Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3577/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3577
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier- - -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 2410/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimat intervenient Sindicatul Liber "" Automobile C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile: lipsind recurenta pârâtă SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, lipsind: intimatul reclamant și intimatul intervenient SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurenta pârâtă SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2410 de la 02 octombrie 2007 admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 19.07.2004 - 10.09.2004 și, în consecință, a respins acțiunea pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta SC Automobile România SA
A admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE
A obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare în perioada 11.09.2004 - 20.01.2007, proporțional cu timpul în care reclamanta a desfășurat activitate la sediul unității.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajata societății pârâte și membru al sindicatului intervenient. Drepturile bănești solicitate în prezenta cauză, vizează perioada 19.07.2004 - 20.01.2007.
Examinând cererea reclamantei prin prisma excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune, excepție invocată de societatea pârâtă, instanța a constatat că:
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, termenul în care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data încălcării de către angajatorul pârât clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. Raportat la data introducerii acțiunii, instanța a constatat întemeiată excepția invocată de pârâtă în ceea ce privește perioada ce depășește termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii la instanță, motiv pentru care a admis-o, a constatat prescris parțial dreptul reclamantei la acțiune și, în consecință, a respins cererea pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte încheiat pentru anii 2001 - 2004, fost stabilită la art. 19, o clauză potrivit căreia salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 de minute,care nu este inclusăîn timpul normal de lucru.
Deși timpul afectat desfășurării activității a rămas de 8 ore, programul de lucru a fost prelungit cu 30 de minute, prin neincluderea pauzei de masă în program.
La adoptarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2009 fost menținută clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă este de 30 minute, fără a fi inclusă în programul normal de lucru.
Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2001 - 2004 ( art. 21 ) prevede că " alariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru. Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului. Se poate acorda o pauză de masă mai mare de 15 minute cu condiția prelungirii corespunzătoare a zilei de lucru".
Textul se regăsește în redactare asemănătoare și la art. 21 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2005-2007.
Conform dispozițiilor art. 8 alin 2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este vădit caracterul nefavorabil și dezavantajos al prevederilor art. 19 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001- 2004 și pe anii 2005 - 2009, în condițiile în care efectul acestei dispoziții este prelungirea timpului de lucru cu 15 minute fără plata drepturilor bănești corespunzătoare.
S-a constatat că timpul efectiv de muncă impus prin programul de lucru la nivelul unității pârâte depășește cu 15 minute timpul legal de muncă stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Cele 15 minute neincluse în programul de lucru constituie muncă suplimentară, în sensul art. 117 alin 1 Codul Muncii. Plata acestor ore suplimentare se face conform dispozițiilor art. 120 alin. 1 Codul Muncii.
Cum pârâta nu s-a conformat atât dispozițiilor art. 8 din legea 130/1996 cât și dispozițiilor 117 alin 1 și art. 120 alin 1 din Codul Muncii, instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantei drepturile bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute / zi lucrătoare, pentru o perioadă de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii până la 20.01.2007.
Drepturile bănești corespunzătoare unor astfel de situații sunt prevăzute și se circumscriu altor prevederi decât cele referitoare la plata drepturilor salariale, astfel că obligația de plată ce decurge din considerentele de mai sus va fi proporțională cu timpul în care reclamanta a desfășurat activitate la sediul unității.
Ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, instanța a admis în parte și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Liber, " Automobile
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-pârâtă invocă în motivele de recurs faptul că prin art. 19 din contractul colectiv de muncă 2001-2004 pe unitate s-a stabilit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, pauză care nu este inclusă în timpul normal de lucru.
Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului.
De asemenea, în cadrul societății mai erau alocate 2 pauze de câte 10 minute fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) și astfel nu se afecta în nici un mod timpul efectiv de lucru.
Contractul colectiv de muncă și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termenul stabilit de către părți și nu există o hotărâre care să constate nulitatea acestei clauze, astfel că nu se mai pot solicita pretenții.
Având în vedere și dispozițiile art. 108 și 130 din Codul Muncii, reclamantul nu a prestat o muncă suplimentară, în timpul pauzei de masă nedesfășurând o activitate care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă, astfel că timpul efectiv era de 7 ore și 40 minute pe zi.
Potrivit contractul colectiv de muncă 2005-2009 pe unitate, s-a menținut clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă să fie de 30 minute și să nu fie inclusă în programul normal de lucru.
Chiar dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzute de art. 19 din contractul colectiv de muncă, ulterior Sindicatul a solicitat ca această clauză să rămână neschimbată.
După pronunțarea deciziei nr. 25/10.01.2007 prin care s-a respins recursul recurentei, la data de 20.01.2007 s-a introdus pauza de masă în timpul de lucru de 15 minute, iar prin Actul adițional din 26.01.2007 s-a convenit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, pauză care este inclusă în programul normal de lucru, iar angajații care lucrează pe fluxurile de fabricație beneficiază de 2 pauze tehnologice de câte 2 minute fiecare.
Față de timpul efectiv de lucru de 7 ore și 45 minute / zi prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel ramură de construcții în cadrul unității, până la data de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 minute fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore ) astfel că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute, iar actualmente, după modificarea contractului colectiv de muncă la nivelul unității rezultă că timpul efectiv de lucru este de 7 ore și 24 minute.
Avându-se în vedere că societatea a plătit către intimatul-reclamant drepturile stabilite prin sentința recurată, în situația admiterii recursului, a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii se solicită întoarcerea executării.
La termenul din data de 09.04.2008, recurenta a invocat excepția autorității de lucru judecat, depunând în acest sens la dosarul cauzei sentința nr.1840 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 01.10.2007.
Examinând recursul prin prisma excepției autorității de lucru judecat, excepția de ordine publică invocată de recurentă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.1840 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 26.09.2007, a fost admisă cererea de chemare în judecată în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE C.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare, proporțional cu timpul în care reclamanta desfășurat activitate la sediul unității.
Se constată astfel că, anterior pronunțării sentinței nr. 2211/01.10.2007, recurată în cauza de față, Tribunalul Dolj soluționase o pricină identică celei de față.
Sunt întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil și art. 166 din Codul d e procedură civilă, în sensul că între cele două pricini există triplă identitate de părți, obiect și cauză. Cum la data pronunțării sentinței recurate în cauza de față pricina fusese deja soluționată prin hotărârea definitivă nr. 2211 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 01.10.2007, Curtea constată întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă și, în consecință, urmează să admită recursul și să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii.
Ca urmare, cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de intervenient SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE C, fiind accesorie cererii principale, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC AUTOMOBILE ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 2410/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul - intervenient Sindicatul Liber "" Automobile
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
04.06.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
