Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 416
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, sector 1,--30, împotriva sentinței nr. 1476 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul local și Școala cu clasele I-VIII, precum și reclamanții intimați:, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 22.06.2007 sub nr-, disjunsă prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2007, reclamanții:, și, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local, solicitând obligarea acestora la calculul și plata drepturilor bănești reprezentând tranșele suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă.
În fapt, reclamanții au arătat că au o vechime de peste 30 de ani în învățământ și, deși potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 trebuiau să beneficieze de tranșe suplimentare de vechime, acestea nu li s-au acordat, nefiindu-le majorat corespunzător coeficientul de ierarhizare, încât drepturile salariale au fost greșit calculate, inclusiv prin raportarea sporurilor la o bază mai mică.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, art. 1079 alin. 2 rap. la art. 161 al. 1 Codul muncii. Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului B, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice din instituția de învățământ chemată în judecată. Drept urmare, nu calculează și nu plătește salariul pentru cadrele didactice, deoarece nu are o asemenea competență.
Pe fondul cauzei a susținut că prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 reglementează numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani de activitate și nu baza de calcul și procedura de aplicare concretă a acestui spor special. Astfel, aceste aspecte sunt reglementate în mod separat, prin lege, așa cum dispune art. 157 alin. 2 din Codul muncii; în cauză, aceste prevederi normative sunt reprezentate de nr.HG 467/1997; nr.OUG 8/2000 - care, începând cu 1 aprilie 2000, introdus în Legea nr. 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic diferențiate pe tranșe de vechime - și nr.OG 11/2007, începând cu 1 ianuarie 2007.
Întrucât prevederile anexelor Legii nr. 128/1998, care sunt obligatorii atât pentru părți, cât și pentru instanța de judecată, au fost respectate și reclamanții au primit salariul, conform coeficienților de salarizare prevăzuți de acestea, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, neavând calitatea de angajator al reclamanților. Totodată, a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât textul alineatului 2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, nu poate fi interpretat separat de textul alin. 1 al aceluiași articol. Așadar, creșterea de 1/25 a coeficientului de ierarhizare prevăzut la tranșa de 30-35 de ani este făcută față de coeficientul de ierarhizare a tranșei anterioare de vechime de 25-30 de ani.
În drept, acesta a invocat prevederile art. 10 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, nr.HG 538/2001 și Legea nr. 128/1997.
Întrucât prin cererea inițială din dosarul nr- au fost chemați în judecată 228 de pârâți, prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2007, instanța a dispus disjungerea acțiunii în raport cu fiecare unitate de învățământ în parte și consiliul local aferent, pentru o mai bună administrare a actului de justiție.
Astfel, a fost avut în vedere numărul deosebit de mare al reclamanților și pârâților (de ordinul sutelor) și necesitatea îndeplinirii procedurii de citare cu toți aceștia, precum și necesitatea de a se depune tabelele anexă cu numele reclamanților de la fiecare unitate școlară și de a se verifica îndeplinirea condițiilor de vechime de la caz la caz.
În urma disjungerii, prezentul dosar are în vedere pe reclamanții, și, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B și pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului B, B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul local.
Prin sentința civilă nr. 1476 din 28.11.2007 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean B; a fost admisă acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții, și, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local; au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local să plătească reclamanților diferențele de drepturi dintre salariul efectiv încasat și cel calculat, cu luarea în considerare a creșterii coeficientului de ierarhizare de 1/25 prev. de al. 2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor pentru fiecare reclamant cuprinse în intervalul 08.10.2004 - 28.11.2007; au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe începând cu data scadenței fiecăruia în parte și până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de G nr. 9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 22.06.2007 și până la data plății efective.
În esență, pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și Inspectoratul Școlar al Județului B, au atribuții în procedura de finanțare a învățământului, așa încât este necesară judecata în contradictoriu cu acești pârâți, în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2191/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cuprinse la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene.
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "Finanțarea unităților preuniversitare de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea", iar potrivit art. 17(2), finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice și o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Salarizarea personalului didactic din învățământ se realizează conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Acest fapt reiese, de altfel, și din titulatura și cuprinsul nr.OG11/2007, care se referă la creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, ersonalul p. didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate.
De asemenea, potrivit art. 2 al aceluiași articol, "Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Deci, aceste texte de lege prevăd pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime: cele stabilite de lege, precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate.
Așadar, instanța a înlăturat apărările formulate de pârâți prin întâmpinări, reținând că susținerile Inspectoratului Școlar al Județului B sunt corecte doar cu privire la tranșele de vechime - ce au fost într-adevăr stabilite prin nr.HG 467/1997, OUG8/1997 și nr.OG 11/2007 - nu și pentru cele "trei tranșe suplimentare" prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 și al căror mod concret de valorificare este prevăzut de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Această modalitate de interpretare a prevederilor legale invocate de reclamanți este susținută și de faptul că, oricum, anexele Legii nr. 128/1997 introduse de nr.OUG 8/2000, precum și cele ale nr.OG 11/2007 prevăd coeficienți diferiți de multiplicare pentru toate tranșele de vechime stabilite de legiuitor.
Drept urmare, dispozițiile art. 50 alin. 2 ale Legii nr. 128/1997 nu ar mai fi fost necesare dacă nu s-ar fi referit la alte tranșe de vechime decât cele stabilite în anexe, respectiv la cele "suplimentare" care se acordă doar la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate.
Deși aliniatele respective ale art. 50 sunt în vigoare, nefiind modificate ori abrogate, iar membrii de sindicat în discuție se încadrează în ipoteza lor, având peste 30 de ani de vechime, la salarizarea reclamanților nu au fost avute în vedere și tranșele suplimentare de vechime, neaplicându-li-se această creștere de 1/25 a coeficientului de ierarhizare/multiplicare.
Așa fiind, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997 au caracter imperativ, instanța - în acest temei de drept - a admis acțiunea.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamanților, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis și cererea reclamanților de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății effective.
Întrucât, prin întârzierea plății, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4, coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de nr.OG 9/2000, aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respective 22.06.2007, până la data plății effective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. susținând următoarele motive:
- Instanța de fond a aplicat în mod greșit atât prevederile legale referitoare la capacitatea procesuală pasivă a cât și prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997.
- Instanța de fond a reținut motive contradictorii în stabilirea calității procesual-pasive a, prevederile legale la care se referă nefiind incidente în cauză; deosebit de aceasta, respectiva hotărâre de guvern are în vedere drepturile salariale din anul 2004.
- Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 ar fi fost aplicate în mod greșit.
Recursul care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cât privește motivul de recurs privitor la lipsa legitimării procesuale pasive, această excepție a fost în mod corect soluționată de instanța de fond, întrucât în atribuțiile recurentului intră și asigurarea finanțării unităților din învățământul preuniversitar, iar plata salariilor pentru personalul didactic și auxiliar din învățământ reprezintă o parte componentă a acestei finanțări. Este de reținut faptul că, în temeiul Legii nr. 128/1997, recurentul Ministerul Educației, Cercetării și TBa emis o serie de acte normative ulterioare, prin care se stabilește metodologia de calcul pentru salarizarea personalului didactic din învățământ, dar cu toate acestea, s-a ignorat acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din legea enunțată.
Ori, potrivit dispozițiilor legale, răspunzătoare de aducerea la îndeplinire prevederilor privind salarizarea sunt și direcțiile generale din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, inspectoratelor școlare județene și din municipiul B, unitățile de învățământ de stat și alte unități subordonate. Conform art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobată prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică inspectoratelor școlare, edificatoare în acest sens fiind dispozițiile nr.HG 53/2001 cu modificările ulterioare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget emise de Ministerul Finanțelor Publice, care se înaintează la Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat, care propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării, criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare în vederea stabilirii necesarului de fonduri. La nivelul fiecărui inspectorat se constituie comisia pentru stabilirea cheltuielilor medii anuale pe instituții de învățământ preuniversitar de stat. După elaborarea bugetelor, acestea se prezintă autorității publice locale, urmând a fi deschise credite bugetare de către ordonatorii principali de credite.
Recurentul are calitatea procesuală pasivă, cât privește obligațiile despre care este vorba în acțiune. Alături de inspectoratele școlare județene, recurentului îi revin atribuții în domeniul finanțării învățământului (art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004).
Art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 prevede pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, anume cea stabilită de lege și câte o tranșă suplimentară, care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate didactică în învățământ, text de lege care conține prevederi exprese și nu suportă alte interpretări.
Întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar criticile recurentului nu sunt justificate, văzând și prevederile art. 3041. pr. civ. constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins ca atare, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T B, împotriva sentinței nr. 1476 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud fond:;
Tehnored.
2 ex, 23.04.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
