Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3507/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.713/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3507/
Ședința publică din data de 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți:, ia, (), -, și R, împotriva sentinței civile nr.363 din data de 26.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.4993/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor și cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurenții-reclamanți, ia, (), -, și R, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 13.05.2009 de către intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în cinci exemplare, act procedural necomunicat părților adverse, pe această cale solicitând judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct. 2 Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenții-reclamanți prin motivele de recurs formulate în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurenții-reclamanți, ia, (), -, și R cât și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.363 din data de 26.11.2008, pronunțată în dosarul nr-,Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, respins ca neîntemeiată, exceptia inadmisibilitătii actiunii, formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea completată, formulată de reclamanții -, (),;, ia, și R,în contradictoriu cu pârâtii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu citarea, în calitate de expert, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din 15 octombrie 2008 fost unită excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, cu fondul pricinii și a fost respinsă exceptia necompetentei materiale a instantei.
În ceea ce privește exceptia de inadmisibilitate a actiunii, invocată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce trebuie analizată cu prioritate, potrivit art.137 pr.civ. Curtea, ca instanță de fond, a reținut că este neîntemeiată, pentru că cele invocate sunt apărări ce vizează fondul cauzei, ce țin de interpretarea și aplicarea legii, care urmează a fi cercetate odată cu soluționarea cauzei.
În privința fondului cauzei, prima instanță a reținut că este neîntemeiată acțiunea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând creșteri salariale neacordate în anul 2007, aplicate la valoarea de referință sectorială, ca urmare a constatării discriminării fată de alte categorii d~ persoane din România.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.1 alin.1 din nr.OG10/2007, nr.OUG24/2000,Legea nr.383/2001, anexele II și III la Legea nr.154/1998 nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, apreciind că dispozițiile legale amintite nu sunt aplicabile reclamanților, de vreme ce aceștia nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, fiind salarizați în temeiul unei legi speciale, respectiv nr.OG27/ 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007.
Acordarea creșteri lor salariale acordate prin nr.OG10/2007 anumitor categorii de persoane a reprezentat o opțiune a legiuitorului și nu constitui o discriminare, întrucât nu reprezintă,o deosebire, excludere restricție sau preferință efectuată pe bază de etnie, limbă, religie, cat socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap,boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată",în sensul dispozițiilor nr.OG137/2000 republicată invocată în cauză.
S-a reținut că se poate aprecia ca fiind discriminatoriu faptul că magistrații beneficiat de măririle salariale acordate personalului contractual persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, de vreme ce persoanele din aceste categorii profesionale sunt salarizate în baza prevederilor legale.
De asemenea, s-a mai reținut că nu se poate reține aplicarea unui tratament diferit între persoanele menționate de OG nr.10/2007 și categoria magistrați, de vreme ce sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Totodată, instanța de fond a considerat că nu poate reține că au fost încălcate prevederile art.14 din Convenție, de vreme ce din actele dosarului nu rezultă că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un trata preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoaga comparabile există, aceasta să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
A mai reținut că, prin deciziile Curții Constituționale s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, sunt diferite, însă acesta nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanții:, ia, (), -, și R, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Astfel, arată că instanța de fond în mod greșit a considerat că dispozițiile legale amintite nu le sunt aplicabile, deoarece ei nu ar face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, fiind salarizați în temeiul unei legi speciale, respectiv nr.OG27/2006.
Mai arată că, de asemenea, instanța de fond în mod greșit a considerat că acordarea creșterilor salariale prin nr.l OG0/2007 anumitor categorii de persoane nu constituie o discriminare.
Susțin că, de fapt, instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt și dispozițiile legale. Prin nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11 din 2007, s-a dispus majorarea salariului (începand cu 1 ianuarie 2007) tuturor demnitarilor, functionarilor publici si salariatilor contractuali ai statului cu exceptia magistratilor judecatori de la curtile de apel, tribunale si judecatorii si a procurorilor de la Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si de la parchetele de pe langa curtile de apel, tribunale si judecatorii.
Învederează că singurii magistrati care au primit majorari salariale (asemeni tuturor celorlalti salariati ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatorii Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si adjunctii.
Astfel, prin nr.OG10 din 31 ianuarie 2007, art. 1 alin.1, au fost majorate salariile tuturor salariatilor statului (demnitari, functionari publici, salariati contractuali, inclusiv judecatorii Inaltei Curti de Casatie siJustitie,Procurorul General al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctii cu 14% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu l aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; ) cu 10% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Pentru majorarea indemnizatiilor demnitarilor, a judecatorilor de la Inalta C de Casatie si Justitie, de la Curtea Constitutionala si Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si adjunctilor, art. 1 din nr.OG10 face trimitere la anexele II si III la Legea 154/1998, anexe în care sunt mentionati acestia.
Prin nr.OG16 din 31.01.2007 Guvernul a dispus si majorarea drepturilor banesti cu începere de la 1 ianuarie 2007 persoanelor
Legea nr.232 din 6 iulie 2007 pentru aprobarea OG6/2007, modificand art. 39, în alin. 2 al aceluiași articol prevede majorari salariale în cota de 7% aplicata la salariul din 2006 si de 11 % cu începere de la 1 octombrie, aplicata la salariul din luna septembrie pentru toti functionarii publici, exceptați fiind și de această dată magistrații judecatori si procurori.
Recurenții susțin căprincipiul egalității de tratament în salarizareimplică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Din moment ce magistrații sunt într-o situație identică, nu doar comparabilă, cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv, la fel ca și restul personalului, rezultă că magistrații nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului.
De altfel, mai susțin recurenții, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale deci indiferent de funcție care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Nu indică temeiurile de drept ale cererii lor de recurs.
Prin întâmpinarea formulată (filele 54 - 57 dosar recurs), intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca fiind temeinică și legală, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Prin acțiunea formulată, reclamanții, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 B, au solicitat să fie obligați pârâții să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de Ordonanța nr.10/2007, art.1 alin.1, începând cu 1 ianuarie 2007 și până la data plății efective, actualizate cu indicele de inflație, în trei etape, astfel:
- cu 14 % începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 10% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Totodată, au mai solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar în ceea ce îl privește pe Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat să fie obligat acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Curtea reține că, din redactarea expresă a textelor nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007, rezultă că acestea se pretează la o interpretare strictă și limitată la categoriile de personal prevăzute în ipotezele normelor, opțiunea legiuitorului delegat neputând fi controlată de judecătorul ordinar (ci numai de cel constituțional), care nu poate completa o omisiune de reglementare, lărgind câmpul de aplicare a unei dispoziții, atunci când legiuitorul decide să-l precizeze strict și limitativ.
Prin urmare, în acord cu rolul său constituțional, tradițional, judecătorul nu poate înlătura o lege de la aplicare, pe motiv că este discriminatorie sau inechitabilă ori să-i suplinească insuficiențele, ci este ținut, până ce nu a fost abrogată sau declarată neconstituțională, s-o aplice în litera sa.
În același sens sunt și prevederile, obligatorii potrivit art.147 alin. 4 din Constituție, ale Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008.
Prin sus-menționata decizie, instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale prevederile art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care se interpretează că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a argumentat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separaților puterilor, în virtutea căruia, Parlamentul și, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Totodată, Curtea reține că, în această chestiune, nu există o decizie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, organism independent și a cărui activitate nu poate fi îngrădită de nicio instituție, conform art. 17 din OG nr. 137/200, care să constate o situație discriminatorie între magistrați și categoriile de personal prevăzute de ordonanțele menționate, care să poată eventual constitui temeiul acordării de despăgubiri la nivelul pretinselor creșteri salariale, instanța neputând sancționa, astfel cum s-a argumentat anterior, presupusele discriminări create prin lege.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici cadrul general european în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare sau principiul nediscriminării consacrat de art. 14 din Convenția Europeană ori art. 16 din Constituție, pe de o parte pentru că acestea nu se referă și la personalul din cadrul autorității judecătorești care dispune de condiții speciale de salarizare, pe de altă parte pentru că principiul egalității de tratament în salarizare pe care-l consacră, nu are conținutul pe care încearcă să-l acrediteze reclamanții
Astfel, regimul juridic al salarizării este inevitabil diferit, criteriul activității îndeplinite fiind unul obiectiv, pentru că în caz contrar s-ar ajunge la situația absurdă în care să se pretindă că toate activitățile profesionale să fie remunerate identic, or, este pe deplin legitim ca tratamentul salarial să difere, el implicând o anumită strategie socio-economico-financiară, ce nu poate fi cenzurată sau controlată de instanța de judecată, uniformitatea reglementării într-un atare domeniu având drept consecință desființarea tuturor criteriilor de salarizare și a scopului urmărit de legiuitor prin pârghiile economice și financiare.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, față de absența oricărui temei al pretențiilor formulate de recurenții-reclamanți, de a beneficia de creșteri salariale acordate altor categorii profesionale, urtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul proc. civilă, va respinge recursul declarat de aceștia, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții -reclamanți:, (), și R, împotriva sentinței civile nr.363 din data de 26.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.4993/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în calitate de expert.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 13.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
