Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3638/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1539/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3638/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.43 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât OFICIUL DE STUDII ȘI T, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 21.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 43/16.01.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea modificată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Oficiul de Studii și T la plata contravalorii a 5 salarii medii pe unitate, cu titlu de plăți compensatorii, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 proc. civ.);
- reclamantul a fost concediat în baza art. 65 din Codul Muncii, astfel încât pârâtul era obligat ca, în temeiul art. 67 din Codul Muncii, să-i acorde compensațiile bănești prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă în virtutea garantării caracterului obligatoriu al aplicării convențiilor colective (art. 41 alin. 5 din Constituție);
- deci, achitarea plăților compensatorii trebuia făcută fără ca reclamantul să solicite acest lucru, ceea ce presupunea ca pârâtul să știe care este contractul colectiv de muncă aplicabil;
- în speță, pârâtul nu avea contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, așa încât era obligat să respecte și să aplice contractul colectiv încheiat la nivel superior, potrivit art. 247 din Codul Muncii, respectiv CCM unic la nivelul ramurii agriculturii, pisciculturii și pescuitului valabil pe anii 2006-2007, înregistrat la sub nr. 674/09/03.04.2006, care la art. 21 prevede că la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile salariatului, unitatea va acorda acestuia o compensație echivalentă cu 5 salarii medii pe unitate;
- în mod greșit, instanța a considerat că acest contract nu era în vigoare la data de 06.11.2007, când a fost concediat, în virtutea faptului că potrivit art. 3 alin. 1, contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an;
- sub acest aspect, au fost omise prevederile art. 3 alin. 2 din respectivul CCM, potrivit cu care "dacă nici una dintre părți nu denunță contactul cu cel puțin 30 zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni;
- contractul în discuție a intrat în vigoare la 15.05.2006 și trebuia să fie valabil la 15.05.2007;
- întrucât următorul CCM la nivelul aceleiași ramuri a fost înregistrat la sub nr. 224/02.04.2008, este logic că în perioada 15.05.2007-02.04.2008 nu s-a mai încheiat un alt contract colectiv de muncă la nivel de ramură, făcându-se aplicarea art. 3 alin. 2 din CCM nr. 674/2006;
- reclamantul a fost concediat la 06.11.2007, așa încât în cazul său era aplicabil art. 21 din CCM unic la nivel de ramură nr. 674/2006;
- instanța a făcut o greșită aplicare a legii, motivând hotărârea atacată prin faptul că CCM nr. 674/2006 nu este aplicabil pârâtului, întrucât acesta nu face parte din unitățile menționate în anexa nr. 5 la contract;
- în conformitate cu dispozițiile art. 241 lit. c din Codul Muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat CCM la acest nivel, indiferent dacă angajatorul a participat sau nu, direct sau prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unui asemenea contract;
- trebuie avute în vedere și disp. art. 247 din Codul Muncii;
- aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a CCM, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un astfel de contract este o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor;
- cum pârâtul face parte din categoria unităților care activează în ramura agriculturii, iar executarea CCM este obligatorie pentru părți și drepturile create în favoarea salariaților disponibilizați nu pot face obiectul unei renunțări, avea obligația ca la data încetării raporturilor de muncă să-i acorde plățile compensatorii solicitate;
- dacă numai angajații care lucrează la unitățile indicate în anexa nr. 5 și în care sindicatele au membri, ar beneficia de prevederile CCM nr. 674/2006, atunci s-ar încălca prevederile art. 5 din Codul Muncii (principiul nediscriminării);
- legiuitorul a prevăzut această eventuală încălcare a legii și a evitat-o prin reglementarea prevăzută de art. 241 alin. 1 lit. c din Codul Muncii;
- de altfel, prevederile acestui articol din Codul Muncii se regăsesc și în CCM unic la nivel național, și anume în art. 2 alin. 1;
- apartenența unei unități la o ramură de activitate a economiei naționale este stabilită de art. 21 din Legea nr. 130/1996;
- în anexa nr. 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 se precizează codul al unităților din ramura agriculturii și anume 01 și 05;
- or, pârâtul face parte din unitățile cu cod 01, de unde rezultă apartenența sa la ramura agriculturii;
- neexistând CCM la nivel de unitate, conform art. 247 din Codul Muncii se aplică CCM de la nivel superior, în speță CCM unic la nivelul ramurii agriculturii, înregistrat sub nr. 674/2006;
- în întâmpinarea depusă în cursul judecății în fond, pârâtul a anexat o adresă a DADR T, în care se precizează că nu este parte în niciun CCM, datorită faptului că angajații săi sunt funcționari publici;
- pârâtul a uitat să precizeze că este instituție publică finanțată integral din venituri proprii, iar angajații săi nu sunt funcționari publici;
- la DADR T există însă Sindicatul "Agricola" al salariaților din această instituție, care este afiliat la Federația, semnatară a CCM nr. 674/2006;
- la acest sindicat s-a afiliat și organizația sindicală din cadrul pârâtului.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Văzând prevederile art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Hotărârea Tribunalului se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în cauză, dar și pe o eronată apreciere a materialului probator administrat în cursul judecății în fond.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, recurentul-reclamant a fost salariatul intimatului-pârât, raporturile de muncă dintre părți încetând prin decizia nr. 12/30.08.2007 emisă de Oficiul de Studii și T, decizie prin care s-a dispus concedierea recurentului în baza art. 65 și 66 din Codul Muncii, pentru motive ce nu țin de persoana acestuia.
Prin acțiunea modificată ce face obiectul prezentului proces, recurentul-reclamant susține că, față de faptul că a fost concediat în temeiul art. 65-66 din Codul Muncii (adică pentru motive ce nu au legătură cu persoana sa), este îndreptățit, conform art. 67 din același cod, să beneficieze de prevederile art. 21 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul ramurii agriculturii, pisciculturii și pescuitului valabil pe anii 2006-2007, înregistrat la sub nr. 674/09/03.04.2006. Mai precis, pretinde că intimatul-pârât este obligat să-i achite contravaloarea a 5 salarii medii pe unitate, cu titlu de plăți compensatorii.
Prima instanță a respins pretențiile deduse judecății ca nefondate, reținând că respectivul contract a fost încheiat pe o durată de 1 an, așa cum se prevede în art. 3(1), astfel că la data concedierii reclamantului (06.11.2008), CCM nr. 674/09/03.04.2006 nu mai era în vigoare. În plus, pârâtul nu se regăsește în anexa contractului, în care se arată care sunt unitățile cărora li se aplică prevederile acestui CCM.
Soluția instanței de fond este greșită.
Este adevărat că potrivit art. 3 (1) din CCM în discuție, durata acestuia era de doar 1 an și producea efecte de la data înregistrării la, adică de la 03.04.2006 până la 03.04.2007.
Însă, art. 3 (2) din același act prevede că dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul cu cel puțin 30 zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Având în vedere această clauză, ca și faptul că intimatul-pârât, cel căruia îi revenea sarcina probei conform art. 287 din Codul Muncii, nu a dovedit intervenirea denunțării unilaterale a contractului cu cel puțin 30 zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, este evident că dispozițiile Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul ramurii agriculturii, pisciculturii și pescuitului valabil pe anii 2006-2007, înregistrat la sub nr. 674/09/03.04.2006, erau în vigoare la data la care a fost concediat recurentul.
Acest aspect este demonstrat și de împrejurarea că următorul CCM unic la nivelul ramurii agriculturii, pisciculturii și pescuitului, valabil pe anii 2008-2009, fost înregistrat la la 02.04.2008, ceea ce înseamnă că până la această dată au fost în vigoare prevederile CCM nr. 674/09/03.04.2006, contract care a avut durata maximă de 2 ani, prevăzută ca fiind posibilă de către părțile contractante.
Este adevărat faptul că intimatul-pârât nu este menționat în anexele CCM printre unitățile cărora li s-ar aplica clauzele acestuia.
Însă, trebuie avut în vedere că la nivelul intimatului-pârât nu exista încheiat contract colectiv de muncă, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens.
Or, într-o asemenea situație, în speță devin incidente prevederile art. 239 și 241 alin. 1din Codul Muncii.
Potrivit art. 239, "prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală."
Conform art. 241 alin. 1, "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
d) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național."
Din interpretarea acestor prevederi legale cu caracter imperativ și de ordine publică, se ajunge la concluzia că în cazul în care la nivel de angajator nu există CCM, dar la nivelul unei ramuri de activitate (în cauză este vorba despre ramura agriculturii, pisciculturii și pescuitului) este încheiat un asemenea act juridic, prevederile acestuia din urmă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Este exact situația din speță, deoarece la nivelul intimatului-pârât nu exista CCM, însă un astfel de act era perfectat la nivelul ramurii de activitate a agriculturii, pisciculturii și pescuitului, ramură din care face parte și în care se înscrie profilul de activitate al Oficiului de Studii și Este vorba despre CCM înregistrat la sub nr. 674/09/03.04.2006.
Apărările intimatului-pârât în sensul că acest contract nu-i este aplicabil, întrucât nu este menționat între unitățile din anexa acestuia în privința cărora produce efecte CCM nr. 674/09/03.04.2006, urmează a fi înlăturate. Dacă s-ar accepta această teză a pârâtului, ar însemna să nu se dea eficiență dispozițiilor imperative art. 239 și 241 alin. 1 din Codul Muncii, încălcându-se voința exprimată de legiuitor prin aceste prevederi, ceea ce bineînțeles, nu poate fi admis.
Pe aceeași linie de idei, s-ar ajunge să se considere că unui salariat nu i se aplică nici măcar prevederile CCM unic la nivel național, ceea ce, de asemenea, nu poate fi acceptat, căci s-ar lipsi complet de efecte un text legal în vigoare, respectiv art. 241 alin. 1 din Codul Muncii. Or, un atare text a fost adoptat de puterea legislativă tocmai pentru a produce efecte juridice și nu pentru a nu fi aplicat.
Toate cele ce preced demonstrează faptul că recurentul-reclamant este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 21 din CCM înregistrat la sub nr. 674/09/03.04.2006. Este firesc să fie așa deoarece în conformitate cu art. 67 din Codul Muncii, "salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil."
Pe cale de consecință, va fi admis recursul, iar sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată.
Se impune o precizare în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație a sumei cuvenite recurentului-reclamant, și anume aceea că operațiunea în discuție se impune a fi făcută în temeiul art. 161 alin. 4 din Codul Muncii și 1073 Cod Civil, ca o modalitate a reparării integrale a prejudiciului suferit prin neachitarea plăților compensatorii.
Se va face aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 274. proced. civ. urmând a se dispune obligarea intimatului-pârât la plata către recurentul-reclamant a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată în fond, reprezentând contravaloarea onorariului achitat apărătorului ales, conform chitanței de la fila 94 dosar fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Studii și T, împotriva sentinței civile nr. 43/16.01.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost modificată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a contravalorii în lei a 5 salarii medii pe unitate, cu titlu de plăți compensatorii, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă intimatul-pârât la 700 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./09.06.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
