Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3963/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1924/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3963R
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții:, -, G, A -, - împotriva sentinței civile nr.141 din data de 23.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești - plată ore suplimentare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar intampinare la data de 26.05.2009, de către intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului Ministerul Finanțelor Publice, cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- din 4.07.2008, reclamanții, -, G, A și, având calitatea de judecători în cadrul Secției a-II-a Penală a Tribunalului București, prin reprezentant legal -, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, să se pronunțe o hotărâre, prin care să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamanți, retroactiv, a orelor suplimentare efectuate începând din luna iulie 2005 până în prezent și pe viitor.
În motivarea acțiunii se învederează că secțiile penale au obligația de a asigura permanența, pentru judecarea cererilor privind mandatele de arestare, a propunerilor de prelungire a arestării preventive și respectiv acordarea autorizațiilor de percheziție.
Asemenea permanență presupune efectuarea de ore suplimentare, peste programul prevăzut de 8 ore, incluzându-se și zilele libere declarate ca atare prin lege, fără ca acestea să fie retribuite, nefiind prevăzute în OUG nr.27/2006-privind reglementarea salarizării magistraților.
Nefiind retribuite aceste ore suplimentare, și nefiind prevăzute în susmenționatul act normativ, se încalcă dispozițiile art.1 lit.i din OG nr.137/2000, iar reclamanții sunt îndreptățiți conform art.39 alin.1 lit. a și b din Codul Muncii, coroborat cu art.108 din același cod, la plata orelor suplimentare, întrucât conform art.109-110 Codul Muncii, durata timpului de muncă este limitată la 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, aceste durate putând fi modificate numai în situații de excepție, și numai cu acordarea compensațiilor prevăzute de lege, aceea ce în cauză nu se regăsește.
Prin sentința civilă nr. 141/23.10.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, G, A Și, Prin Reprezentant Legal -, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției,Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Deciziile nr.818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale s-au admis excepțiile de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției, și s-a constatat că prevederile art.1, art.2(3) și art.27(1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprinse în alte acte normative. O astfel de interpretare este evident neconstituțională, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție și art.61 alin.1, care recunoaște calitatea Parlamentului ca unica autoritate legiuitoare a țării.
Or, intrucat reclamanții invocă dispozițiile art.1 din OG nr.137/2000, ca unul din temeiurile de drept, prin care solicită acordarea unor drepturi salariale, acestea nefiind prevăzute în actul normativ special care reglementează salarizarea magistraților, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
A mai retinut prima instanta ca dispozițiile art.109-111 din Codul Muncii nu-și au aplicabilitatea în speță, în condițiile în care drepturile salariale ale magistraților sunt reglementate prin lege specială.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat, recurenții-reclamanți, -, G, A și, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Este adevărat că în OUG nr. 27/ 2006 nu este prevăzută în mod expres situația în care judecătorul este obligat să efectueze ore suplimentare peste programul normal de lucru, să asigure permanență în afara programului de lucru, să fie la dispoziția instanței în tot acest interval de timp, inclusiv zilele declarate de lege ca fiind nelucrătoare, dar aceasta omisiune se completează cu dreptul comun în materie, care este Codul Muncii, fiind îndeobște cunoscut că o lege specială care nu reglementează toate situațiile posibile se completează cu reglementările din dreptul comun.
Instanța de fond a mai motivat faptul că nu poate acorda aceste drepturi salariale întrucât și-ar depăși limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare. Or, în condițiile în care prin OG nr. 137/2000 se reglementează prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanta ar fi trebuit să aibă în vedere si faptul că alte categorii de salariați bugetari, care își desfășoară activitatea în domenii care, prin natura atribuțiilor pe are le îndeplinesc, se află în permanență la dispoziția angajatorului- instituție publică- efortul suplimentar depus de către acestia este recompensat material printr-un spor aplicat la salariul de bază ( OG nr. 38/2003 statuează în art. 11 că " polițiștii beneficiază de un spor pentru misiuni permanente de 25 % din salariul pentru funcția îndeplinită "; Legea nr. 138/ 1999 statuează în art.3 că "militarii angajați pe bază de contract si salariații civili au dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 %").
Mai sustin recurentii ca, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii si fără discriminări, principiu care constă printre altele, în obligația negativă a angajatorului de a nu săvârși nici o discriminare directă sau indirectă față de un salariat pe criterii de sex, vârstă, etc. obligație dezvoltată și prin reglementările din OG nr. 137/2000 care interzice crearea unei situații dezavantajoase pentru unii salariați față de alții. Ori, în situația de față este de netăgăduit faptul că judecătorii de la secțiile penale față de colegii lor de la sectiile civile, au un regim special, în sensul că sunt obligați, prin atribuțiile de serviciu, să fie la dispoziția instanței (prin rotație, conform unei planificări), 24 de ore din 24 de ore, fie că este o zi normală de lucru, fie că este vorba de o zi nelucrătoare, conform legii, situație care conduce, în lipsa răsplătirii acestui efort, la o situație discriminatorie.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Sustinerea recurentilor, in sensul ca plata orelor suplimentare li se cuvine in baza dreptului comun în materie, care este Codul Muncii, nu pot fi primite, intrucat actul normativ special in domeniul salarizarii magistratilor este OUG nr. 27/2006, iar atunci cand legiuitorul a dorit ca magistratii sa beneficieze si de alte drepturi decat cele prevazute in legea speciala de salarizare, a reglementat aceste aspecte. Astfel, prin art. 32 din OUG nr. 27/2006, s-a prevazut ca "judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti beneficiaza si de drepturile stabilite in mod expres pentru acestia prin alte acte normative speciale".
Nici in OUG nr. 27/2006, si nici in alte acte normative speciale nu este prevazut dreptul magistratilor la plata orelor suplimentare, iar reglementarea generala din Codul Muncii nu poate fi aplicata, intrucat in speta este incident principiulspecialia generalibus derogant.In consecinta, trebuie data eficienta regulilor speciale prevazute pentru magistrati in domeniul salarizarii, care nu includ dreptul pretins de recurenti.
Curtea va inlatura si celelalte sustineri ale recurentilor, intemeiate pe principiul nediscriminarii si pe cel al egalitatii in drepturi a cetatenilor. Prima instanta a argumentat in mod corect ca prin Deciziile nr.818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art.1, art.2(3) și art.27(1) din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprinse în alte acte normative.
Coroborand cele mai sus expuse, si anume pe de o parte inexistenta vreunui temei legal pentru pretentiile solicitate de recurenti, in actele normative care reglementeaza salarizarea acestora, iar pe de alta parte imposibilitatea instantei de judecata de a aplica pentru magistrati prevederi legale edictate pentru alte categorii profesionale (deciziile Curtii Constitutionale fiind obligatorii), rezulta cu claritate faptul ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, G, A și, împotriva sentinței civile nr.141/23.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
02.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
