Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4065/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1967/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4065/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, și împotriva sentinței civile nr.3961 din data de 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4610/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Guvernul României, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - creșteri salariale de 2%, 5% și 11%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții, șiși intimațiiMinisterul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Guvernul României, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 02.06.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea, în ședință publică, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, față de împrejurarea că acesta nu figurează ca parte în cauză în dosarul de fond.
Totodată, Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererea de recurs dedusă judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3961/12.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, fapt necontestat de pârâți.
Potrivit art. 1 din OG nr. 10/2007, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2008, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fată de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fată de nivelul din luna septembrie 2007.
Tribunalul a apreciat că, față de domeniul de aplicare a acestui act normativ, rezulta ca nu a fost avuta in vedere categoria profesionala din care reclamanții fac parte.
Prin urmare, nu poate exista o discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000 a reclamanților in raport de alte categorii profesionale, in condițiile in care aceștia au o lege speciala de salarizare. Legiuitorul are dreptul de a stabili anumite reguli privind salarizarea unor categorii profesionale, fara ca aceasta sa conducă la o discriminare in raport de celelalte categorii. Aceasta cu atat mai mult cu cat nu rezulta ca siutatia care a determinat stabilirea acestor reguli este una generalizata sau obiectiva. Or, in speța, din actul normativ nu reiese acest lucru.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerului Economiei si Finanțelor, apreciind că, in cadrul litigiilor având ca obiect raporturi juridice de munca, pretențiile pot fi îndreptate numai împotriva angajatorului. Or, aceasta instituție nu are calitate de angajator.
Pentru aceleași motive Tribunalul a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Guvernul României. Nu exista intre reclamanți si acest parat un raport juridic in baza căruia acesta sa fie obligat la plata unor drepturi bănești rezultate dintr-un contract individual de munca încheiat între reclamanți si un terț.
Cat privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a respins-o ca neîntemeiata întrucât acesta nu este citat in calitate de parat, ci conform art. 27 din OG nr. 137/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au formulat recurs motivat reclamanții, care au criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că prin OG nr. 6,8,10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale pentru funcționarii publici, personalul salarizat în baza OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit legii nr. 128/1997 privind Statul personalului didactic.
Așadar, au susținut recurenții, prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul bugetar s-a creat un caz de discriminare.
Recurenții au susținut că OG nr.8/2007, stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art.39 din OUG nr.27 din 20 martie 2006, în cuantum de 280,64 RON, nemodificat până în prezent și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de reclamanți este nefondat pentru următoarele motive:
Este întemeiată constatarea instanței de fond potrivit căreia reclamanții solicită de fapt extinderea dispozițiilor legale din ordonanțele Guvernului care prevăd majorări salariale pentru alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și aplicarea acestor dispoziții pentru categoria profesională din care fac parte, adică pentru alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea acestor acte normative și neprevăzute în cuprinsul lor.
Curtea reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 818/2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art.1 și 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere menționata decizie, precum și decizia nr. 1325/2008 a instanței de contencios constituțional, Curtea constată că modul de stabilire prin lege sau ordonanță a Guvernului - cum este cazul în speță - a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii profesionale ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte privind statutul profesional al unor categorii de personal nu este o problemă care poate fi apreciată prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000, câtă vreme, prin examinarea soluției alese de legiuitor, se tinde la modificarea, completarea sau abrogarea de către instanța judecătorească a unor dispoziții legale cuprinse în legi sau ordonanțe.
Acordarea creșterilor salariale, prin ordonanțele menționate, anumitor categorii de persoane a reprezentat o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui o discriminare, întrucât nu reprezintă "o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată", în sensul dispozițiilor OG nr.137/2000 republicată invocată în cauză.
Nu se poate aprecia ca fiind discriminatoriu faptul că reclamanții nu au beneficiat de măririle salariale acordate personalului contractual și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, de vreme ce persoanele din aceste categorii profesionale sunt salarizate în baza altor prevederi legale.
În acest sens, Curtea reține că recurenții reclamanți, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale - nr.OG 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, care stabilește drepturile salariale și alte drepturi de care aceste categorii de personal beneficiază. Potrivit dispozițiilor art. 1 din menționatul act normativ, prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind personalul auxiliar de specialitate al instanțelor nu poate pretinde în plus față de drepturile ce i-au fost conferite prin legea specială, alte drepturi prevăzute de lege în beneficiul altor categorii profesionale, o asemenea diferențiere realizată de legiuitor având o justificare rezonabilă.
Nu orice diferență de tratament reprezintă o situație de discriminare, ci numai acea diferență constatată între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții, ȘI împotriva sentinței civile nr.3961 din data de 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.4610/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
