Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4165/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr. 496/54/20 - cerere de revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4165
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen
- - judecător
Grefier -
************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire declarată de revizuentul C, împotriva deciziei nr. 10903/11.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față; Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 4335 din 03 iulie 2008 respins excepția prematurității acțiunii, invocată de intimata SC" " SA.
A admis în parte acțiunea în pretenții formulată de petentul C și a fost obligată intimata să plătească acestuia contravaloarea sporului de mobilitate în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.04.2005 -03.07.2008, sume actualizate la data plății și la acordarea în continuare a sporului, ca un spor permanent pe toată perioada cât îndeplinește funcția de consilier juridic.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii invocată de intimată, instanța considerat că este nefondată, și a fost respinsă întrucât petentul a făcut dovada inițierii procedurii de negociere cu societatea intimată, a acordării sporului de mobilitate, cerere căreia nu i s-a dat curs.
Pe fond, instanța a considerat în raport de actele depuse și dispozițiile legale aplicabile, că acțiunea este întemeiată.
Astfel, petentul este încadrat la societatea intimată, cu contract individual de muncă, pe funcția de consilier juridic începând din luna noiembrie 1995.
Potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic "deosebit de remunerarea stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr.53/2003, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate".
Totodată, potrivit art. 25 Codul Muncii "prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură".
Din fișa postului petentului rezultă că acesta are ca atribuțiuni și de a reprezenta interesele unității în fața instanțelor de judecată, a notariatelor, parchetului, precum și în raporturile cu persoanele juridice și fizice în baza delegației dată de directorul general al unității".
În raport de aceste obligații, rezultă că sarcinile de serviciu ale petentului nu se realizează într-un loc stabil de muncă, situație în care prevederile art. 25 Codul Muncii sunt imperative în sensul că salariatul trebuie să beneficieze în acest caz de prestații suplimentare în bani sau în natură.
S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată, ca nedovedite.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC" " SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție ridicată de recurenta pârâtă, arătându-se că reclamantul nu a făcut dovada desfășurării negocierii între cele două părți și că această negociere s- soldat cu un rezultat negativ, fapt ce ar fi dus la acționarea în justiție. Sunt invocate prevederile art. 58 și 29 din CCM la nivel de unitate, art. 60 alin. 2 din același act precum și art. 77 alin. 2,3 și 7 din CCM.
Referitor la fondul cauzei, recurentul arată că prevederile legale incidente în materie invocate de reclamant prevăd doar posibilitatea acordării unor prestații suplimentare în bani, prin negociere cu angajatorul, reprezentând clauza de mobilitate, nefiind cazul unei obligații instituite prin lege.
Se mai arată că salariatul reclamant beneficiază deja de diferite forme ale clauzei de mobilitate, respectiv: transport gratuit la și de la locul de muncă, cazarea sau decontarea contravalorii acesteia dacă transportul nu poate fi asigurat. Art.60 alin. 2 lit.d din CCM prevede posibilitatea acordării la negociere și a altor facilități, dar care se pot acorda numai prin negociere directă între salariat și conducerea unității.
Recurenta invocă imposibilitatea acordării retroactive a pretinsului spor în lipsa acestor negocieri, în lipsa oricărei culpe a unității și se face o diferențiere în motivele de recurs între consilieri juridici și numiți în funcție și consilierii juridici salariați, anexându-se decizia 78 din noiembrie 2007 pronunțată de ICCJ, din care se desprinde concluzia per a contrario că, consilierii juridici cu statut de salariat își vor negocia prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate.
Prin decizia nr. 10903 din 11 decembrie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr.4335 din 03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul C, având ca obiect drepturi bănești
S-a modificat sentința în sensul că respinge acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Potrivit art. 25 din Codul Muncii, prin clauza de mobilitate părțile în contractul de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează la un loc stabil de muncă. In acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau natură.
Art. 25 și 26 din Codul Muncii sunt dispoziții legale permisive, nu imperative, clauzele de confidențialitate și mobilitate reprezentând clauze facultative, nu obligatorii.
Potrivit Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii.
Potrivit art. 60 Statutului profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 684/29 07 2004, pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
In termen de 6o de zile de la intrarea în vigoare a Statutului profesiei de consilier juridic, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezentul statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-a numit sau i-au angajat.
Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 25 și 26 din Codul Muncii, ca fiind cadru normativ general prin care sunt reglementate clauzele facultative de mobilitate și confidențialitate, textul art. 60 din statut, are la rândul său o formulare permisivă ("poate negocia ˝).
Pornind de la aceste texte legale, instanța de fond a reținut că acestea sunt temeiurile legale care justifică admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în procent de 15%, reprezentând spor de mobilitate.
Este nefondată concluzia instanței de fond în sensul că angajatorul ar fi fost obligat să-i achite reclamantului sume de bani, ca drepturi suplimentare.
Aceasta pentru că, pe de o parte, între părțile contractului individual de muncă nu a fost negociată o expres astfel de clauză.
Pe de altă parte, obligația de plată a sumelor pretinse nu ar putea avea drept izvor decât dispoziții convenționale rezultând din acordul ambelor părți cu privire la eventuala acordare a acestor prestații suplimentare și cu privire la cuantumul acestora, textele de lege invocate de reclamant neputând reprezenta izvor de obligații, în condițiile în care nu au caracter imperativ.
Potrivit art. 60 Statutului profesiei de consilier juridic, singura obligație care-i revine angajatorului este aceea de a negocia - obligație de a face - în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Prin urmare, în cazul în care angajatorul refuză să-și îndeplinească obligația, salariatul consilier juridic are deschisă calea unei acțiuni în justiție contra angajatorului, însă numai pentru a-l obliga pe acesta din urmă să-și îndeplinească obligația de negociere.
negocierii de către reclamant și lipsa unui răspuns din partea angajatorului pârât nu face ca obligația de negociere (obligație de "a face") să se transforme în obligație de plată a unei sume de bani (obligație de "a da") reprezentând spor de mobilitate în cuantumul stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau în alt cuantum stabilit de către instanța de judecată peste voința părților contractante și fără elemente legale sau convenționale de determinare a cuantumului acestui spor.
În aceasta constă eroarea de raționament a instanței de fond care, interpretând greșit dispozițiile legale și apreciind că acestea reglementează obligația angajatorului de plată a sumelor reprezentând spor de mobilitate, a intervenit în raportul contractual dintre părți și a impus recurentei-pârâte obligații care nu pot fi asumate decât pe cale convențională.
De aceea, Curtea apreciază ca fiind fondate criticile recurentei referitoare la modul greșit de soluționare a fondului cauzei de către instanța de fond.
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita soluționare a excepției prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea le apreciază ca fiind parțial fondate. Sunt adevărate susținerile recurentei în sensul că instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților și nu poate stabili, în lipsa unei negocieri desfășurate cu respectarea dispozițiilor legale, nici cuantumul sporului de mobilitate și nici măcar existența unei obligații de plată a acestuia.
Cu toate acestea, având de analizat o cerere privind plata unor drepturi de natură salarială pentru o perioadă anterioară formulării cererii de chemare în judecată, judecătorul trebuie să examineze dispozițiile legale și convenționale aplicabile și să decidă cu privire la existența sau inexistența dreptului pretins în perioada de timp supusă analizei sale. Faptul că dreptul la plata sporului de mobilitate nu se poate naște decât pe cale convențională, prin negocierea clauzelor contractului individual de muncă, nu face ca acțiunea în justiție să fie prematură, dacă cererea vizează o perioadă anterioară chemării în judecată.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția prematurității este corectă, dar pentru alte considerente decât cele reținute în cuprinsul sentinței, întrucât inițierea demersurilor pentru negocierea clauzei de mobilitate nu poate în niciun caz să constituie un argument pentru soluționarea excepției prematurității.
Sintetizând cele expuse anterior, Curtea constată că dreptul consilierului juridic angajat cu contract individual de muncă la plata unui spor de mobilitate nu se poate naște în mod valabil decât prin acordul expres al salariatului și angajatorului cu privire la clauza facultativă de mobilitate și la cuantumul corespunzător al prestațiilor suplimentare în bani. În lipsa unei clauze de mobilitate convenite de ambele părți, dreptul consilierului juridic la prestații suplimentare în bani cu titlul de spor de mobilitate nu există.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl admită, să modifice sentința și să respingă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul C motivând în esență că, ulterior soluționării recursului, a intrat în posesia fișei postului din care rezultă care sunt atribuțiile consilierului juridic.
Această fișă reprezintă un act nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5.Cod Penal civ, acesta neputând fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, aceasta fiind determinantă pentru soluționarea unei alte soluții, în favoarea reclamantului.
Un alt temei juridic invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7.civ.Cod Penal - invocând ca hotărâri potrivnice sentința 4489/3 09. 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care a fost admisă acțiunea colegului său de birou -, decizia nr. 4083/5. 06. 2008, pronunțată în dosarul nr-, dar și soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Pentru egalitate de tratament se solicită încuviințarea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate și anularea ultimei hotărâri.
Curtea, analizând cererea de revizuire de față, Curtea constată că cererea este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente
Temeiurile juridice invocate de revizuent - art.322 pct. 5 și 7. civ. impun analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, separat pentru temei juridic invocat.
Astfel, în ceea ce privește temeiul juridic art. 322 pct. 5.civ.Cod Penal, revizuirea va putea fi cerută dacă, după darea hotărârii, se descoperă înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care, nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prin urmare, pentru a se putea invoca acest temei juridic cu consecința admiterii acestei cai de atac de retractare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere; înscrisul să fi existat la data la care s-a pronunțat hotărârea; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică; acest înscris invocat să fie determinant adică, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât ce pronunțată; înscrisul nou trebuie să fie prezentat de partea care exercită revizuirea, el neputând fi pretins instanței de a-l administra din oficiu.
Fiind vorba de condiții cumulative ele se cer a fi îndeplinite simultan astfel încât, neîndeplinirea uneia dintre condițiile arătate conduce la respingerea revizuirii sub acest temei juridic, ca fiind inadmisibilă.
Înscrisul invocat de revizuent - fișa postului cu atribuțiile de serviciu ale consilierului juridic - decurg din Statutul profesiei - nu întrunește condițiile ce decurg din dispozițiile art. 322 pct. 5 adică lipsa producerii acestuia în fața instanței de judecată cu ocazia dezbaterii fondului nu se datorează părții potrivnice sau vreunei împrejurări mai presus de voința revizuentului iar conținutul acestui înscris nu este determinant în soluționarea cauzei.
De altfel, fișa postului despre care se face vorbire ca având relevanța unui act nou în sensul art. 322 pct. 5. civ. face trimitere la dispoziții cuprinse în Statutul profesiei de Consilier juridic, și în Codul Muncii, dispoziții care au caracter general.
Prezentarea atribuțiilor de serviciu, de către contestator - care nu poate susține că nu îi erau cunoscute - nu afectează soluția pronunțată în recurs, bazată pe incidența în cauză a altor dispoziții din Statut respectiv din Codul Muncii, anume cele referitoare la negocierea clauzelor facultative de mobilitate și confidențialitate.
Sub aspectul celui de-al doilea temei juridic invocat - art. 322 pct. 7, Curtea constată că nici acesta nu poate fi primit.
Astfel, rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire este, fără îndoială aceea de a nu fi înfrântă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, ceea ce presupune condiția triplei identități:existența aceleiași pricini, între aceleași părți având aceleași calități.
Prin urmare, existența unor hotărâri judecătorești date în aceeași materie dar care privesc părți diferite nu pot fi susceptibile de încălcarea autorității de lucru judecat astfel încât nu poate constitui nici temei al cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 civ.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 punctele 5 și 7.civ. Curtea o va respinge ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C, împotriva deciziei nr. 10903/11.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /29.06.2009.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
