Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 293/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 293
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură -, cu sediul în, nr.424, județul P, împotriva sentinței civile nr.1908 pronunțată la data de 10 noiembrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 13, lipsă fiind recurenții reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - depune la dosar concluzii scrise și un raport de expertiză extrajudiciară, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă, avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la acest termen de judecată. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești neacordate conform art.176 din CCM la nivel de ramura, reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă, cota de participare la profitul anual în conformitate cu dispozițiile art.139 din CCM, diferența indemnizației de concediere neacordate în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul colectiv de munca și planul social, actualizarea tuturor drepturilor, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca au fost salariații pârâtei până la data disponibilizării, astfel cum rezultă din cărțile de muncă atașate în copie, iar în baza CCM au dreptul la o cotă parte din profitul societății, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o față de proprii salariați în perioada 2005-2007.
La data de 05.05.2009 reclamanții au depus la dosar precizare la acțiunea introductivă, respectiv la punctul 3 al acțiunii, arătând că potrivit art.50 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 și art.4 din planul social anexă la CCM 2005, salariații concediați prin concedieri colective trebuiau să beneficieze de plăți compensatorii calculate în funcție de vechimea acestora.
Au arătat că pentru anul 2006 indemnizația de concediere trebuia să fie egală cu salariul mediu brut din calculat pe baza celui din 2004. Pârâta nu a aplicat procentul de majorare de 13 % și 10 % asupra salariului mediu brut calculat pe baza celui din 2004, așa cum s-a prevăzut în planul social.
Prin sentința civilă nr.1908 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu cărțile de muncă de la dosar, reclamanții au fost salariații paratei îndeplinind diferite funcții, până în cursul anilor 2007, calitate în baza căreia nu au încasat beneficiu obținut de către societatea pârâtă.
A mai reținut că disp. art.137-139 din CCM prevăd că, pentru stimularea salariaților, se constituie anual un fond de premiere de până la 10% asupra fondului de salarii plătit, constituire și repartizare ce se va face cu acordul, astfel încât acordarea acestor premii individuale se va face de comun acord cu organizația sindicală corespondentă, iar cota de participare la profitul anual a salariaților, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu.
Așa fiind, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții au fost salariații paratei îndeplinind funcții diferite, fiind disponibilizați in cursul anului 2007, după caz, însă în speță nu există nicio dovadă care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea parata privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții determină imposibilitatea paratei de a fi obligata la plata drepturilor solicitate de reclamanți privind aceasta cota de participare, mai ales ca pârâta nu mai este o societate comerciala cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizata.
Referitor la prima de aprovizionare toamnă iarnă, tribunalul a reținut că prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA s-a prevăzut că în urma unor evenimente anuale Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă salariații vor beneficia de câte o suplimentare toamnă iarnă.
Astfel, începând cu data de 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul care va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Astfel, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului 2412/1998.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate înregistrat sub nr.2643/11.- și art.4 din planul social, anexa la CCM 2005, salariații disponibilizați prin concedieri colective trebuiau să beneficieze de indemnizații de concediere calculate în funcție de vechimea acestora.
Pentru anul 2006 indemnizația de concediere trebuia să fie egală cu salariul brut din calculat pe baza celui din 2004. Din adresa nr.1482/17.05.2008, încheiată între patronat și sindicat, rezultă că începând cu 01.01.2005 salariile se vor majora cu un procent de 13 %, iar pentru anul 2006 salariile se vor majora cu un procent de 10 %, conform adresei nr.3023/08.03.2006.
Cu toate acestea, deși disponibilizările colective s-au efectuat în cursul anului 2006, pârâta nu a aplicat procentul de majorare de 13 % și 10 % asupra salariului mediu brut calculat pe baza celui din anul 2004, așa cum s-a prevăzut în Planul social. Salariul brut calcula pe baza celui din 2004 fost stabilit prin adresa emisă de pârâtă, respectiv nr.313/25.01.2005 la suma de 1400 RON.
Ignorând majorarea salariului de 13 % din anul 2005, de 10 % în anul 2006 și aplicând greșit dispozițiile legale privind impozitul asupra veniturilor din salarii reprezentând plăți compensatorii, pârâta a achitat reclamanților, cu titlu de plăți compensatorii indemnizații de concediere, o sumă mult mai mică așa cum rezultă dintr-un exemplu de calcul anexat la dosar și deciziile de de încetare a contractelor de muncă.
Au mai arătat că în niciun moment nu au solicitat pe lângă plata salariilor compensatorii prevăzute la art.4 din planul social și un număr de 2-3-4 indemnizații de concediere prevăzute de art.50 din CCM, ci diferențele de plăți compensatorii datorate ca urmare a neaplicării procentului de majorare de 13 % și de 10 %.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat instanței să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești neacordate conform art.176 din CCM la nivel de ramură, reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă, cota de participare la profitul anual în conformitate cu dispozițiile art.139 din CCM, diferență indemnizații de concediere neacordate în conformitate cu dispozițiile art.50 din CCM și planul social, actualizarea tuturor drepturilor, precum și plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 05.05.2009 reclamanții au depus la dosar precizări la acțiunea introductivă, arătând că potrivit art.50 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 și art.4 din planul social anexă la CCM 2005, salariații concediați prin concedieri colective trebuiau să beneficieze de plăți compensatorii calculate în funcție de vechimea acestora, însă pârâta nu a aplicat procentul de majorare de 13 % și 10 % asupra salariului mediu brut calculat pe baza celui din 2004, așa cum s-a prevăzut în planul social.
Curtea mai constată că prin sentința civilă nr.1908 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și.
Din considerentele sentinței atacate nu rezultă dacă prima instanță a avut în vedere acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanți și nici dacă soluția de respingere vizează și capătul de cerere privind indemnizațiile de concediere, întrucât nu face nicio referire și la acest capăt de cerere.
Prin urmare, Curtea reține că, deși prima instanță a respins pretențiile reclamanților, în considerentele sentinței atacate nu sunt indicate motivele în temeiul cărora această instanță și-a format convingerea cu privire la toate capetele de cerere, astfel că este imposibilă o analiză a legalității și temeiniciei sentinței recurate.
Totodată, potrivit disp. art.129 alin.5 pr.civ.Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Raportat la această dispoziție legală, Curtea constată că prima instanță nu a făcut toate demersurile necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza de față.
Față de aceste considerente, Curtea reține că lipsa motivării soluției adoptate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că, în baza art.312 alin.5 pr.civ. va dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va administra toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei, care să stabilească în mod clar dacă reclamanții au drepturi bănești de primit, ce reprezintă acele drepturi și care este valoarea lor. De asemenea, instanța de fond va ține seama și de celelalte motive invocate de reclamanți în recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură -, cu sediul în, nr. 424, județul P, împotriva sentinței civile nr.1908 pronunțată la data de 10 noiembrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Casează sentința mai sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Th./Red. - MD/LC
6 ex./05.03.2010
- - Tribunalul Prahova
- /
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
