Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 404/2008

Ședința publică din 10 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan

- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa

- - - judecător

- - - - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1303/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei constatându-se că pârâta intimată România Taî nregistrat la dosar întâmpinare iar avocat, apărătorul recurentului prin cererea înregistrată la dosar învederează că nu se opune judecării cauzei în lipsa acestuia de la dezbateri. Solicită cheltuieli de judecată și anexează cererii împuternicire avocațială, factură fiscală în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocațial și chitanță CEC pentru a face dovada plății expertizei.

Instanța, față de împrejurarea că părțile au solicitat în scris judecarea cauzei și în lipsa acestora de la dezbateri, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față;

Constată că prin acțiunea de dreptul muncii formulată de, a fost chemată în judecată " România", pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligare pârâtei să acorde reclamantului sporul de vechime de 25% ce i se cuvine potrivit vechimii sale în muncă, începând cu data de 8 mai 2004, până la pronunțarea hotărârii, indexat și actualizat, precum și în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă.

În motivarea acțiunii, se arată că în contractul individual de muncă, nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime, astfel încât nu se poate vorbi despre vreo tardivitate a formulării acțiunii.

Reclamantul precizează că acțiunea sa nu vizează modificarea contractului individual de muncă, ci aplicarea legii la un raport de muncă determinat, iar dreptul câștigat prin la nivel național, nu poate fi redus, negociat sau anulat, ci doar pus în executare.

În drept sunt invocate dispozițiile art.40 alin.(3) lit.d din la nivel național pentru anii 2003, 2004, 2006, 2006 și art.51 alin.(1) lit.d din la nivel de ramură: electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje de apărare pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006, potrivit cărora, sporul la care are dreptul este de 25% la salariul lunar.

Pentru că pârâta nu i-a acordat acest drept, reclamantul a acționat-o în judecată.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.168/1999 ale Codului muncii și la nivel național și pe ramură.

În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar, copia contractului de muncă, a carnetului de muncă și împuternicire avocațială.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.

În motivarea întâmpinării se arată că: în nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime. Explicația, constă în faptul că la negocierea contractului, părțile au avut în vedere includerea sporurilor și adaosurilor în salariul negociat, desigur cu excepția acelor sporuri care sunt reglementate expres în Codul muncii.

În cuprinsul contractului, se face referire la salariul lunar și nu la salariul de bază în condițiile în care art.155 din Codul muncii consideră că "salariul reprezintă salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizații și orice alte adaosuri". În consecință, cum în se face referire în mod expres la conceptul de salariu, cu luarea în considerare a dispozițiilor artg.155, rezultă că sporul de vechime, precum și orice alte sporuri sau indemnizații cu caracter permanent în baza voinței părților, au fost absorbite în salariu.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiilor art.157 Codul muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.

Din cuprinsul al contestatorului, rezultă fără nici un dubiu, că părțile au negociat și au inclus în prevederile acestuia, doar sporul pentru ore suplimentare, spor pentru munca de noapte, aceste sporuri neavând caracter permanent. Rezultă că toate celelalte sporuri au fost incluse în salariul negociat.

Față de modul de redactare al, rezultă fără dubiu că la momentul încheierii acestuia, părțile au convenit în sensul stabilirii valorii salariului brut lunar, adică a valorii salariului care cuprinde salariul de bază și sporurile permanente, urmând ca în mod aparte să se plătească numai sporul pentru orele suplimentare, spor pentru munca de noapte, etc. aceasta însemnând că la momentul încheierii în societatea pârâtă " România" și reclamantul, acesta din urmă și-a manifestat expres voința prin semnătură în sensul de a beneficia de salariul în suma negociată și nu în mod aparte de salariul de bază și spor de vechime.

În consecință, în cazul salariatului, nu s-a pus problema obligării angajatorului la acordarea sporului de vechime conform aplicat, atâta vreme cât sporul de vechime a fost deja acordat.

În ce privește intervenția la nivel de ramură, nu se poate pune în discuție aplicarea automată a dispozițiilor acestuia decât în măsura în care au caracter mai favorabil, conform art.8 alin.(2) din aplicabil la nivel național, ori din moment ce sporul de vechime a fost deja inclus în salariul de bază, acordarea acestuia în mod aparte nu ar constitui o dispoziție mai favorabilă.

În drept a invocat dispozițiile art.115 Cod pr.civilă, iar în dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar, procesul-verbal de control al T/12.12.2005 cu nr.15359 și extras din la nivelul societății pârâte.

Cauza s-a aflat inițial pe rolul Tribunalului Timiș, făcând obiectul dosarului nr-.

Prin încheierea civilă nr.5901 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.5264/2007, judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Sibiu în baza art.37 Cod pr.civilă.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Sibiua constatat următoarele:

Reclamantul a promovat acțiune prin care solicită obligarea pârâtei la acordarea sporului de vechime de 25% în cuantum net actualizat de 5439 lei aferent perioadei 8 mai 2004 - 8 mai 2007, precum și în continuare, lunar, pe durata derulării

Pârâta s-a opus acțiunii pe care o consideră nefondată.

Prin sentința civilă nr.1303/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâtei " România"

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în esență, că față de principiul constituțional al negocierii salariului, în cauză s-a probat ca pârâta a acordat sporul de vechime solicitat de reclamant, prin includerea acestuia în salariu, ceea ce este în conformitate și cu clauzele M la nivel național.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs, reclamantul solicitând admiterea acestuia casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul critică hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:

-hotărârea pronuntață este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ); astfel deși prima instanță recunoaște existența la nivel de ramură, clauzele acestuia nu le consideră obligatorii pentru societatea pârâtă.

-hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 punct 7.pr.civ), nefăcând deloc vorbire despre probatoriu cu înscrisuri și expertiza tehnică contabilă, administrate în cauză, din care nu rezultă în nici un caz că ar fi fost acordat sporul de vechime în discuție. Prin interpretarea per a contrario, art.40 alin.2 din M reiese că sporul de vechime trebuia să se acorde separat. De asemenea s-au ignorat prevederile art.51 alin.1 lit.d din M la nivel de ramură care stabilesc ca se poate include acest spor în salariu doar cu acordul părților, ori în speță angajatorul nu a probat un asemenea accept. În altă ordine de idei se arată că nu se enumeră între angajații care au făcut obiectul controlului și nici nu a avut niciodată stabilit sporul de vechime și nu a încasat nici o sumă cu acest titlu.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata Romania L T se solicită respingerea recursului ca nefondat, reluându-se argumentele din fața primei instante.(13-18).

Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod pr.civila constată următoarele:

Recursul este fondat.

Se constată că prima instanță, față de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile reprezentând contractele colective de muncă la nivel național și de ramură, precum și raportul de expertiză judiciară în mod greșit nu a reținut că reclamantul este îndreptățit la aplicarea sporului de vechime pentru perioada 08 mai 2004 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare pe durata derulării contractului individual de muncă în procent de 25%, acest drept fiind conferit de lege - dispozițiile art. 40 alin 3 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național, coroborate cu dispozițiile art. 51 alin 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.

Reținând cele de mai sus, se apreciază că susținerile intimatei cu privire la includerea sporului de vechime în salariul de bază prin stabilirea salariului de bază în procent cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie sunt nefondate, întrucât dispozițiile legale menționate nu au fost respectate, așa cum rezultă din înscrisurile care dovedesc că la rubrica "spor de vechime" pentru reclamant nu este menționată nici o sumă.

De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile intimatei cu privire la cuantumul sporului de vechime, întrucât, față de dispozițiile legale mai sus menționate, acesta se stabilește în funcție de vechimea totală în muncă și nu față de vechimea specifică unei activități, raportul de expertiză judiciară cuantificând temeinic acest spor.

Din interpretarea dispozițiilor art. 155 Codul muncii, potrivit cărora "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri", Curtea reține că în lipsa unei mențiuni exprese în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă sau în carnetul de muncă, sporul de vechime trebuie evidențiat separat, neputându-se prezuma că el este înscris în salariul de bază.

În sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, potrivit cărora "sporul de vechime se acordă numai la locurile de muncă unde acesta nu este cuprins în salariul de bază."

Pârâta nu a făcut dovada că acest spor este inclus în salariul de bază al reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii.

În consecință, Curtea apreciază că reclamantul are dreptul la sporul de vechime prevăzut de art. 40 alin. 3 lit. "d" din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și art. 51 alin. 1 lit. "d" din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în cuantum de 15 % din salariul lunar pentru perioada 8.05.2004 - 11.05.2007 și de 20% începând cu 11.05.2007, raportat la vechimea în muncă rezultată din carnetul de muncă.

În considerarea celor de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, se impunea admiterea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1303/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta România

Ca o consecință a admiterii recursului, în temeiul art.274 Cod pr.civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentului suma de 2128 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și contravaloarea raportului de expertiză.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1303/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

Modifică hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii în parte și în consecință:

Obligă pârâta să-i acorde reclamantului sporul de vechime de 15% pentru perioada 8.05.2004 - 11.05.2007 și de 20% începând cu 11.05.2007.

Obligă intimata România T să plătească recurentului suma de 2128 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10.04.2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.

Tehnored. 2 ex.

Jud.fond:

-

Președinte:Victor Crețoiu
Judecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Alba Iulia