Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3932/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1550/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3932R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.2838 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus întâmpinare.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare având în vedere cererea recurentului de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2838/24.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar T, în numele și pentru membrul de sindicat, în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al județului T, Școala cu clasele I - VIII, județul T, Primăria Instituția Primarului comunei, județul T și Consiliul local al comunei, județul T.
A obligat pârâtele la plata către reclamanta a drepturilor salariale, reprezentând sporul pentru condiții periculoase de 15% din salariul de bază al acesteia, pe perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv 13.03.2008, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtele la plata către reclamanta, a sumei de 300 lei, cu titlu de onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, drepturile salariale ale personalului didactic auxiliar sunt stabilite și asigurate în condițiile Legii nr.84/1995 și Legii nr. 128/1997.
Unitatea de învățământ are calitatea de angajator cu efectele prevăzute de Codul muncii inclusiv obligația de plată a drepturilor salariale, potrivit art.142 din Legea nr.84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate subordonate Ministerului Educației și Cercetării cu atribuțiile privind modul de organizare și funcționare a secției de învățământ preuniversitar, aplicarea legislației în organizarea, conducerea personalului de învățământ, propun schema de școlarizare, coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personalul didactic necesar în conformitate cu statutul personalului didactic, coordonează activitatea bibliotecarilor din unitățile de învățământ subordonate.
Prin urmare va fi reținută implicarea Inspectoratului Școlar Județean ca factor care coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personalul didactic respectiv, personal didactic auxiliar, și ca unitate care coordonează activitatea bibliotecarilor precum și existența identității dintre acest pârât și debitorul obligației în acest raport juridic.
Referitor la fondul cauzei tribunalul a reținut că membrul de sindicat,este încadrată în funcția de bibliotecar la Școala cu clasele I-VIII, Jud. T, funcție didactică auxiliară potrivt art. 6 al.1 din Legea nr. 128/1997.
Art.48 alin. 1 din acest act normativ prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.146 din statutul personalului didactic, în măsura în care nu prevede și alte dispoziții contrare, se completează cu alte dispoziții din legislația muncii.
Legea nr. 128/1997 reprezintă în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială în raport cu Legea 334/2002, legea bibliotecarilor prevăzând expres că în măsura în care nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii, în lipsa unei prevederi exprese personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Potrivit art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002 personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute de art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002: lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, situație care face aplicabile prevederile art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002 care nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea acestui spor decât de îndeplinirea criteriilor prevăzute în mod alternativ de textul normativ în discuție fară vreo altă cerință suplimentară care ar adăuga în mod nepermis la lege, spor care îi revine bibliotecarului prin natura muncii prestate și care se prezumă ca fiind generatoare de pericol și vătămare.
Prin urmare tribunalul apreciază că nu se impune efectuarea unei determinări de către organele de specialitate din Ministerul Sănătății deoarece legea prezumă caracterul vătămător al locului de muncă prin prisma unor criterii obiective.
Cu privire la cuantumul sporului, va fi reținută limita maximă de 15%, calculat la salariul de bază, prin aceasta asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.2 Codul muncii.
În raport de prevederile art. 1082 și 1084 cod civil și de culpa părților pentru neacordarea sporului cuvenit, reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsit.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat pârâtul Inspectoratul Școlar T care,t întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța de fond a respins nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean T deși intre Inspectoratul Școlar si reclamanta nu exista un raport juridic de munca, un contract individual de munca si nici un raport juridic fiscal.
Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitatea de angajator, nu este parte in contractul de munca cu reclamanta, nu este plătitorul si nici finanțatorul, ordonatorul de credite privind plata salariilor personalului didactic auxiliar, in speța ordonatorul de credite principal fiind protivit Legii bugetului anual primarul localității, raportat si la prevederile Legii 215/2001, Regulamentului de organizare si functionare a unităților școlare, Legea 128/1997.
Recurentul a mai arătat ca in J din cauze, aceeași instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean
2. Prima instanța a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv Legea 334/2002, asupra altei legi speciale, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic,ce reglementează exhaustiv la art. 49 si următoarele drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte si reclamanta.
In consecința,raționamentul coroborării a doua legi speciale conduce la concluzia excluderii termenelor de aplicabilitate.
Faptul ca, prevederile art. 146 din statutul personalului didactic (coroborat cu art. 1 alin 2 din Codul muncii ) ca lege speciala face trimitere spre completare la legislația muncii cu caracter general, nu poate intemeia, admiterea acțiunii, intrucat, pe de o parte, legea bibliotecilor este tot o lege speciala, iar pe de alta parte Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic dispune in sensul beneficierii de către bibliotecarii din invatamant, ca personal didactic auxiliar de anumite sporuri la salariul de baza, pe care însă le nominalizează.
Prin urmare legiuitorul nu a inteles sa acorde bibliotecarilor din invatamant acest spor pentru condiții vătămătoare si periculoase de munca la adoptarea legii si nici la modificările ulterioare, dupa intrarea in vigoare a legilor bibliotecilor, cum este Legea nr. 349/2004, care modifica si completează substanțial Legea nr. 128/1997.
Printre rațiunile neacordarii acestui spor, prin Statutul personalului didactic s-au avut in vedere volumele de carte din bibliotecile școlare mult reduse ca număr, biblioteci unde a fost eliminata cartea veche producătoare de mucegaiuri și alti agenți patogeni, norma de timp, de regula - 1-4 ore zilnic -, cat si specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci si depozite de carte, care includ ediții autentice, unde se justifica acordarea sporului de 15%, neputandu-se pune semnul egalității intre, o biblioteca sau depozit național cum este Biblioteca Academiei si o biblioteca școlara unde bibiotecarul desfășoară o activitate redusa ca timp si ca efort psihic, intelectual, biologic.
3.Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte in contractul de munca, depasindu-si puterile in privința determinării câtimii sporului acordat intre limita minima si maxima, respectiv intre 1 si 15 la.
4.Recurentul a mai arătat că a fost obligat la plata sporului pentru condiții de munca vătămătoare pe o perioada retroactiva de trei ani, in lipsa unui prejdiciu material efectiv determinat, născut, actual și in condițiile neefectuarii expertizarii gradului de nocivitate a locului de munca, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani in urma iar în speța nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de munca.
5. Recurentul a mai criticat sentința sub aspectul obligării sale la chetuieli de judecata, onorariu avocat, in condițiile in care acțiunea este tipica pentru 70 de cauze, desi nu este un drept colectiv, fara documentare suficienta prealabila, fara cerere prealabila către ordonatorii de credite, nespecificand, dupa caz, timpul real de munca, contract individual de munca parțial sau ore suplimentare, neprecizand, uneori, nici data angajării in interiorul termenului de prescripție extinctiva de trei ani.
A mai arătat recurentul că s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata in lipsa de acte, chitanțe din care sa rezulte plata cheltuielilor de avocat, efectuata personal si direct de către reclamanta, parte procesuala activa in cauza, cunoscând ca terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat, achitat, neavand calitate de parte procesuala in cauza, iar eventualele cheltuielile ale acestuia pot fi făcute cu caracter de donație, acte cu titlu gratuit, nerambursabile, necompensate, suportate din cotizațiile membrilor de sindicat. Aceasta deoarece un sindicat cu personalitate juridică în calitate sa de reprezentant legal al membrilor de sindicat, nu se identifica cu un cabinet de avocatură sau asociație de avocați.
Sindicatul Învățământului Preuniversitar Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta reclamantă.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru următoarele considerente:
Astfel, în condițiile în care instanța fondului a reținut că intimata ocupă funcția de bibliotecar, fiind încadrată în conformitate cu art. 6 alin.1 lit.a din Legea nr. 128/1997 în categoria personalului didactic auxiliar,făcând aplicabilitatea art.142 din Legea nr. 84/1995, ce stabilesc printre atribuțiile inspectoratelor școlare și pe cele legate de coordonarea încadrării cu personalul necesar al unităților de învățământ și de coordonare a activității bibliotecilor din școlile subordonate, în mod corect, s-a reținut existența în cauză a unei identități dintre persoana recurentei pârâte inspectorat școlar și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății; chiar dacă inspectoratul școlar nu are calitatea de angajator, acesta având susmenționatele atribuții potrivit legii are și calitate procesuală pasivă în cauză chiar și în privința personalului didactic auxiliar, fiind nefondate criticile recurentelor pârâte pe acest aspect;mai mult,nu are relevanță în cauză modul de soluționare a altor pricini de către aceeași instanță căci în cadrul sistemului de drept român jurisprudența nu constituie izvor de drept.
În condițiile în care, potrivit art. 19 al.2 din Legea nr. 128/1997, unitatea de învățământ are calitatea de angajator al personalului didactic auxiliar deci și a intimatei reclamante, iar sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă de 15 % din salariul de bază ce face obiectul cauzei deduse judecății, reprezintă un drept de natură salarială derivat din raporturile juridice de muncă, în mod corect a reținut instanța fondului calitatea procesuală pasivă a acesteia în cauză, neavând relevanță în privința calității procesuale temeiul juridic al dreptului pe care intimata își fondează cererea sau pe care își întemeiază recurentele apărările și nici temeinicia pretențiilor formulate.
Apreciind caracterul cuvenit al dreptului intimatei de a beneficia de sporul prevăzut de art. 51 al.3 din Legea nr. 334/2002, instanța fondului a făcut o corectă aplicare în cauză a acestor dispoziții, contrar susținerilor recurentei; astfel, intimata fiind încadrată ca bibliotecar, deci ca personal didactic auxiliar,potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, salariul acesteia este compus dintr-o parte fixă, stabilită conform legii și o parte variabilă alcătuită din sporuri și alte drepturi suplimentare, al căror cuantum stabilit de lege între limitele minime și maxime este negociat prin contractul colectiv de muncă la nivel de inspectorat, în limitele legii, în conformitate și cu art. 157 alin.2 din Codul muncii.
Cu toate acestea, după cum corect a reținut instanța fondului, câtă vreme dreptul conferit intimatei de legea specială reprezentată de art. 51 al.3 al Legii nr.334/2002( raportat la Legea nr. 128/1997, ca lege generală), nu a făcut obiectul negocierii dintre angajator și salariați, iar potrivit legislației reprezentată de art. 3 și urm. din Legea nr. 130/1996, inițiativa negocierii colective anuale obligatorii a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate prin care se stabilesc condițiile de muncă și salarizarea aparține angajatorului, nu pot fi primite susținerile recurentei potrivit cărora nstanța s-a substituit angajatorului depasindu-si puterile in privința determinării câtimii sporului acordat intre limita minima si maxima, drepturi ale intimatei ce nu au fost negociate și incluse în contractul colectiv de muncă, căci nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a se exonera de obligațiile ce-i revin.
Mai mult, intimata ce lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, se încadrează în ipoteza normei juridice reprezentate de art. 51 al.3 din Legea nr. 334/2002 ce prevede condiții alternative iar nu cumulative pentru acordarea acestui spor neputînd fi primite susținerile recurentului potrivit cărora rațiunile neacordarii acestui spor, prin Statutul personalului didactic ar fi constat în aceea că s-au avut in vedere volumele de carte din bibliotecile școlare mult reduse ca număr, biblioteci unde au fost eliminați agenții patogeni, norma redusă de timp, si specificul activității cu rulaj inferior marilor biblioteci si depozite de carte acestea constituind simple afirmații ale recurentei nesusținute de prevederile dispozițiilor legale menționate; contrar susținerilor recurentei, potrivit art. 1 alin.1 lit.f din susmenționatul act normativ, acesta ca lege specială se aplică și bibliotecarilor ca personal didactic auxiliar din bibliotecile școlare.
În privința susmenționatului spor nu au relevanță prin urmare, buletinele de determinare a condițiilor de muncă, deoarece, după cum corect a reținut instanța fondului, condițiile vătămătoare de muncă ale bibliotecarilor sunt prezumate legal, iar pe de altă parte, în conformitate cu dispoz.art. 287 Codul muncii recurentul avea a face dovada cu buletinul de determinare a condițiilor de muncă în fața instanței de fond a inexistenței condițiilor periculoase sau vătămătoare de muncă iar nu intimata-reclamantă, și sub acest aspect criticile recurentului nefiind fondate.
Curtea va respinge ca nefondate și criticile recurentului referitoare la nelegala sa obligare la cheltuieli de judecata,reținînd corecta aplicare a disp.art.274 Cod de Procedură Civilă de către prima instanță, în condițiile în care la fila 98 din dosarul primei instanțe se află chitanța seria -.nr.-/18.04.2008 ce atestă achitarea de către reprezentantul intimatei a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Chiar dacă plata cheltuielilor de avocat nu a fost efectuata personal si direct de către intimată ci de către reprezentantul acesteia în condițiile prev.de art.28 alin 1 din Legea nr.54/2003,în mod corect a dispus instanța fondului obligarea recurentului la cheltuieli de judecată către intimată tocmai în raport de faptul învederat de recurentă,respectiv că terțul reprezentant al intimatei, T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat achitat neavând calitate de parte în cauză
Mai mult, între mandantul intimatei și aceasta din urmă există,inclusiv în privința acestor cheltuieli, o obligație de desocotire proprie raportului de mandat,și nu o donație după cum fără temei susține recurenta;nu are relevanță în cauză nici faptul că acțiunea este tipica pentru alte 70 de cauze în privința cheltuielilor de judecată suportate de către intimată și nici împrejurarea că intimata nu a formulat cerere prealabila către ordonatorii de credite cîtă vreme aceasta a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată în cauză după cum s-a reținut mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.2838 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex/26.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
