Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3394/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3394
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3013/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, V, -, și intimații pârâți Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după care,
Pe excepție, consilier juridic lasă la aprecierea instanței soluția, iar pe fond, solicită admiterea recursurilor și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.3013/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2005 în ceea ce-l privește pe petentul, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de petenții, și -, -, G și, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați intimații la plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2004 pentru petentul și pentru perioada 18.02.2005 - 18.02.2008 pentru ceilalți petenți, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație.
A fost respinsă acțiunea cu privire la petentul pentru perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2005 ca fiind prescrisă.
S-a luat act de renunțarea petenților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Excepția privind prescripția dreptului material la acțiune cu privire la petentul pentru perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2005 este întemeiată și urmează să fie admisă, în conformitate cu prevederile art.1, 3 si 7 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și art.283 alin.2 din Codul muncii.
Petenții sunt încadrați ca personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci și și-au întemeia acțiunea pe dispozițiile art.1 din Legea nr. 142/1998 potrivit cărora "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În baza art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Conform art.16 alin.1 din Constituția României,cetățenii sunt egali în fața legii și autorității publice, fără privilegii și fără discriminare.", iar în art.14 din,Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale" se consacră principiul nediscriminării și, de asemenea, în art.17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
În art.1 din Protocolul nr.12 semnat și de România se arată că,dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nicio discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine națională sau socială, avuție, naștere sau oricare altă situație."
Ca atare, petenții fiind salariați în unități care fac parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau și au în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, deoarece prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură petenților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitate de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
De altfel, acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al petenților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui petent sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu le poate oferi la locul de muncă al petenților condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete, deoarece la acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume, ca măsuri de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare, și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
Apărările intimaților în sensul că tichetele de masă nu pot fi acordate datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar acordarea lor este lăsată la aprecierea angajatorului sunt neîntemeiate întrucât, indiferent că sunt prevăzute sau nu sume cu această destinație în cadrul bugetului anual, intimații au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, atât timp cât, în baza art.42 alin.1 din Constituție, aceste tichete reprezintă măsuri de protecție ale petenților în calitate de salariați într-un sector bugetar.
De asemenea, atât timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că intimații angajatori erau obligați să le acorde de drept, obligație care nu a fost respectată, astfel încât petenții sunt îndreptățiți să primească contravaloarea reactualizată a acestor tichete de masă, după indexarea acestora.
Pe de altă parte, atât timp cât petenții se înscriu în categoria de salariați în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, domenii care, de fapt, sunt finanțate ca și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de la bugetul de stat, înseamnă că acordarea unor asemenea tichete către salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar și neacordarea acestora altor salariați din alte domenii, respectiv petenților, reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul muncii și art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, și anume, sectorul bugetar.
De fapt, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat constituie și o restrângere a dreptului la protecția socială al petenților, care nu se impune în condițiile în care nu există nicio dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică, adică, să fie determinată de o împrejurare care să impună imperios luarea unei asemenea măsuri.
Mai mult chiar, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume în buget în acest scop este disproporționată întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe sume numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din sectorul bugetar, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelo Publice.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție critică sentința, în sensul că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deoarece prin Decizia nr. XIV a ÎCCJ a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că dispoz. art.1 al.1 și 2 din legea 142/1998 se interpretează în sensul, că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care, angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective.
Prin urmare, acordarea acestor tichete personalului contractual nu constituie obligație a angajatorilor, aceasta fiind doar facultativă.
De asemenea, hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, deoarece, deși reține incidența prescripției extinctive în ce privește acțiunea formulată de reclamantul pentru perioada 01.2004-01.2005, în mod greșit i-a fost admisă acțiunea.
De asemenea, în mod greșit au fost acordate aceste drepturi bănești actualizate cu rata inflației.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA critică hotărârea ca fiind și nelegală, deoarece art.1 din Legea 142/1998 nu instituie în sarcina angajatorului obligația acordării acestor tichete așa cum s-a stabilit prin decizia nr.14 din 18.02.2008 a ÎCCJ.
Ministerul Finanțelor critică sentința învederând că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, având atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să-l depună la Guvern și după însușirea acestui proiect, acesta se supune spre aprobare Parlamentului.
Cu alte cuvine, nu poate să aloce și să vireze în mod absolut, aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de reclamanți, acestea putând fi solicitate de la ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției.
Intimații reclamanți depun la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursurilor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul MFP este întemeiată întrucât între reclamanți și acest recurent nu există raporturi juridice de muncă,neavând atribuții în angajarea și salarizarea acestora.
Curtea constată a fi fondate recursurile având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XIV/2008 a ÎCCJ a fost admis recursul în interesul legii reținându-se că dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea 142/1998 se interpretează în sensul că, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care, angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective.
Potrivit dispoz. art.329 al.3 pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
În considerentele deciziei se arată, că personalul instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea care efectuează activități de gospodărire, întreținere, reparații și de deservire are calitatea de personal contractual, aplicându-i-se în mod direct legislația muncii.
Această categorie de personal are dreptul de a primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora fost negociată în contratele colective.
În condițiile în care, prin decizia în interesul legii au fost clarificate aspectele referitoare la situația personalului contractual, instanța de recurs reține că, această categorie de personal poate beneficia de alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, reglementată de Legea 142/1998 numai în situația în care, angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Întrucât, angajatorul nu a prevăzut și alocat în bugetul său sume cu această destinație, este evident că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată, fiind interpretate și aplicate greșit dispoz. Legii 142/1998 de către prima instanță.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă rap. la art.304 pct.9 pr.civilă va admite recursurile și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3013/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, V, -, și intimații pârâți Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Modifică sentința în sensul că, respinge în totalitate acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn. /Ex.3/25.06.2009
și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
