Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3231/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3231
Sedința publică din 29 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
Grefier:- -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții-recurenți, -, G și pârâta " " împotriva sentinței civile nr. 441 din 17 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a depus din partea pârâtei recurente concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantii, -, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 1400 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de drepturi salariale restante, precum și 189,42 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că au fost salariați societății pârâte în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an.
Pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, erau îndreptățiți la toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă, încheiat la nivel de societate.
În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ reiese că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Pentru calculul sumelor pretinse s-a folosit adresa SA, comunicată tuturor sucursalelor din țară, cu privire la cuantumul salariului mediu brut pe unitate pentru anii 2003-2005.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 166 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că drepturile solicitate au fost incluse în salariu, astfel că au încetat să mai aibă o identitate distinctă, făcând trimitere la art. 10 din CCM respectiv constituirea unei comisii paritare, unde hotărârile acestora se adoptă prin consensul părților și au putere obligatorie pentru părțile contractante.
De asemenea, s-a contestat cuantumul pretențiilor solicitate, arătând că în mod greșit pretențiile s-au raportat la salariul mediu brut și nu la salariul de bază mediu, întrucât între cele două noțiuni există diferențe semnificative.
Prin sentința civilă nr. 441/08.07.2008 a Tribunalului Arad, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturile salariale brute restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și C pe perioada 2005 în cuantum de 624 lei fiecare, cu dobânda legală, calculată de la data nașterii dreptului la fiecare suplimentare salarială și până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la art. 168 alin. 1, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2003 prevede. cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu". Această dispoziție, clauză contractuală, reprezintă voința părților la semnarea contractului colectiv de muncă și s-a menținut în continuare pe anii următori.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, instanța a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din CCM și în cursul anilor 2004, 2005, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2003.
Tribunalul a mai constatat că prin Adresa nr. 4209/2007, Comisia Paritară s-a pronunțat asupra includerii în salariul de bază a primelor aferente anilor 2004-2007 abia la 6 noiembrie 2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective de muncă deja executate, prin reinterpretarea clauzelor art. 168, în contradicție cu textul neechivoc al prevederii contractuale supusă analizei.
Împotriva sentinței părțile au exercitat calea extraordinară de atac a recursului.
Recursul declarat de reclamanți a fost motivat în drept cu prevederile art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civilă, iar în fapt s-a susținut că în mod greșit tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe datele cuprinse într-o adresă emanată de la angajator, întrucât în cauză nu s-au administrat dovezi din care să rezulte fondul total de salarii și numărul total de salariați pentru ca astfel instanța să poată cenzura corectitudinea modului de calcul.
În calea extraordinară de atac pârâta a, criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, următoarele motive de recurs și anume:
- referitor la drepturile suplimentare solicitate prin acțiune, nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, reglementarea acestora găsindu-se la Capitolul VI din CCM, intitulat,PROTECȚIA SOCIALĂ A SALARIȚILOR ȘI ALTE DREPTURI", care conțin norme privind acordarea unor drepturi fără caracter periodic, tinzând spre rezolvarea unor aspecte de ordin social, în strânsă legătură cu persoana salariatului și familia sa.
Dacă aceste prime ar fi fost drepturi salariale, ar fi fost cuprinse în Capitolul V din CCM, intitulat,Salarizarea", ori având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de,salariu", dedusă din normele CCM, se impune concluzia că primele de C și de Paști solicitate prin acțiune, nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin. 2 din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic. Mai mult, și în CCM la nivel în versiunea 2008, dispozițiile art. 168 se regăsesc reglementate în același capitol, Capitolul VI. De asemenea, s-a convenit cu Sindicatul ca acestea să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce a căpătat o formă juridică obligatorie în art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă și pentru anii la care se referă acțiunea promovată de reclamant, situație confirmată și de versiunea art. 168 din CCM din anul 2008.
- având în vedere că primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de,salariu", dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept
- s-a înființat o Comisie paritară pentru rezolvarea amiabilă a "eventualelor diferende rezultate din interpretarea și aplicarea" Contractul colectiv de muncă, ale cărei decizii, de asemenea nu au fost avute în vedere de instanță, la rezolvarea litigiului prin sentința recurată, instanța de fond nerecunoscând caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007.
- au fost acordate greșit sumele solicitate - calculate la nivelul salariului mediu brut la nivel de unitate, făcându-se în acest fel interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Codului Muncii privitoare la noțiunile de salariu de bază șui de salariu brut, care nu sunt identice.
- în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea sumei acordate cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG9/2000.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, 3041Cod procedură civilă.
Cu privire la susținerile formulate de părți se apreciază că recursul declarat de reclamanți este fondat urmând a fi admis, iar recursul declarat de pârâtă nu este fondat, urmând a fi respins.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul a pretins ca pârâta să fie obligată la plata unor drepturi salariale reprezentând primă de C, acordate prin contractul colectiv de muncă pe unitate și neachitate de angajator.
A depus la dosar adeverință eliberată de angajator, în cuprinsul căreia sunt menționate salariul de bază minim, salariul mediu brut, adaosul pentru condiții de șantier, diurna de delegare și suma acordată pentru procurarea zilnică a alimentației de protecție la efort.
Din examinarea prevederilor art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă rezultă fără putință de tăgadă că angajații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, suplimentare ce va fi acordată cu ocazia Cului și a sărbătorilor.
În anul 2005, alin.2 al textului de lege menționat a fost modificat, consemnându-se că"în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", rezultând astfel menținerea prin contractul colectiv de muncă al obligației angajatorului de a achita în anii următori suplimentările salariale în discuție.
Prin exercitarea căii extraordinare de atac, reclamantul a înțeles să supună cenzurii instanței de recurs corectitudinea modului de calcul al despăgubirilor acordate de tribunal.
În acest sens se cuvine menționat că, potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, iar conform art.288 din același act normativ administrarea probelor are loc cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei încuviințate partea care în mod nejustificat întârzie administrarea acesteia.
De necontestat, că prin dovezile depuse în apărare, pârâta nu a făcut altceva decât să creeze confuzie în legătură cu cuantumul drepturilor salariale pretinse de angajați, deoarece, pe de o parte, acestora le-a eliberat adeverințe ce se referă generic la cuantumul "salariului mediu brut" aplicabil din 15.05.2006, fără a explicita sensul acestei noțiuni, iar pe de altă parte a depus la dosar o serie de acte din care nu se poate cenzura modul de calcul al despăgubirilor, lipsind o serie de elemente importante, cum ar fi fondul total de salarii și numărul de angajați.
Cum este de notorietate că prevederile codului muncii sunt în favoarea angajaților, urmează ca și în speță dubiul creat de angajator să le profite, cu atât mai mult cu cât la această situație s-a ajuns ca urmare a nesocotirii dispozițiilor imperative prevăzute de art.287 - 288 din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat în cauză, urmând a fi admis conf.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta recurentă, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepțiile invocate, dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de 3 ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit. Susținerile recurentei că primele de C și de Paști solicitate prin acțiune, nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin. 2 din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic, nu pot fi reținute, având în vedere chiar sensul noțiunii de,suplimentare a drepturilor salariale", încercându-se a se da o interpretare per a contrario noțiunii de salariu, acțiunea nefiind prescrisă nici față de data introducerii acțiunii (18 aprilie 2008), fiindu-i acordate doar prima de Paști pentru anul 2005.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă, fiind de esența executării acestuia și pretinzând drepturi de natură salarială, reclamanți nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
Referitor la motivele de recurs invocate, privind interpretarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă, se va constata că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate și pe anii următori.
Astfel, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 încheiat între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ prevede:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe".
Art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 dispune că:,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe,la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii următori se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Referitor la această situație, Curtea constată corecte aprecierile Tribunalului în sensul că Adresa nr. 3793/2007, prin care Comisia Paritară s-a pronunțat asupra includerii în salariul de bază a primelor aferente anilor 2004-2007 abia la 31 august 2007 încercat să redea efectele juridice a unor contracte colective de muncă deja executate, prin reinterpretarea clauzelor art. 168, în contradicție cu textul neechivoc al prevederii contractuale supusă analizei.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil, iar în ce privește stabilirea pretențiilor la salariul mediu brut, aceasta s-a făcut prin raportare la conținutul adreselor emise de angajator chiar din perioada de referință a nașterii drepturilor salariale datorate și care atestă salariul mediu brut în cadrul acestei unități.
De vreme ce suplimentele salariale au avut drept bază de calcul salariul mediu brut pe unitate pe fiecare an în parte, este firesc ca și drepturile bănești astfel cuantificate să fie supuse impozitării, aspect de altfel analizat și de instanța de fond.
Așadar, constatându-se că nu este prezent în cauză nici unul dintre motivele de recurs invocate de pârâtă, consecința fiind aceea a respingerii recursului, potrivit dispozițiilor art. 312 (1) din Codul procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C " " SA B împotriva sentinței civile nr. 441 din 17 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții-recurenți, -, G, împotriva sentinței civile nr. 441 din 17 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Obligă pârâta-recurentă să plătească reclamanților-recurenți suma de 1400 lei cu titlu de drepturi salariale neachitate pe anii 2005, constând din suplimentări ale drepturilor salariale cuvenite reclamanților cu ocazia sărbătorilor de
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red /27.11.2008
Tehnored.: DR./2 exempl./27.11.2008
Prim inst.: -;
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3231
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe
recurent, recurent, recurent, recurent
și pe recurent SA, având ca obiect
drepturi bănești
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent RECLAMANT -
- recurent RECLAMANT -
- recurent RECLAMANT -
- recurent RECLAMANT -
- recurent PARAT - SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 29 Octombrie 2008
04 2008
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Florin Dogaru, Ioan Jivan
