Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 286/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6102/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.286/
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.214/LM din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8430 din 15.01.2010 depusă la dosar-fila 16, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, respectiv, certificatul de înregistrare mențiuni nr.- din 13.11.2009; încheierea nr.89793 din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.-/2009; certificatul de înregistrare a firmei SA seria B nr.-, precum și seriile certificatelor deținute anterior și data emiterii acestora.
Curtea, în ședință publică, ia act de precizarea făcută oral de către avocatul ales al recurentei cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " " SA, sens în care dispune rectificarea denumirii acesteia.
Recurenta - " " SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta - " " SA, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.214/LM din data de 19.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, s-a respins excepția prematurității acțiunii invocate de pârâtă; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - " " SA; s-a obligat pârâta - "" SA să plătească reclamantului suma de 6802 lei reprezentând drepturi salariale restante, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 2004 - 2006, precum și la plata către reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și s-a respins capătul de cerere având drept obiect plata de daune pentru neachitare la termen a obligației.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, că este nefondată, întrucât nu se poate nega reclamantului liberul acces la justiție (art.21 din Constituția României) grefat pe mecanismul contractului colectiv de muncă care condiționa acordarea suplimentărilor salariale de negocierile dintre patronat și sindicat.
S-a arătat că nu este vina reclamantului că aceste negocieri nu au avut loc, potrivit mecanismului prevăzut de Contractul colectiv de muncă, apărarea de prematuritate fiind una pur formală, întrucât angajatorul-pârât nici nu avea interes să inițieze asemenea negocieri.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit Contractului Colectiv de Muncă, art.168 alin.1 "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA" și că în anul 2003 pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paști.
S-a considerat că, pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat, formularea din actele adiționale specificând că: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", acesta fiind conținutul modificat al art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
S-a precizat că, argumentul esențial al pârâtei este acela că atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamanți, astfel încât nu se mai justifică pretenția lor din prezent de a li se plăti separat aceleași drepturi.
S-a arătat că în opinia pârâtei această situație este atestată de reașezările de salarii ce au avut loc an de an în cadrul societății, precum și de interpretarea comisiei paritare (mecanism prevăzut în Contractul Colectiv de muncă) dată clauzei confuze conținute în art.168 din Contract, în sensul de a-și explica propria voință, de la momentul redactării clauzei neclare, comisia constituită din membrii patronatului și sindicatului ajungând la concluzia că atât în anul 2003, cât și în anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare au fost deja plătite reclamanților prin includerea lor în salariul de bază al angajaților.
S-a avut în vedere că, pentru verificarea concretă a împrejurărilor ce au generat acest litigii între reclamant și pârâtă, în acord cu jurisprudența constantă a instanței superioare - Curtea de Apel București, tribunalul a ordonat efectuarea unei expertize contabile, având nevoie de opinia unui specialist, care să lămurească anumite aspecte esențiale ale procesului de față: - să verifice apărarea pârâtei în sensul dacă drepturile salariale suplimentare de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 și în anii ulteriori (2004-2007), situație în care acțiunea acestora ar fi fost nejustificată; - sau, în cazul contrar, al neplății drepturilor prin includerea în salariu acordat reclamantului, să se determine cuantumul sumelor ce li se cuvenea.
S-a menționat că, din verificările expertului contabil a rezultat că în perioada de referință, pentru care reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale suplimentare (anul 2004 și ulterior) aceste drepturi nu au fost plătite reclamanților, procedându-se la determinarea în concret a sumelor cuvenite.
Așadar, s-a constatat că în ciuda documentelor preconstituite prezentate de angajator, nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați prin includerea în salariul de bază.
S-a apreciat că, potrivit art.168 alin.1 teza II din Contractul de muncă aplicabil la nivel de unitate: "Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
S-a arătat că, din verificarea actelor depuse la dosar de către pârâtă, dar și din apărările propuse prin întâmpinare, nu rezultă că pentru anii 2004-2007 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea criteriilor și condițiilor prevăzute de teza II a art.168 alin.1.
Prin urmare, atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarilor, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, prima instanță nu a primit apărarea pârâtei care a susținut achitarea drepturilor salariale suplimentare prin includerea în salariu de bază plătit reclamanților.
S-a considerat că prejudiciul produs reclamanților prin neplata la timp a drepturilor salariale suplimentare cuvenite este acoperit prin indexarea sumelor cu indicele de inflație aplicabil pentru perioada solicitată în acțiune, astfel încât drepturile salariale au fost actualizate.
S-a mai reținut că, nu se poate ajunge în situația unui cumul de reparație pentru același prejudiciu prin actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor, cât și prin plata de daune de întârziere al căror cuantum este fixat în mod arbitrar de către reclamanți și al căror fundament juridic nu se precizează.
În ceea ce privește validitatea hotărârii Comisiei Paritare, tribunalul a apreciat că, din perspectiva art.38 alin.2 din Codul muncii care interzise orice convenție prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, sindicatul și-a depășit atribuțiile, rolul său fiind acela de a acționa în interesul membrilor, iar nu în defavoarea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantului, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat.
Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă cât și a expertizei contabile administrată în cauză.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a constatat faptul că începând cu 1.02.2003 a avut loc o reașezare a salariilor în sensul majorării, pe baza deciziei nr.52/21.03.2003, iar din analiza înscrierilor din carnetul de muncă rezultă că această majorare a rămas inclusă în salariul de bază, de vreme ce în următorii ani nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază.
Expertul desemnat în cauză a precizat că deși la data de 1.02.2003 a avut loc o reașezare a salariilor, în sensul majorării acestora, din actele dosarului nu rezultă că această majorare constă în introducerea în salariile de bază a unei sume reprezentând prevederi ale Contractul colectiv de muncă, art.168 alin.1, ce se acordau salariaților cu ocazia sărbătorilor religioase.
Curtea reține că expertul și-a depășit atribuțiile, procedând la interpretarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale incidente, întrucât concluziile sale în sensul că suplimentările salariale pretinse în cauză nu ar fi fost incluse în salariul de bază ulterior anului 2003, nu au corespondent în situația de fapt rezultată din documentele contabile examinate.
Curtea constată că obiectul expertizei, în raport de dispozițiile art. 201 din Codul d e procedură civilă, îl constituie împrejurările de fapt a căror lămurire impune consultarea unui specialist, iar nu problemele de drept asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe.
Prin urmare, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere exprimat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisurile administrate în cauză și nici cu propriile constatări ale acestuia, conform cărora cu începere din 1.02.2003 reclamantul a beneficiat de majorări salariale și nu a înregistrat în următorii ani diminuări ale salariului de bază.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea și vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate privind excepția prematurității acțiunii și cererea de daune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară, în sensul:
Admite recursul formulat de recurenta SA (- " SA), împotriva sentinței civile nr.214/LM din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - " " SA.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind excepția prematurității acțiunii și cererea de daune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
2.02.2010
Jud. fond:;
Cu opinia separată a d-nei judecător - - - în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Problema juridică în cauză este aceea a existenței sau inexistenței dreptului salariatului la plata unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C între anii 2004 - 2007.
Asupra dreptului dedus judecății, părțile litigante au avut poziții divergente. Astfel, reclamantul a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C nu au fost plătite de angajator, fiindu-i datorate distinct de salariul de bază în fiecare an, prin aplicarea art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, pentru anii 2004 - 2007, în timp ce angajatorul - SA s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci fracționat în fiecare lună, suplimentările fiind incluse în salariul de bază al tuturor angajaților în anul 2003.
Tribunalul a considerat că includerea primelor în salariul de bază este o operațiune valabilă numai pentru anul 2003, pentru că altfel nu se justifică menținerea în contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anii următori a unei clauze referitoare la dreptul salariaților la suplimentările pentru cele două sărbători religioase. Prin urmare, angajatorul a fost condamnat la plata sumelor de bani datorate fostului său salariat.
Consider că soluția pronunțată de Tribunal este corectă.
Deși recurenta-pârâtă invocă o operațiune de includere în salariul de bază a unor drepturi salariale suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, operațiune care ar fi avut loc la nivelul anului 2003, nu a înțeles să dovedească acest aspect. Această dovadă ar fi fost relevantă pentru aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantului, chiar în condițiile în care clauzele din contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anul 2004 și următorii permit interpretarea contrară. În condițiile în care în aceste contracte începând cu anul 2003 se prevede dreptul distinct la prime, în condițiile în care se folosesc expresii de genul au fost incluse și, respectiv, vor fi incluse în salariul de bază, fără a exista o prevedere clară în sensul neacordării lor după data operațiunii de includere în salariul de bază, salariații au dreptul la aceste sume de bani.
Cu toate acestea, dacă angajatorul probează că sumele în discuție au fost plătite, însă într-o altă modalitate decât cea arătată în contract, salariatul nu poate invoca beneficiul contractului pentru că s-ar ajunge la o dublă executare din partea angajatorului. - SA nu a dovedit însă operațiunea afirmată că a avut loc în anul 2003.
Este adevărat că în carnetul de muncă al intimatului-reclamant la poziția 55 se menționează "reașezare salariu", începând cu 01.02.2003, în baza deciziei nr.52/25.03.2003 emisă de. Aceasta nu poate fi considerată ca fiind operațiunea la care face referire societatea pârâtă, pentru că nu s-a dovedit cu înscrisuri financiar-contabile că este vorba despre includerea celor două prime în salariul de bază aferent anului 2003, în modalitatea afirmată de angajator, adică adiționarea cuantumului celor două prime (două salarii de bază medii la nivelul unității pentru anul 2003), la salariul de bază mediu pe unitate și apoi împărțirea la cele 12 luni.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a relevat maniera defectuoasă în care angajatorul a executat contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2003 și lipsa oricărei dovezi asupra acestei operațiuni în anii următori.
În atare situație, trebuie procedat la o interpretare literală a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 2004-2007, interpretare care nu autorizează concluzia că în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003. Prin urmare, dispozițiile exprese ale textului art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 constituie izvor al obligației angajatorului pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
În fine, cât privește valoarea juridică acordată de pârâtă hotărârilor comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că voința partenerilor sociali a fost de a include suplimentările salariale în salariile de bază ale fiecărui angajat SA începând cu anul 2003, corect s-a considerat că această interpretare nu este obligatorie pentru părți și implicit pentru instanțe.
Este adevărat că tocmai în scopul clarificării clauzei confuze a fost convocată comisia paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului, dar interpretarea dată de comisia paritară s-a realizat abia la data de 18.06.2007, așa cum reiese din decizia nr. 3793/18.06.2007 și decizia nr.5140/31.08.2007. Astfel, interpretarea clauzei este peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și chiar cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și nu poate produce efecte.
Considerând temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, se impunea respingerea recursului ca nefondat.
PREȘEDINTE,
- - -
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
