Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3170/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3170
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, împotriva sentinței civile nr. 58 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA S și COLEGIUL TEHNIC și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și s-a solicitat de către recurent pârât în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr.58 de la 29 ianuarie 2009 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S și a respins acțiunea față de aceasta.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Colegiul Tehnic, S, și Consiliul Local
A obligat unitatea școlară Colegiul Tehnic, S să plătească reclamantei diferența dintre drepturile efectiv încasate și cele ce i s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr. 220/2007 pe perioada 01.01.2007 - 20.01.2007.
A obligat Consiliul Local S să aloce fondurile necesare.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În baza art. 137 Cod procedură civilă, procedând la analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria S, s-a constatat ca fiind întemeiată, întrucât potrivit art. 167 din Legea 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Potrivit dispozițiilor art.77 din Legea nr.215/2001, Primăria reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă ce duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului și nu are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea reclamantei, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria S și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă.
De asemenea, potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse. În același sens sunt și prevederile art. 167 din Legea 84/1995 privitor la învățământul preuniversitar.
Consiliul local este cel care potrivit art. 28 din actul normativ de mai sus HG nr. 2192/2004, stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ preuniversitar de stat pe baza unor indicatori( este vorba de venituri stabilite prin legi bugetare de stat care urmează procedura prevăzută de lege ), iar art. 23 prevede că finanțarea complementară se efectuează în funcție de necesitățile de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat la propunerea unităților de învățământ, iar fondurile se alocă de către finanțatori: bugetul de stat, bugetul local, agenți economici, pe baza documentelor justificative.
Art. 40 al.2 din Hotărârea 2192/2004 prevede că după primirea sumelor de la bugetul de stat și bugetul județului, consiliile locale adaugă la sumele acestea și sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică unităților de învățământ.
Pe cale de consecință instanța a apreciat că pârâtul Consiliul Local S deși nu are calitatea de angajator al reclamantei, a fost chemat în judecată tocmai raportat la calitatea de ordonator de credite al instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, instituție din care face parte și reclamanta. Finanțarea cheltuielilor de personal revine, la nivelul local, Consiliul Local, care potrivit art. 28 lit.c) din HG nr.2192/30.11.2004, stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ și aprobă bugetul acesteia, potrivit art.40 alin.2.
Față de dispozițiile legale sus-menționate pârâtul Consiliul Local S este cel care asigură fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii 128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Prin Ordonanța nr.11/2007 s-au stabilit creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ. Astfel, ordonanța a prevăzut că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape, respectiv pentru perioada 01.01.-31.03.2007, valoarea coeficientului este de 221,307 lei, pentru 01.04.-30.09.2007 valoarea este de 225,733 lei și pentru 01.10.-31.12.2007 - 259,593 lei. La art.9 s-a prevăzut că această ordonanță se aplică începând cu luna ianuarie 2007, iar ulterior aceasta a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare cu menținerea acelorași etape de acordare.
Față de aceste modificări legislative pârâtele au procedat la calcularea și acordarea acestor creșteri salariale, respectiv 10% începând cu 20.07.2007, apreciind că Legea nr.220/2007 nu poate opera retroactiv.
Văzând prevederile art.9 din această ordonanță instanța reține că termenul de aplicare a creșterilor salariale nu a fost modificat și potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se apreciază că prevederile acestui act normativ, așa cum a fost modificat, trebuie aplicate la data stabilită în cuprinsul său, respectiv 01.01.2007.
Mai mult decât atât, prin art. 2 din Ordinul Ministerului Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă acesta a fost publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 509 din 30.07. 2007, respectiv ulterior Legii nr.220/2007 care a fost publicată în data de 17.07.2007.
În speță, unitățile de învățământ nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 care prevăd modificări ale coeficientului de multiplicare pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, motivat de faptul că legea nu retroactivează.
Raportat la dispozițiile art. 16 pct.2 din Constituție, acțiunea formulată în aplicarea dispozițiilor Legii 220/2007 este întemeiată.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin decizia nr.1289/02.12.2008 respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic, pct. 2, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, apreciind că legea nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului S, criticând soluția primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs se arată că în mod eronat a fost obligat Consiliul Local și Primăria la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007-20.01.2007 reactualizate la data plății efective, deoarece reclamanta nu este salariata Consiliului Județean O, neexistând raporturi de muncă și astfel neexistând nici obligația de a plăti anumite sume de bani personalului didactic din cadrul unității de învățământ.
În motivele de recurs se invocă lipsa calității procesuale pasive, în sensul că, așa cum rezultă din art. 167 Legea 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale.
Că, nu au calitatea de finanțatori, ci doar calitatea de ordonatori principali de credite prin Direcția Generală Venituri și Cheltuieli, care procedează doar la deschideri de credite bugetare în urma solicitării centrelor bugetare din subordine și nu la plăți efective a bunurilor și serviciilor de care beneficiază acestea.
Recurentul a mai susținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțare de bază și finanțare complementară. Finanțarea de bază se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale și cuprinde cheltuieli de personal.
Finanțarea complementară ce se suportă de la bugetul local cuprinde mai multe categorii de cheltuieli respectiv consolidare, reparați și investiții, subvenții pentru internate și cantine școlare etc.
Recurenta a mai susținut că, potrivit art.170 alin.3 din Legea nr.184/1995, instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii:venituri proprii,subvenții,donații,sponsorizări și taxe de la persoanele juridice și fizice.
Veniturile obținute din sursele menționate se gestionează și se utilizează integral la nivelul instituțiilor respective,inclusiv pentru majorarea fondurilor de salarii,fără vărsăminte de la bugetul de stat,la bugetele locale și fără a afecta alocațiile bugetare.
În drept au invocat art.299-316 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate se constată următoarele:
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Din analiza acestui text de lege rezultă că ordonator de credite este consiliul local.
Este adevărat că,drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite respectiv unitățile școlare,iar calcularea și acordarea efectivă a acestora este obligația angajatorului propriu dar conform art.40 alin.2 din HG.nr.2192/30 11 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, consiliul local aprobă bugetul unității de învățământ, iar potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, în cadrul prerogativelor conferite de art.36 are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor necesare salarizării personalului didactic.
În același context, urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv.
Conform art.19 alin.1 lit.a pct.1 din HG.nr.2192/30 11 2004 fondurile unității de învățământ, indiferent de sursele de proveniență (buget de stat, buget local sau surse proprii), se alocă pentru finanțarea de bază, proporțională cu numărul de preșcolari/elevi, pentru cheltuielile de personal iar potrivit art.21 fondurile aferente acestei finanțări de bază sunt aprobate de ordonatorul principal de credite care în cauză este consiliul local.
În această situație excepția lipsei calității procesuale pasive invocată recurentul - pârât este nefondată.
Așa fiind, în conformitate cu art. 312 Cod pr.civilă se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, împotriva sentinței civile nr. 58 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA S și COLEGIUL TEHNIC și intimata - reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27.05.2009
Red.jud.-
2ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
