA DE SANATATE PUBLICA A JUD.C și SPITALUL CLINIC DE URGENTA "PROF. DR. ".
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au pretins sporuri și drepturi salariale restante prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Tribunalul a constatat nefondat acest capăt de cerere întrucât reclamanții au calitate de cadre medicale si ei beneficiază de o lege specială de salarizare, este vorba de OUG 115/2004. Prin urmare, nu este incident contractul colectiv de muncă în privința salarizării personalului.
II. Cu privire la plata orelor de gardă:
Reclamanții au pretins remunerarea medicilor rezidenți din anul I si II care desfășoară ore de gardă in afara programului normal de lucru.
Tribunalul a constatat nefondat acest capăt de cerere întrucât potrivit art. 12 din OG 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, rezidenți din anul 1 si 2 nu sunt salarizați pentru orele de gardă desfășurate în afara programului normal de lucru. Este adevărat că începând cu anul III medicii rezidenți sunt salarizați pentru aceste ore însă aceasta tine de politica salarială care nu poate fi cenzurată pe motive de discriminare decât de către Curtea Constituțională.
III. Cu privire la plata echipamentului.
Reclamanții au invocat faptul că și-ar fi achiziționat singuri echipament de protecție necesar desfășurării activității la locul de muncă.
Și acest capăt de cerere este nefondat întrucât pe de o parte, nu a fost probată achiziționarea acestui echipament, așa cum impune art. 1161 Cod Civil, pe de altă parte, nu s-a propus si nu s-a administrat nicio probă cu privire la existența acestei obligații și neîndeplinirea ei de către angajator.
Prin urmare, acțiunea s-a respins ca nefondată în temeiul art. 284 si art. 248 Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâriau declarat recursreclamantulSINDICATUL MEDICILOR REZIDENTI DE SI TERAPIE "" C-Nși pârâtul Ministerul Sănătății.
Prin recursul declarat dereclamantulSINDICATUL MEDICILOR REZIDENTI DE SI TERAPIE "" C-Ns-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocându-se în acest sens că a avut rolul de mandatar al membrilor de sindicat care nu au fost citați în fața primei instanțe, contrar art.85 pr.civ.
În subsidiar, reclamantul a invocat motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
În sprijinul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. s-a susținut că potrivit art.236-247 Codul muncii și art.7-11 din Legea nr.168/1999 este obligatorie aplicarea și respectarea Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară.
S-a invocat nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art.287 și 295 Codul muncii prin obligarea reclamantului să indice modul de calcul pretențiilor solicitate, deși sarcina probei revenea pârâtelor.
Potrivit art.13 și 15 din Legea nr.319/2006 pârâții aveau obligația asigurării echipamentului de protecție însă prima instanță nu administrat vreo probă pentru a verifica îndeplinirea obligației menționate. de protecție este menționat în anexa 8 din Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pentru anii 2008-2010.
OG nr.12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului a fost publicată în Of. din data de 30.01.2008. Până la acest moment a fost în vigoare OG nr.58/2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului.
Potrivit art.5 din OG nr.58/2001 "Drepturile salariale ale rezidenților se stabilesc în condițiile legii și se acordă prin unitățile sanitare cu care au încheiat contract individual de muncă, pe baza documentelor doveditoare a frecventării stagiilor, realizării gărzilor emise de unitatea la care se efectuează pregătirea. Rezidenții care efectuează gărzi vor fi remunerați pentru aceste activități".
Așadar instanța nu a făcut diferență între aceste două acte normative, motiv pentru care sunt îndeplinite dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ.
S-a apreciat că prima instanță a comis o denegare de dreptate, în sensul art.3 civ. refuzând să cenzureze politica salarială adoptată de legiuitor, invocându-se că prin decizia nr.792/2008 a Curții Constituționale s-a statuat că este rolul instanței judecătorești să examineze modul de aplicare a legii.
În fine s-a invocat o hotărâre judecătorească pronunțată într- situație asemănătoare și favorabilă salariaților.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului s-a arătat că prima a considerat că Ministerul Sănătății este ordonator principal de credite pentru întreg sistemul de sănătate. Calitatea de ordonator principal de credite nu generează însă nicio obligație din partea Ministerului Sănătății pentru eventualele sume de bani pe care ar trebui să le plătească pârâtul în proces.
Având în vedere dispozițiile art.154 și urm. din Codul muncii, se arată că Ministerul Sănătății nu poate fi chemat în instanță pentru a răspunde în locul angajatorului, în condițiile în care între acești salariați și recurent nu există raporturi de muncă așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.
De asemenea, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 4, punctul 49 din HG 862/2006 privind organizarea si funcționarea Ministerului Sănătății Publice, in vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit căruia ministerul are numai atribuția de a aviza bugetele de venituri si cheltuieli ale instituțiilor publice aflate in subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea sa. Răspunderea in ceea ce privește împărțirea pe capitole bugetare a bugetului alocat, aparține fiecărei unități in parte.
Asigurarea in bugetul instituției a sumelor necesare plății drepturilor de natura salariala nu justifica calitatea procesuala pasiva, deoarece nu exista identitate intre persoana Ministerului Sănătății si cel ce ar fi putut fi obligat in raportul juridic dedus judecății, fata de obiectul litigiului (plata drepturilor salariale).
Pe de alta parte, Ministerul Sănătății nu este ordonator principal de credite. Astfel, Spitalele sunt finanțate integral din venituri proprii potrivit prevederilor arte 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar veniturile acestora provin din sume încasate pentru serviciile medicale prestate pe baza de contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate si din alte prestări de servicii, in condițiile legii.
Art. 188 din Legea nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sănătății, prevede ca "Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii." Art. 188 alin. (2) explica ce se înțelege prin autonomie financiara. 2) Prin autonomie financiară se înțelege: a) organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior; b) elaborarea bugetului propriu de venituri și cheltuieli, pe baza veniturilor proprii din anul bugetar și a repartizării cheltuielilor propunerilor fundamentate ale secțiilor și compartimentelor din spitalului.
(3) Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe
titluri, articole și alineate, conform clasificației bugetare.
Prin întâmpinările depuse Ministerul Sănătății și Spitalul Clinic de Urgență Profesor Dr. au solicitat respingerea recursului reclamantului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul reclamantului nu este întemeiat.
Astfel, sub aspectul respectării dispozițiilor art.85 pr.civ. Curtea de Apel constată că nu era necesară și obligatorie citarea membrilor de sindicat în a căror nume a fost formulată acțiunea.
În acest sens, art.28 din Legea nr.54/2004 prevede că "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată."
Raportând aceste dispoziții legale la mandatarea expresă a reclamantului de către membrii de sindicat conform actului de la fila 12 fond, Curtea constată că în mod corect a fost citat în fața primei instanțe doar reclamantul fiind respectate dispozițiile art.85 pr.civ.
Nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.287 Codul muncii, dispoziția instanței ca reclamantul să indice modul de calcul al sumelor solicitate deoarece art. 112 pct.3 pr.civ. impune reclamantului să evalueze obiectul cererii de chemare în judecată.
De altfel, aspectele legate de probațiune sunt subsecvente analizării îndreptățirii salariaților de a beneficia de drepturile salariale pretinse, ceea ce impune raportarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008 - 2010 la prevederile art.12 din Lege anr.130/1996.
În acest sens, Curtea constată că normele de care se prevalează salariații cuprind reglementări de natură salarială, ceea ce contravine dispozițiilor art. 12 alin.1 teza a II-a din Legea nr.130/1996 care interzic negocierea prin contractele colective de muncă a clauzelor referitoare la dispozițiile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, fiind beneficiarii unui act normativ special de salarizare, respectiv OUG nr.115/2004 salariații reprezentați de reclamant nu pot beneficia de alte drepturi salariale decât cele reglementate prin lege.
Motivele de recurs referitoare la neacordarea echipamentului de protecție nu au în vedere că, deși salariații sunt îndreptățiți să beneficieze de acest drept, aceștia nu au solicitat acordarea echipamentului ci restituirea sumelor cheltuite personal pentru achiziționarea echipamentului, ceea ce impunea pe de o parte, conform art.112 pct.3 pr.civ. evaluarea obiectului acestei cereri iar, pe de altă parte, conform art.1161 Cod civil, dovedirea efectuării cheltuielilor.
Având în vedere necesitatea respectării principiului disponibilității, Curtea de Apel va înlătura criticile recurentei.
În privința motivelor de recurs referitoare la neplata orelor de gardă pentru rezidenții de anul I și II, Curtea observă că sunt aplicabile pentru perioada 01.01.2007 - mai 2008, două acte normative: OG nr.58/2001 pentru perioada 01.01.2007 - 03.02.2008, respectiv OG nr. 12/2008 pentru perioada ulterioară.
În aplicarea primului act normativ, a fost emis Ordinul nr.870/2004, care prin art.30 alin.2 și3 reglementează posibilitatea includerii medicilor rezidenți în liniile de gardă doar din anul III de rezidențiat, ceea ce lipsește de fundament cererea salariaților de plată a orelor de gardă efectuate în primii doi ani de rezidențiat.
Al doilea act normativ prevede în mod expres în cuprinsul art.12 alin.3 că medicii rezidenți din anul I și II nu sunt salarizați pentru includerea lor în liniile de gardă,
Prin urmare, aplicând aceste dispoziții legale care nu pot fi cenzurate, extinse, înlăturate sau interpretate în alt mod, Curtea de Apel va respinge și această critică a reclamantului.
În fine, hotărârea judecătorească invocată nu reprezintă izvor de drept, privind alte părți, având alt obiect și cauză.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Recursul pârâtului Ministerul Sănătății este întemeiat.
Astfel, pârâtul recurent nu are calitatea de angajator al salariaților și, prin urmare, nu are obligația plății unor drepturi de natură salariale către persoanele în a căror nume sindicatul a formulat acțiunea sa.
În acest sens art. 188 din Legea nr. 95/2006 prevede că: " (1) Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii si funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.
(2) Prin autonomie financiara se înțelege:
a) organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
b) elaborarea bugetului propriu de venituri și cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar și a repartizării cheltuielilor pe bază propunerilor fundamentate ale secțiilor și compartimentelor din structura spitalului.
(3) Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole și alineate, conform clasificației bugetare.
(4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cadrul ministerelor cu rețea sanitară proprie."
De asemenea, prin Decizia nr. 41/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că " politica managerială privind acordarea drepturilor salariale ale personalului medical angajat cu contract individual de muncă intră în competența exclusivă a conducerilor unităților sanitare".
Având în vedere și dispozițiile HG nr.1718/2008 și HG nr.862/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății care nu reglementează obligația recurentului a asigura plata cheltuielilor de personal, constatând lipsa raporturilor juridice de muncă dintre salariați și pârâtă și observând că obiectul acțiunii îl constituie strict obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății cu consecința respingerii acțiunii împotriva sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantulSINDICATUL MEDICILOR REZIDENTI DE SI TERAPIE "" C-N.
Admite recursul declarat de pârâtulMINISTERUL SĂNĂTĂȚIIîmpotriva sentinței civile nr. 688 din 19.03.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății și respinge acțiunea împotriva sa în temeiul acestei excepții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./14.12.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
