Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3739/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3739
Ședința publică din data de 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal C, împotriva sentinței civile nr.184/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -a, a, și intimata pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică O, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul pârât depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, iar pentru intimații reclamanți, avocat care depune împuternicirea avocațială, lipsind intimata pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, consilier juridic depune la dosar hotărârea nr.410/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, extras din contractul colectiv de muncă și extras din bugetul de venituri și cheltuieli - transferuri buget de stat și decizia nr.297/2008 a Curții Constituționale.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii pe recurs.
Consilier juridic pentru recurentul pârât, susținând oral motivele invocate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Olt ca nelegală și netemeinică și rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii ca neântemeiată, având în vedere decizia nr.297/2008 a Curții Constituționale și prevederile art.14 din Legea nr.500/2002.
Depune concluzii scrise.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul O l t, prin sentința nr.184 din 14.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, a admis cererea formulată de reclamanții, și a obligat pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ O, și SPITALUL MUNICIPAL C, să achite reclamanților contravaloarea tichetelor de masă, reactualizate la data plății efective pentru perioada 10.12.2004 - 10 decembrie 2007, raportat la perioada lucrată de fiecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că cererea formulată de reclamanți este întemeiată, aceștia având calitatea de personal contractual în cadrul Spitalului Municipal
S-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin neplata acestor drepturi prevăzute de lege ca urmare a voinței unilaterale a pârâților s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială al reclamanților fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.
Ori, conform art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă a reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a acestora sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Pârâții nu a făcut dovada că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Astfel, s-a apreciat că pârâții au obligația de a acorda aceste tichete reclamanților și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop în calitatea de angajator.
De asemenea, s-a constatat că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 al. 2 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic
orice discriminare între salariații din același sector de activitate, din punct de vedere al protecției sociale.
Chiar pârâtul Spitalul Municipal C, a recunoscut că celelalte categorii de salariați ai Spitalului Municipal C au primit tichete de masă, creându-se o discriminare între persoane care au aceeași calitate și prestează aceeași muncă în cadrul pârâtului.
Așa cum rezultă din Ordonanța Guvernului nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Întrucât între reclamanți și celelalte categorii de personal salariat al Spitalului Municipal C s-a creat o discriminare în ceea ce privește plata contravalorii tichetelor de masă, s- admis cererea, au fost obligați pârâții la plata contravalorii tichetelor de masă reclamanților, a fost reactualizată la data plății efective pentru perioada 10.12.2004 - 10 decembrie 2007, raportat la perioada lucrată de fiecare, întrucât nu toți reclamanții au avut raporturi de muncă cu pârâtul Spitalul Municipal C în întreaga perioadă mai sus menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimatul pârât Spitalul Municipal C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 pct.4 și 9.pr.civ. și art.304 ind.1 pr.civ.
În acest sens arată că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în cauză fiind incidente prev. art.304 pct.9 pr.civ. în condițiile în care, decizia de a nu acorda tichete de masă, categoriile salariale din care fac parte și reclamanții nu a fost rezultatul voinței unilaterale a angatorului, fiind o consecință dispozițiilor legale imperative, Legea bugetului de stat pe anii 2004, 2005, 2006, respectiv nr.507/2003, 511/2004, 379/2005 și OUG 88/2006.
Instanța a aplicat greșit Legea 142/1998 întrucât a luat în calcul numai prima parte a art.1 fără a avea în vedere și teza finală a acestuia în sensul că tichetele de masă se acordă numai în limita prevederilor din bugetul de stat pentru unitățile din sectorul bugetar, iar în speță prin legile anuale ale bugetului de stat nu au fost incluse sume cu această destinație.
În aceste condiții, acordarea tichetelor de masă însemna pentru recurenta pârâtă angajarea și efectuarea de cheltuieli fără a avea baza legală și această faptă este interzisă de art.14 din Legea 500/2002.
În cauză sunt incidente și prev. art.304 pct.4 pr.civ, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, situație în care instanța a reținut eronat că prin neacordarea tichetelor se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, iar acordarea tichetelor de masă unor categorii de salariați plătiți de la bugetul de stat nu s- făcut în mod aleatoriu de către recurentă.
Se invocă în acest sens prevederile OG 23/2007 de modificare și completare a OUG 115/2004 care a prevăzut expres și limitativ categoriile de personal plătite de la bugetul de stat, care nu pot beneficia de aceste drepturi fără a include și personalul din cadrul dispensarelor școlare, astfel că manifestarea recurentului de neacordare a acestor drepturi nu poate fi considerată discriminare.
Legea 142/1998 nu conține o dispoziție legală imperativă și creează doar posibilitatea acordării acestor drepturi, astfel că nefondat s-a reținut că recurentul nu a făcut dovada că neacordarea tichetelor se datorează lipsei sumelor cu această destinație în condițiile în care a și depus acte în acest sens.
Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare, în privința reclamanților, și.
Solicită, de asemenea suspendarea executării sentinței până la soluționarea irevocabilă a cauzei, să fie admis recursul, casată sentința și în rejudecarea fondului să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Cu privire la motivele de recurs invocate nu s-a depus întâmpinare de către intimații reclamanți.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu conform art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite în cauză neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu recurentul- pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legea nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legea nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
În aceste condiții nu este întemeiată susținerea că acordarea tichetelor de masă intimaților reclamanți ar reprezenta pentru recurentul pârât angajarea și efectuarea unor cheltuieli fără bază legală, în condițiile în care există o reglementare legală după cum s-a menționat anterior, iar prin OG 23/2007 prin care a fost modificată și completată OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar au fost prevăzute categoriile de personal care beneficiază în continuare de tichete de masă în temeiul art.304 ind.1 pr.civ. și nu s-a făcut dovada că intimații reclamanți fac parte din categoria persoanelor exceptate de la aplicarea acestor prevederi legale.
Pentru aceleași considerente nu se poate reține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că sunt incidente prev. art.304 ind.1 pr.civ. în condițiile în care după cum a rezultat există prevederi legale pentru acordarea tichetelor de masă, iar instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale, nesubstituindu-se atribuțiilor altor puteri ale statului.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive cu referire la reclamanții, și nu este întemeiată în condițiile în care instanța a admis acțiunea și în privința acestor persoane și-a dispus ca acordarea contravalorii tichetelor de masă să fie efectuată în raport de perioada lucrată de fiecare persoană în parte, astfel că se respinge această excepție.
În cauză nu există nici motive pentru suspendarea executării sentinței cu privire la care recurentul pârât a declarat recurs nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.300 pr.civ.
Drepturile solicitate de către intimații reclamanți sunt reglementate atât de Legea 142/1998 cât și de OG 23/2007 de modificare și completare a OG 114/2004, iar obligația acordării tichetelor de masă a fost asumată de către angajator potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cât și la nivel de ramură sanitară (filele 40,41- dosar recurs).
Neexistând nici motive de ordine publică care potrivit art.306 alin.1 pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței în temeiul art.312 pr.civ. se respinge recursul și se menține hotărârea pronunțată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Municipal C, împotriva sentinței civile nr.184/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -a, a, și intimata pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Ex.2//09.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Sorin
