Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3674/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3674
Ședința publică din data de 03 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 6187/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA Membru Grup, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă avocat, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că intimata pârâtă a depus copie plan social și amendamente, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru a intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6187 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Dolj, s-a admis excepția prescripției și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA-COMBINATUL
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In virtutea calității de salariat reclamantul a solicitat plata indemnizatiei de concediere, cota de gaze și aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anii 2005, 2006, 2007.
Acțiunea cu cele trei capete de cerere este prescrisă la momentul formulării ei, pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Indemnizația de concediere este stabilită printr-o clauză a contractului colectiv de muncă si reprezintă o plată compensatorie care se acordă numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
La art. 154 din Codul Muncii salariul este definit ca fiind "contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă", iar art. 155 din Codul muncii prevede că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri".
Codul fiscal explică ce se înțelege prin venituri salariale, iar la art. 55 alin. 4 lit.j exclude în mod expres aceste plăți compensatorii din categoria veniturilor salariale("următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salarialesi nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:sumele reprezentândplățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii neteprimite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective".
Mai mult, această indemnizație nu se acordă ca echivalent al muncii prestate de către reclamantă, în derularea raporturilor de muncă, ci ca o compensație cu ocazia încetării raporturilor de muncă.
Rezultă, fără echivoc, că indemnizația de concediere pretinsă de reclamantă nu reprezintă un drept salarial spre a face aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c, privitoare la termenul de prescripție de 3 ani si, fiind reglementată printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, atrage incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din.
Dreptul la acțiune având ca obiect indemnizația de concediere s-a născut la data încetării raporturilor de muncă, 25.10.2007, și s- împlinit la data de 25.04.2008, această cerere fiind promovată cu mult peste termenul legal, la data de 15. 10. 2008.
Întemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect acordarea sumelor pretinse pentru aprovizionarea toamnă iarnă si cota de gaze pentru perioada 2005-2007.
La art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă", pentru aprovizionarea de toamnă iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Din modalitatea de redactare a acestor articole reiese, fără echivoc, că, în accepțiunea părților semnatare ale acestor contracte aprovizionarea toamnă iarnă reprezintă un "adaos", iar contravaloarea cotei de gaze este un "ajutor" acordat salariatului, fiind exclusă orice posibilă interpretare că acestea ar fi asimilate drepturilor salariale.
Mai mult, dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă, respectiv cota de gaze să fie reglementate ca drepturi salariale atunci ar fi fost cuprinse la capitolul din CCM referitor la salarizare, or părțile contractante au definit aceste drepturi la un capitol separat care privește protecția angajatului.
Faptul că sumele pretinse de reclamant nu reprezintă drepturi salariale si reglementarea acestora printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, determină aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, privitoare la termenul de prescripție de 6 luni.
Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din este aplicabil doar în situația unui conflict individual de muncă ce privește plata unor drepturi salariale neacordate, or, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.
Constatând că față de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune pentru plata contravalorii cotei de gaze si aprovizionării de toamnă iarnă pentru anii 2005-2007 s-a prescris, reclamanții nefiind în nici unul din cazurile de suspendare a prescripției prevăzute de art. 13 si 14 din Decretul 167/1958, instanța a admis excepția prescripției si, în consecință a respins si aceste petite.
Față de soluția dată acțiunii, în raport cu excepția prescripției, nu se mai procedează la examinarea celorlalte motive invocate de reclamanți, ce privesc fondul cauzei, date fiind dispozițiile art. 137 proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, arătându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani și nu cel de 6 luni, așa cum s-a reținut de către prima instanță.
Pe fond, acțiunea este întemeiată, în sarcina pârâtei revenind obligația de a achita salariaților ajutorul material constând în c/v uneri cote de gaze naturale de 4 000 mc (art. 186 din CCM la nivel de ramură), c/v aprovizionare toamnă iarnă (art. 176 din CCM) precum și drepturile salariale prev. de art. 50 alin. 1 CCM, drepturi menținute în CCM și după apariția planului social.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, pentru următoarele considerente:
Privitor la natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune și la excepția prescripției extinctive, criticile sunt întemeiate.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. "c", termenul de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și termenul de 6 luni menționat la art. 283 lit. "e" Codul muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termene de prescripție, de 3 ani sau de 6 luni, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază că drepturile ce fac obiectul acțiunii introductive (ajutorul material constând în c/v uneri cote de gaze naturale de 4 000 mc și c/v aprovizionare toamnă iarnă) au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate. Acest fapt rezultă din cuprinsul art. 176 și art. 187 alin. 2 CCM la nivel de ramură în care se precizează că modalitatea principală de acordare a acestui ajutor material este compensarea prin majorarea salariului de bază.
Prin urmare, așa cum s-a dovedit, părțile semnatare ale CCM au convenit introducerea acestui ajutor în salariul de bază, devenind parte componentă a salariului de bază, astfel încât natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă este aceea a unor drepturi salariale neacordate prev. de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Pe de altă parte, împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia.
Pentru aceasta se au în vedere atât momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) cât și natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul muncii acestei categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prev.de art. 283 lit. c Codul muncii.
Față de aceste considerente și de prevederile art. 312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.6187/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA Membru Grup, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința cu trimiterea spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./3 iulie 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
