Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3801/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3801
Ședința publică din data de 10 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA și reclamanții I, T, C, I -, -., N, C, I, M și -., împotriva sentinței civile nr.619/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă, avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că declarate și motivate în termenul legal, după care, avocat A depune înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Referitor la recursul reclamanților, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 619/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă in parte acțiunea formulată de petentii, -, împotriva intimatei SNP cu precizarea ulterioara.
A fost obligată intimata să plătească petentilor drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2005,2006,2007 sume actualizate cu indicele de inflatie la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petenti a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4000. gaze naturale anual pentru anul 2005, 2006,2007 actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A fost respins capatul de cerere privind plata diferentelor salariale conform art 128 si 129 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007.
S-a luat act de renuntare la celelalte capatul de cerere cu privire la constatarea nulitatii caluzei prev.de art 176 din CCM si cu privire la efectuarea inregistrarilor in carnetele de munca ale petentilor.
A fost obligată intimata la plata catre petenti a sumei de 5000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu fost reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentii nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, urmând să admită in parte acțiunea cu precizarea ulterioara, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act de renuntarea petenilor la cele doua capete de cerere susmentionate.
A fost respins capatul de cerere privind plata diferentelor salariale conform art 128 si 129 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, instanța considerând cererea nefondată.
Astfel, drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenții le-au semnat fiind de acord cu cuantumul acestora.
Totodată, petenții nu au solicitat anularea contractelor individuale de muncă cu privire la salariul de bază stabilit și nici nu mai pot solicita acest lucru conform dispozițiilor art.283 lit. d Codul Muncii întrucât nu mai sunt salariații intimatei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta.
Reclamanții critică sentința, în sensul că au învestit instanța cu o acțiune, având 3 capete de cerere, cel de-al doilea referitor la drepturile salariale restante cuvenite și neacordate pentru anii 2005,2006 și 2007.
Acțiunea fost admisă în parte, fiind respins capătul de cerere privind aceste drepturi salariale cu motivarea că, au semnat contractele individuale de muncă și nu au solicitat în termenul prev. de art.283 lit.d din CM anularea acestor contracte, cererea fiind soluționată pe excepție și nu pe fond.
Faptul că angajatorul nu a respectat în privința salarizării prev. art.128, art.5, art.129 al.1,2,3 stabilind salarii sub nivelul prevederilor CCM, este evident că au încălcat toate normele și principiile ce guvernează raporturile de muncă.
Deoarece intimata nu a respectat obligația de informare a salariaților privind clauzele contractuale, nu au avut cunoștință despre modalitatea de calcul a salariului care este menționată în, așa-zisa negociere fiind fictivă.
Instanța, în virtutea rolului activ avea obligația să verifice aceste aspecte prin ordonarea unei expertize și nu să se pronunțe pe excepția prescripției.
Nu s-a solicitat anularea unei clauzei contractuale, ci plata drepturilor salariale.
Pârâta critică sentința cu privire la modul de soluționare al excepției prescripției, deoarece acțiunea reclamanților se încadrează sub aspectul prescripției în ipoteza art.283 lit. e din, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei, precizează că cererile reclamanților prin care au solicitat drepturile bănești aferente aprovizionării toamnă-iarnă și /val. a 4000. de gaze sunt neîntemeiate.
Prin CCM la nivel deu nitate din anul 1997, la art.168 al.3 s-a prevăzut că începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul deb ază, iar în anul 1998 această prevedere a îmbrăcat următoarea formă - fiecare din suplimentările de la al.1 se acordă în condițiile în care, prin Actul adițional nu s-a convenit introducerea ei în salariul deb ază-.
Această suplimentare salarială a fost introdusă în salariul de bază conform adresei 2412/29.05.1998 prin care sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prev. art.168 al.3din CCM aferent anului 1997.
Părțile semnatare ale CCM au agreat majorarea salariilor brute de bază, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă, începând cu 01.03.1998.
Referitor la acordarea /val. cotei de gaze, recurenta învederează că art.187 din CCM pe ramură stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului și nu dă naștere prin el însuși la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă deb ani, acest drept urmând să ia naștere în urma unei negocieri speciale cu Sindicatul.
Acest ajutor material a fost introdus în salariul de bază al salariaților însă din anul 1997 conform art.176 al.1 din CCM.
În anul 1998, la acest articol s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând /val. unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997.
Prin urmare, acest articol a rămas fără obiect, iar sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu Patronatul pe tema acordării distincte a acestuia.
Prin adresa nr.1721/18.07.1997 au fost înștiințate Sucursalele cu privire la majorarea veniturilor salariale, iar prin adresa nr. 1818/21.07.1997 s-a comunicat tuturor sucursalelor că, la calculul fondului de salarii repartizat s-au avut în vedere și prev. art.176 al.1 din CCM.
Recurenta-pârâtă depune la dosar întâmpinare la recursul declarat de reclamanți, notă de ședință și înscrisuri.
Recurenții-reclamanți anexează la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâtă și un raport de expertiză extrajudiciar.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor invocate, reține a fi aplicabile în cauză dispoz. art.312 al.3 și al.5 pr.civilă pentru următoarele considerente:
Unul din capetele de cerere menționate în cererea de chemare în judecată formulate de reclamanți a fost acela referitor la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a dispoz. art.128 al.5 art.129 al.1,2,3 respectiv, anexa 3 pentru anii 2005,2006,2007.
Verificând considerentele hotărârii recurate sub acest aspect, rezultă că de fapt prima instanță nu examinează pe fond acest capăt de cerere, rezumându-se doar a reține că drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în sau actele adiționale la acestea, iar reclamanții au fost de acord cu cuantumul acestora, iar pe de altă parte, reține că nu s-a solicitat anularea contractelor individuale, ci de altfel nu se mai poate solicita acest lucru în raport de dispoz. art.283 lit.d din.
Instanța de fond în limitele investirii prin cererea de chemare în judecată avea obligația de a verifica modul de stabilire al drepturilor salariale solicitate de către aceștia și să stabilească în final, dacă pârâta datorează sau nu diferențe salariale,neavând relevanță împrejurarea că nu a fost formulată o acțiune în constatarea nulității acestor contractele individuale de muncă.
Aceasta întrucât obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate,iar o asemenea cerere poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.c din
Chiar dacă drepturile salariale sunt menționate în contractele individuale de muncă,aceasta nu conduce la concluzia că acțiunea formulată de reclamanți prin care solicită acordarea unor diferențe salariale este condiționată de formularea unei acțiuni în constatarea nulității acestor contracte,disp.art.283 alin.1,reglementând distinct acțiunea ce are ca obiect plata unor drepturi salariare neacordate ( litera c),de acțiunea prin care se solicită constatrea nulității (lit.d).
Acestea sunt argumentele pentru care,Curtea reține aplicabilitatea în cauză a disp.art.312 alin.3 și alin.5 cod pr.civ. în raport de care se impune admiterea ambelor recursuri,casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta SC SA și reclamanții I, T, C, I -, -., N, C, I, M și -., împotriva sentinței civile nr.619/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./EX.2/9.07.2009
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
