Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 270/R-CM
Ședința publică din 18 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.1143/CM din data de 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.09.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta B - Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ca urmare a pierderii capacității de muncă pentru boala profesională și anume: diferența dintre pensia de invaliditate și salariul de bază plus media sporurilor permanente de care au beneficiat în ultimele 3 luni, diferențe ce urmează a se acorda pe un timp de un an conform art.154 din contractul colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au avut calitatea de salariați la societatea pârâtă până la momentul în care au fost pensionați pentru pierderea capacității de muncă determinată de o boală profesională.
Potrivit art.154 din contractul colectiv de muncă, pârâta este obligată să compenseze pe o perioadă de un an de zile diferența dintre pensia de invaliditate și salariul de bază plus media sporurilor permanente de care au beneficiat în ultimele 3 luni dinaintea pensionării.
Se precizează de către reclamanți că pârâta nu le-a achitat aceste drepturi bănești.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.154 din contractul colectiv de muncă și art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.11.2007, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul a fost disponibilizat în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii la data de 11.06.2007, iar la art.3 și 6 din decizia nr.489/11.06.2007 a beneficiat de plăți compensatorii în sumă de 22.630 lei și de compensare în bani a preavizului de 60 de zile ce nu a fost acordat în natură.
Aceeași situație se regăsește și pentru reclamantul, care a fost disponibilizat prin decizia nr.423/22.05.2007.
Ca urmare, reclamanții nu mai aveau calitatea de salariați la momentul emiterii deciziei de pensionare și nu pot beneficia de prevederile art.154 alin.1 din contractul colectiv de muncă, așa cum au invocat.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară de către expert contabil, cu obiectivele stabilite de către tribunal la termenul din 19.03.2008.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1143/CM din 27 octombrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.489/11.06.2007 reclamantului i-a încetat contractul colectiv de muncă din funcția de operator chimist în cadrul Secției Carburanți de la B - Pitești, în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii, ca urmare desființării postului ocupat de salariat, determinat de reorganizarea activității Combinatului Pitești (14-16).
Prin decizia nr.423/2.205.2007 reclamantului i-a încetat contractul colectiv de muncă din funcția de operator chimist în cadrul Secției Conversie de la B - Pitești, în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat de salariat, determinat de reorganizarea activității Combinatului Pitești (11-13).
Potrivit art.154 alin.1 din contractul colectiv de muncă (20) invocat de către reclamanți, "în cazul în care salariatul și-a pierdut total capacitatea de muncă în urma unor accidente de muncă sau în legătură cu munca sau îmbolnăviri profesionale, unitatea va compensa pe timp de un an diferența dintre pensia de invaliditate și salariul de bază plus media sporurilor permanente de care a beneficiat în ultimele 3 luni lucrate la locul de muncă pe care salariatul îl avea atunci când a survenit accidentul sau s-a produs îmbolnăvirea profesională".
Instanța a constatat că reclamanții și s-au pensionat la data de 22.08.2007 (3, 4) prin deciziile nr.- și -, astfel că, la data la care s-au pensionat le încetaseră raporturile de muncă cu societatea pârâtă și nu mai aveau calitatea de salariați, pentru a mai putea beneficia de prevederile art.154 din contractul colectiv de muncă.
Mai mult decât atât, reclamanții nu au contestat deciziile de concediere în baza art.65 și 66 din Codul muncii, astfel că acestea și-au produs efectele juridice și ca urmare nu mai pot beneficia de clauzele contractului colectiv de muncă, întrucât la data pensionării nu mai existau raporturi de muncă cu societatea pârâtă, situație recunoscută de către aceștia la interogatoriul administrat de către pârâtă (91, 93).
Raportul de expertiză efectuat în cauză a evidențiat faptul că reclamantul și-a întocmit dosarul de pensie de invaliditate nr.3210/26.06.2007 primind decizia de pensionare nr.-/22.08.2007, iar reclamantul a întocmit dosarul de pensie de invaliditate nr.3211/26.06.2007 și a primit decizia de pensionare nr.-/22.08.2007. Numai reclamantul a prezentat certificat de încadrare în grad de handicap, însă acesta nu a beneficiat de scutire de impozit, deoarece are grad de handicap mediu.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art.65 și 66 din Codul muncii și art.154 alin.1 din contractul colectiv de muncă, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.1143/CM/27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii, în condițiile prevăzute de art.3041Cod procedură civilă.
Motivând recursul, reclamanții susțin că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, cu motivarea că la data de 22 august 2007, dată la care s-au pensionat, încetaseră raporturile de muncă cu pârâta. Mai mult, n-au contestat nici deciziile de concediere, care în acest fel și-au produs efectele. Arată reclamanții că n-au contestat aceste decizii întrucât a fost o concediere colectivă, însă din probele dosarului rezultă că boala profesională a fost constatată pe parcursul executării contractului individual de muncă, așa încât operează dispozițiile art.154 din Contratul Colectiv de Muncă, dar și dispozițiile art.283 lit.c din Codul muncii și art.269 Codul muncii.
Se solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.
La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de pârâta B - Pitești, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate dar și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă se constată că este fondat.
Din probele administrate la instanța de fond a rezultat că reclamanții au fost salariații B - Pitești, încetând raporturile de muncă conform dispozițiilor art.65 și art.66 din Codul muncii, iar la data de 22 august 2007 aceștia au primit deciziile de pensionare.
Dar, boala profesională a fost confirmată pentru la data de 09 februarie 2007 de către Spitalul Clinic - Clinica de Medicina conform fișei de semnalare BP 1 (124-127), iar pentru boala profesională a fost confirmată la data de 22 noiembrie 2006 de către același spital, conform fișei de semnalare BP 1 nr.235 - anexa 8 (128-131).
La datele înscrise în actele enunțate mai sus, ambii reclamanți erau salariații pârâtei - Pitești.
Potrivit dispozițiilor art.154 din Contractul Colectiv de Muncă, "în cazul în care salariatul și-a pierdut total capacitatea de muncă în urma unor accidente de muncă sau în legătură cu munca, sau îmbolnăviri profesionale, unitatea va compensa pe timp de un an diferența dintre pensia de invaliditate și salariul de bază plus media sporurilor permanente de care a beneficiat în ultimele trei luni lucrate la locul de muncă pe care salariatul îl avea atunci când s-a produs îmbolnăvirea profesională".
Dispozițiile art.154 din Contractul Colectiv de Muncă trebuie coroborate și cu dispozițiile art.269 din Codul muncii, potrivit cu care angajații care au suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul au posibilitatea de a se adresa justiției, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru repararea prejudiciilor suferite. Chiar dacă în acțiune nu apare și acest temei de drept, așa cum susține pârâta, se știe că pentru a caracteriza acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel ce reclamantul (în speță reclamanții) a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.
De asemenea, chiar și în situația în care temeiul juridic ar fi fost greșit indicat, ceea ce nu se aplică în cazul de față, întrucât cererea de chemare în judecată este suficient motivată în fapt, se îngăduie instanței o calificare legală corectă.
De aceea, pentru cele ce preced, se apreciază că recursul este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă va fi admis. Pe cale de consecință, casează sentința și pe fond admite acțiunea. Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților sumele de 10.007 lei pentru și 9.288 lei pentru cu titlu de drepturi bănești.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă obligă pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.1143/CM din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta B - PITEȘTI.
Casează sentința și pe fond admite acțiunea.
Obligă pe intimata-pârâtă B - Pitești să plătească reclamanților sumele de 10.007 lei, pentru și 9.288 lei pentru, reprezentând drepturi bănești.
Obligă pe intimata-pârâtă B - Pitești să plătească recurenților-reclamanți și suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./06.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
