Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 402/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/R/2010
Ședința publică din 22 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 615 din 9 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind și intimații, ȘI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, o cerere prin care arată că nu mai are nici o pretenție de la această unitate, că își retrage cererea privind drepturile bănești solicitate de la pârâta recurentă SC SA și solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
De asemenea, se constată că la data de 19 februarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, o cerere prin care arată că nu mai are nici o pretenție de la această unitate și că își retrage cererea privind drepturile bănești solicitate de la pârâta recurentă SC SA, și solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Cu privire la cererile formulate de către reclamantele intimate și, Curtea constată că acestea au fost invocate și la fondul cauzei, instanța de fond luând act de renunțarea reclamantelor intimate și, prin încheierea ședinței publice din data de 20 martie 2009.
Totodată, constată că prin cererea înregistrată la data de 29 decembrie 2009, pârâta recurentă SC SA a solicitat suspendarea acestei cauze în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare a acestei cauze formulată de pârâta recurentă, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, iar prezenta cauză este o cale de atac formulată de debitor.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 615 din 09.06.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC SA.
S-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA M și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei două salarii de bază în sumă de 1.606 lei, conform art. 22 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit carnetului de muncă reclamanta a desfășurat activitate la SC SA peste 10 ani, raportul de muncă cu pârâta a încetat la 01.02.2009 în baza art. 65 (1) Codul muncii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă a fost apreciată ca fiind neîntemeiată întrucât Patronatul este afiliat la Asociația, iar aceasta la nivelul ei la Asociația la nivel național contractul colectiv de muncă la nivel național este negociat și semnat de reprezentanții Asociației la nivel național, inclusiv de un reprezentant, iar contractul colectiv de muncă la nivel de ramură este negociat și semnat de reprezentanții. Contractul colectiv de muncă la nivel de societate este negociat și semnat de către reprezentanții SC Sa afiliată la.
Aceeași procedură a fost folosită și în cadrul sindicatelor respectiv Sindicatul Liber de la SC SA este afiliat la Sindicatul Federației Sindicatului Liber din industria lemnului iar acesta la nivelul ei la Frăția și raportat la 130/1996 contractul de muncă la nivel superior le sunt opozabile pârâtei.
Pe fond, s-a reținut că în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei lemnului prevede la art. 22 al. 2 lit. "a" că la desfacerea contractului individual de muncă prin concediere colectivă sau reducerea personalului (cum este cazul reclamantei, raporturile de muncă au încetat în baza art. 65 (1) Codul muncii ) cei în cauză vor primi o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază cu condiția ca salariatul să aibă vechimea de peste 10 ani (condiție îndeplinită de reclamantă).
Contractul colectiv de muncă la nivelul societății a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 130/1996 care îi obligă să preia din contractul colectiv de muncă la nivel superior măcar ca și minime prevederile acestora, însă reprezentanții pârâtei atât patronatul cât și Sindicatul au ignorat prevederile legii și al contractului colectiv de muncă la nivel superior. De altfel, pârâta a înserat la art. 13 al. ultim "în situația în care intervin reglementări legale mai favorabile celor cuprinse în prezentul contract, acestea vor face parte de drept din contract și ca atare susținerile pârâtei nu au temei legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia,modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, să se respingă acțiunea formulată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză este vorba de o concediere colectivă întrucât contractul individual de muncă al reclamantei care încetat prin concediere individuală, și nu colectivă, la data de 1 februarie 2009.
Pârâta a apreciat că s-a făcut o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății prin schimbarea înțelesului și vădit neîndoielnic al acestuia.
De aceea, în temeiul art. 312.pr.civ. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea reclamantei-intimate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 din pr.civ.
În drept pârâta își întemeiază recursul pentru dispozițiile art.299 - 316 din pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Art. 22 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei lemnului pe anii 2008 -2012 (publicat în MO partea a V-a nr.10/2008) prevede că "(1) Părțile convin ca, la desfacerea contractului individual de muncă prin concediere colectivă, salariații să primească o indemnizație de cel puțin un salariu de bază, pentru salariații cu o vechime în muncă de la 1 la 10 ani, și de cel puțin două salarii de bază, pentru salariații cu o vechime în muncă de peste 10 ani. (2) Criteriile concedierii colective sunt cele prevăzute în Codul muncii și sunt următoarele: a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de persoana în cauză, ca urmare a reorganizării; b) unitatea își încetează activitatea prin dizolvare sau falimentare; c) unitatea se mută în altă localitate și are posibilitatea să își asigure pe plan local personalul necesar; d) unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze; e) persoana nu corespunde sub aspect profesional postului în care a fost încadrată, din motive neimputabile acesteia și nu i s-a asigurat trecerea într-o muncă corespunzătoare; f) în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrată, pe baza hotărârii organelor competente, persoana care a deținut anterior acest post".
În mod evident, redactarea articolului menționat anterior este deficitară. Astfel, deși în alineatul 1 se referă la concedierea colectivă, în alineatul 2 în care se prevăd "criteriile concedierii colective prevăzute de Codul muncii " (termenul criteriu fiind folosit în mod greșit, Codul muncii folosindu-l pe cel de motiv care determină concedierea) se menționează și motive de concediere care nu pot determina decât concediere individuală, respectiv motivele de la literele d), e). De asemenea, art. 56 lit. j) din Codul muncii prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate și nu concedierea așa cum ar rezulta din interpretarea literală art. 22 lit. f) din Contractul colectiv de muncă menționat anterior. În plus, celelalte motive enumerate pot determina atât concedierea individuală, cât și cea colectivă.
Drept urmare, dispoziția legală citată anterior este contradictorie, motiv pentru care trebuie interpretată. Art. 7 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei lemnului pe anii 2008 -2012 prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar alin. (2) că "dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează potrivit legislației în domeniu sau în favoarea salariaților".
Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă nu prevede modul în care se face interpretarea acestuia, această operațiune urmând a se realiza astfel potrivit dreptului comun, respectiv a art. 977-985 din Codul civil.
Reținând că dacă s-ar reține interpretarea în sensul că art. 22 din contractul colectiv de muncă incident în cauză se aplică numai în cazul concedierii colective, enumerarea din alineatul 2 ar fi inutilă (în condițiile în care se arată că motivele concedierii colective sunt cele prevăzute de Codul muncii ) și nu ar produce nici un efect cu privire la unele dintre motivele menționate anterior, care pot determina numai concedierea individuală.
Drept urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 978 din Codul civil, conform căruia când o clauză poate primi două înțelesuri, se interpretează în sensul de a produce un efect și nu în acela care ar duce la înlăturarea sa, Curtea apreciază că art. 22 din contractul colectiv de muncă se referă atât la concedierea individuală cât și la cea colectivă, pentru ambele tipuri de concedieri salariații fiind îndreptățiți la indemnizațiile compensatorii.
Având în vedere aceste considerente, se constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile contractului colectiv de muncă incident în cauză și a aplicat corect dispozițiile legale menționate anterior motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 615 din 09.06.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
4 ex./18.03.2010
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
