Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3617/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3617
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 147 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, PRIMARUL MUNICIPIULUI S - INSTITUȚIA PRIMARULUI, COLEGIUL NAȚIONAL " " și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurent reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 147 din 12 februarie 2009 Tribunalul O l t, a admis excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean O, Consiliul Local al Municipiului S, Primarul Municipiului S - Instituția Primarului și a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, în numele reprezentaților:, -, G, a, C, -a, C, G, Trană, C, -a, escu, nescu, ia, a, V, a, Popesci, -a, a, Masan, G, -, -a, escu, în contradictoriu cu Colegiul Național, " - S,ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de chemare în garanție Ministerul Finanțelor Publice - B, str. -, nr. 17 sector 5.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul județean O, Consiliul local al municipiului S, Primarul municipiului S-Instituția primarului și a chematei în garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este întemeiată, în condițiile în care finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar având în vedere că dreptul solicitat nu este prevăzut în legea de salarizare a personalului din învățământ, ci de contractul colectiv de muncă și condiționat de existența veniturilor proprii, nu se putea reține o obligație de plată în sarcina pârâților și nici a chematului în garanție.
A apreciat că reprezentații au statutul de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul pârâtei - unitatea școlară potrivit tabelelor anexate cererii de chemare în judecată.
Față de solicitarea de acordare a primei de vacanta pe perioada 2005-2008, instanța a reținut ca aceste drepturi se acorda numai in baza unor dispoziții legale sau a unor clauze contractuale prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă. Aceste drepturi sunt prevăzute in Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici, iar pentru ceilalți bugetari prin legi speciale.
În cazul reprezentaților Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, nu prevede dreptul la primele de vacanță. Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel prin art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2004-2005 părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: "g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii". În același sens fiind și Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Învățământ pe anii 2007-2008.
Ulterior prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2008-2009 s-a prevăzut la art. 36 lit. g că toți salariații pot primi o primă de vacanță în cuantumul salariului de bază din luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu, iar fondurile vor fi asigurate din veniturile proprii ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor din județul
Dispozițiile Contractul Colectiv de Muncă, unic la nivel național pe anii 2007-2010 invocate de reclamant, se referă la posibilitatea acordării unei prime de vacanță în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Față de dispozițiile invocate și răspunsul pârâtei în sensul că nu sunt prevăzute fonduri pentru plata primelor solicitate ce în cazul reprezentaților se pot acorda exclusiv din venituri proprii, s-a apreciat că cererea acestora este neîntemeiată.
Reclamantul nu a făcut dovada că reprezentații se încadrează in categoriile de personal care beneficiază prin lege de aceste drepturi, iar Contractul Colectiv de Muncă invocate prevăd doar o posibilitate și nu o obligație cu privire la acordarea acestui drept în sarcina unității școlare, posibilitate condiționată de existența fondurilor.
Legea nr. 128/1997 nu prevede posibilitatea acordării primelor de concediu cadrelor didactice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, considerând-o nelegală și netemeinică.
In acest sens, arată că instanța de fond a invocat un text de lege, art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, care vine în sprijinul susținerilor recurentului reclamant privind menținerea în cauză a celor doi pârâți, dar a făcut o interpretare greșită a acestora.
Astfel, potrivit nr.OUG32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepțiile prevăzute și în care se regăsește salarizarea personalului din învățământ.
În același sens, sunt și prevederile nr.HG538/2001 și art.167 din Legea nr.84/1995, astfel că plata primei de vacanță reglementată de contractul colectiv de muncă, este un drept de natură salarială și se include în categoria cheltuielilor de personal, iar plata primei se asigură tot din fondurile locale, respectiv veniturile proprii ale consiliilor locale.
Primăria municipiului S potrivit art.63 din Legea nr.215/2001 republicată și art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite, iar primarul are calitatea de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, astfel că hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
Art.16 din nr.HG2192/2004 nu are aplicabilitate în cauză, în condițiile în care județul O nu se regăsește printre județele nominalizate în nr.HG1942/2004.
Cu privire la fondul cauzei arată că greșit a fost respinsă acțiunea, fără a se avea în vedere prevederile art.48 și urm. din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, care reglementează drepturile salariale și care se negociază, în limitele legale prin contractele colective de muncă, iar prin art.37 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ s-a prevăzut că beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii.
Prin contractul colectiv de muncă unic la nivel județean pe anii 2008-2009, s-a prevăzut că acesta produce efecte pentru toți salariații din învățământ din județul O, executarea contractului fiind obligatorie pentru părți, dispoziții similare existând și în celelalte contracte colective de muncă la nivel național, în acord cu prevederile corespunzătoare din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Constituția României garantează prin art.41 dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar instanța nu a motivat de ce a respins susținerile recurentului cu privire la o serie de dispoziții legale.
Arată că primele de concediu a căror plată a fost periodic suspendată prin legile bugetului de stat, sunt prevăzute de dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007, în temeiul căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate " și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale ".
Potrivit Legii nr.128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, respectiv de concediu de odihnă și de prima de vacanță, iar nr.OUG146/2007 își găsește aplicabilitatea în cauza de față.
In temeiul art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă " personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu îndemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin.3 din nr.OUG146/2007 într-o singură tranșă.
Cu privire la împrejurarea că nu s-a făcut dovada existenței fondurilor necesare acordării primelor de vacanță, acesta nu reprezintă un motiv de nerecunoaștere a unui drept patrimonial, cu atât mai mult cu cât drepturile de natură salarială ale personalului didactic se acordă de consiliile locale din bugetele locale.
Practica judiciară a instanțelor din alte județe a fost în sensul acordării de câștig cadrelor didactice și a depus în acest sens, sentința nr.1813/11.12.2008 a Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și obligarea intimaților la plata primelor de vacanță pentru perioada 2005-2008, actualizate la data plății efective.
În drept a invocat prevederile ar.129, art.299, art.304 pct.9, art.304/1 și art.312 Cod procedură civilă, art. 283 Codul muncii,art.67 din Legea nr.168/1999,art.28 din Legea nr.54/2003,art.48 și urm. din Legea nr.128/1997,Contractele colective de muncă la nivel de ramură și la nivel județean,art.11 și 30 din Legea nr.130/1996, art.41 din Constituția României,art.167 din Legea nr.84/1995,nr.HG1942/2004 și nr.2192/2004.
Prin întâmpinare Direcția Generală a Finanțelor Publice Oas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare, din cele expres și limitativ prevăzute de art.3o4 Cod procedură civilă.
Astfel, nu este întemeiată critica care se referă la interpretarea greșită a prevederilor art.167 din Legea nr.84/1995 în condițiile în care instanța a reținut corect că unitățile de învățământ sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale, de la bugetul de stat și din alte surse și a recunoscut implicit calitatea acestora de ordonatori de credite, dar în raport de prevederile contractului colectiv de muncă constatat că aceștia nu au obligații de plată.
Este adevărat, că dreptul solicitat de reclamantul recurent este prevăzut în art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură: " o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu îndemnizația de concediu " și potrivit art.5o alin.12 din Legea nr.128/1997 " Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
u toate acestea, instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut judicios că în bugetul propriu al unității școlare intimate nu există fondurile necesare pentru plata primelor solicitate.
Se poate observa, de altfel, că legea specială face referire la premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și chiar dacă potrivit art.7 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", nu se poate reține că instanța a aplicat greșit legea și că trebuia admisă acțiunea.
In acest sens, rezultă că soluția instanței s-a întemeiat pe concluzia inexistenței fondurilor necesare, respectiv că în bugetul unității nu s-a făcut dovada că există venituri proprii și că acest drept nu este prevăzut în legea specială, astfel că nu este întemeiată susținerea că aceste aspecte pot reprezenta o nerecunoaștere a dreptului solicitat, în condițiile în care el nu este prevăzut, după cum s-a menționat anterior, iar acordarea primei de vacanță se face în condițiile negociate de părți prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit Legii învățământului republicată nr.84/1995, Art. 167*) - 1 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(11) Finanțarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B, al municipiului B și, respectiv, al județului. Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație.
(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
(15) Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat este ordonator terțiar de credite".
De aceea, nu este întemeiată nici critica care se referă la faptul că unitățile școlare nu au bugete proprii, această susținere fiind în contradicție cu prevederile art.167 alin.14 din Legea nr.84/1995 republicată.
Nu poate fi primită nici susținerea că, în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamantul nefăcând parte din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, iar prin Legea nr.128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, care reprezintă legea specială nu este prevăzută acordarea dreptului solicitat de reclamant.
Deși dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective este garantat potrivit Constituției României,instanța a apreciat judicios că prin contractul colectiv de muncă nu s-a instituit o obligație în sarcina angajatorului, chiar dacă se folosește sintagma "beneficiază" și această vocație este condiționată nemijlocit de existența resurselor financiare.
Nici practica judiciară de la alte instanțe și la care recurentul reclamant face referire, nu este de natură a duce la schimbarea soluției pronunțate, care este legală și temeinică, întrucât pe de o parte, în România nu este recunoscut precedentul judiciar ca izvor de drept și pe de altă parte nici nu este irevocabilă acea hotărâre și nu se cunoaște dacă s-a menținut, ca urmare a exercitării controlului judiciar.
Se reține, potrivit practicii constante a Curții Constituționale că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Potrivit aceleiași practici, " principiul egalității în drepturi pe de o parte, înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Prin decizia nr.1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a statuat: "In ceea ce privește obligația stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, Curtea a constatat că acesta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art.138 alin.5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă s-ar reține, că lipsa precizării exprese a sursei de finanțare presupune, implicit, inexistența sursei de finanțare, aceasta ar echivala cu o prezumție fără suport constituțional ".
Nici celelalte critici invocate nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea acestea.
Ca atare,în cauză,se constată că nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 147 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, PRIMARUL MUNICIPIULUI S - INSTITUȚIA PRIMARULUI, COLEGIUL NAȚIONAL " " și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red.jud. -
2ex//11.06.2009. Grefier,
Jud. fond../. -.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
