Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4046/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.572/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4046/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Sindicatul Liber din Învățământ Județul, împotriva sentinței civile nr.1510 din data de 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2358/C/2008), în contradictoriu cu intimații Școala " ", Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul Sindicatul Liber din Învățământ Județul C și intimații Școala " ", Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 28.05.2009, concluzii scrise din partea recurentului Sindicatul Liber din Învățământ Județul
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1510 din data de 22.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Sindicatul Liber din Învățământ C împotriva pârâților Școala, Consiliul Local și Primarul Comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca fiind obligatoriu Contractul Colectiv Unic la Nivel Național pentru contractele de inferior, așa cum statuează art.101 din acest contract cât și art.108 din Legea nr.130/1996.
S-a constatat că în baza art.24 din Legea nr.130/1996 (legea contractelor colective de muncă) neconcordanța dintre clauzele prevăzute în contractul colectiv superior și cel inferior în ceea ce privește drepturile salariaților trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
S-a apreciat că, acțiunea reclamantului este pseudoprematură în sensul că acesta ar fi trebuit să atace în prealabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și inspectorat, să solicite constatarea nulității clauzelor sau neînserarea acestora în forma contractului unic național și numai după acea să ceară drepturile solicitate.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamantului Sindicatul Liber din Învățământ C, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii și cu ignorarea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de învățământ înregistrat la. cu nr. 5521/01/09.01.2004 și publicat în Monitorul Oficial al României- Partea a V-a, nr. 11/28.07.2004, respectiv a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului C, înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială C, sub nr.2192/21 din 31.05.2004, care nu conțin clauze referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ.
S-a arătat că în condițiile lipsei clauze contractuale amintite, sindicatul nu avea cum, în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996 să introducă o acțiune privind constarea nulității absolute a unei/unor clauze din contractul colectiv de muncă la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului C, în condițiile în care nu există o clauză referitoare la salariul de bază minim brut.
S-a susținut că instanța nu a avut în vedere nici faptul că, potrivit art. 6 alin.(2) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului C, "In situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile salariaților, acestea vor face parte, de drept, din contract", iar contractul colectiv de muncă la nivel național, conform art. 7 alin.(2) din Legea nr. 130/1996 și art. 242 din Codul muncii reprezintă legea părților, acesta având caracter obligatoriu pentru toți salariații din toate unitățile din România indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), potrivit art. 3 alin.(l) lit. a) din acesta și art. 241 alin.(l) lit. d) din Codul muncii.
S-a mai învederat că, potrivit art. 101 din ."Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă. " și s-a solicitat a se avea în vedere caracterul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național( ), caracter garantat și de art. 41 alin.(5) din Constituția României, dar și faptul că acest contract a fost încheiat, așa cum rezultă din anexa 7 la acesta, de reprezentanții organizațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național și de reprezentanții Guvernului României, printre care și reprezentantul Ministerului Educației,Cercetării și
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea adresată primei instanțe reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata salariului de bază minim brut de 440 lei pentru personalul nedidactic, respectiv 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu studii superioare de lungă durată, de la data pronunțării sentinței, precum și plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și suma efectiv plătită pentru perioada 1.01.2007 - data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
În conformitate cu prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, începând cu anul 2007, invocat de către recurenți, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul minim de bază este de 880 lei.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național înregistrat sub nr.2895/29.11.2006 la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei prevederile acestui contract produc efecte cu privire la toți salariații din țară, indiferent de forma de capital a angajatorului, iar potrivit art. 101 al aceluiași contract, drepturile decurgând din contractele individuale de muncă nu pot fi inferioare celor prevăzute de contractele colective.
Cu toate acestea, dispozițiile evocate nu pot fi privite izolat, ci trebuie interpretate sistematic, prin corelarea lor cu prevederile art. 3 alin. (2) din contractul susmenționat.
Astfel, potrivit dispozițiilor la art. 3 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, prin contractele colective de muncă, ce se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, care înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Așa fiind, Curtea constată că prevederile art. 40 din același Contract colectiv de muncă nu sunt incidente în cazul salariaților din sectorul bugetar, ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin acte normative, ci își găsesc aplicarea numai pentru determinarea salariilor personalului care negociază drepturile salariale prin contractele colective sau individuale de muncă.
Câtă vreme, potrivit art. 157 alin. (2) din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilesc prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, chiar dacă, din cuprinsul contractelor colective de muncă ale ramurii învățământului ori încheiate la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului G lipsesc mențiunile referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ, acesta este cel determinat prin actele normative ce reglementează salarizarea personalului din învățământ.
Or, legislația aplicabilă salarizării personalului didactic este reprezentată de Legea învățământului nr. 84/1995, Legea privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997 și nr.OG 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, acte normative în care sunt prevăzute cuantumul salariilor, sporurile și indemnizațiile de care pot beneficia salariații din învățământ, precum și modalitățile de plată ale acestora.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge, ca nefondat, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Sindicatul Liber din Învățământ Județul împotriva sentinței civile nr.1510 din data de 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2358/C/2008), în contradictoriu cu intimații Școala " ", Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
26.06.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
