Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 422/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 422
Ședința publică din 12 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Mihail
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.660 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâta recurentă SRL Reșița.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind alte cereri, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, potrivit motivelor arătate în concluziile scrise atașate la dosar și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.660 din 7 decembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru drepturile salariale aferente perioadei 2001 - octombrie 2003, excepție invocată din oficiu de către instanță.
A admis în parte cererea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
A dispus anularea Dispoziției nr. 12/12.12.2006 și obligă pârâta să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat acesta pe perioada de la data concedierii și până la data pronunțării prezentei sentințe.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2777 lei, reprezentând drepturi salariale restante aferente lunilor martie, aprilie, mai, iunie, iulie, octombrie, noiembrie 2004, ianuarie, august 2005 și martie, aprilie, iulie, august, octombrie, noiembrie 2006.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1234 lei reprezentând sporul de noapte și plata orelor suplimentare efectuate de către reclamant în perioada noiembrie 2003- 2006.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 189 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de reclamant în perioada noiembrie 2003 - 2006.
A obligat pârâta să-i restituie reclamantului suma reținută cu titlu de garanție, în perioada noiembrie 2003- 2006, exceptând perioada în care acestuia nu i-au fost plătite drepturile salariale.
A obligat pârâta să vireze toate contribuțiile legale aferente acestor drepturi salariale restante.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului aceste drepturi salariale restante actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâta, față de reclamant la plata sumei de 1433 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor solicitate de către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat la. C-S sub nr. /10.08.2000, în funcția de agent de pază, începând cu data de 25.07.2000.
Prin Dispoziția de încetare a activității nr. 12/12.12.206, reclamantul a fost concediat începând cu data de 11.11.206, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit.a Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. a Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Concedierea se dispune prin decizie scrisă care, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept(art. 62 alin. 2 Codul Muncii ) și să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care a fost încălcat de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea(art. 268 alin. 2 Codul Muncii ).
În speță, instanța constată că, Dispoziția nr. 12/12.12.2006 este lovită de nulitate absolută, ea necuprinzând nici unul dintre elementele obligatorii enumerate anterior.
Referitor la drepturile salariale solicitate de către reclamant, instanța reține că, urmare a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control al C-S nr. 05354/24.10.2006, pârâta i-a achitat salariatului suma de 400 lei, reprezentând drepturi salariale pentru luna octombrie 2006, 150 lei reprezentând indemnizația de concediu pentru 10 zile din luna noiembrie 2006 și 400 lei, reprezentând contravaloarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2005, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal din 24.11.206(fila 45 dosar).
Analizând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut că, pentru concediul de odihnă neefectuat de către reclamant în perioada 2003-2006, reclamantul trebuia să primească la data încetării raporturilor de muncă cu societatea pârâtă suma de 739 lei, reprezentând compensarea în bani conform cu dispozițiile art. 141 alin. 4 Codul Muncii.
Din această sumă pârâta i-a achitat reclamantului conform procesului-verbal din data de 24.11.2006 suma de 550 lei, rămânând de achitat suma de 189 lei.
De asemenea, instanța a reținut că, pentru cele 20 de ore suplimentare muncite peste programul normal de lucru de către reclamant, în perioada noiembrie 2003- 2006, precum și pentru orele de noapte efectuate în aceiași perioadă, pârâta trebuia să-i plătească suma netă de 1234 lei.
Este adevărat că, în speță, reclamantul nu a putut dovedi efectuarea orelor suplimentare și a celor de noapte, însă, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună toate dovezile în apărarea sa.
Ori, pârâta nu a depus la dosarul cauzei pontajul reclamantului aferent perioadei în litigiu.
De asemenea, pârâta nu a făcut dovada, în condițiile art. 163 Codul Muncii, că i-ar fi achitat reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca depusă în lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie, octombrie, noiembrie 2004, ianuarie și aprilie 2005 și martie, aprilie, iulie, august, octombrie, noiembrie 2006.
Respectivele drepturi salariale se ridică la suma netă de 3177 lei din care pârâta i-a plătit reclamantului conform procesului-verbal din 24.11.2006, suma de 400 lei, rămânând restanțe în sumă de 2777 lei.
Nici o probă nu a fost depusă de către pârâtă la dosarul cauzei în ceea ce privește garanția lunară reținută reclamantului din salariul cuvenit.
Referitor la sporul de vechime solicitat de către reclamant, instanța, văzând contractul individual de muncă al reclamantului, a reținut că dreptul la sporul de vechime nu a fost acordat reclamantului în cadrul negocierii contractului său individual de muncă.
Instanța a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 130/1999, privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, carnetele de muncă ale salariaților încadrați la societățile comerciale cu capital privat, se păstrează și se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă.
Ori, la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului cu pârâta, C-S i-a eliberat reclamantului carnetul său de muncă cu toate înscrierile efectuate la zi.
Astfel fiind, pârâtei nu-i revine obligația de a prezenta carnetul de muncă al reclamantului la. C-S, carnet de muncă în posesia căruia, de altfel, nici nu se află.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 78 alin. 1 și 162 alin. 4 Codul Muncii și de art. 274 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte cererea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta față de reclamant, la plata sumei de 1433 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul achitat avocatului și expertului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Invocând dispozițiile art.304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare nepermițând formularea de obiecțiuni la raportul de expertiză și o eventuală contraexpertiză.
A fost criticată sentința pentru că s-a respins cererea de amânare a cauzei în condițiile în care administratorul unic al societății pârâte a fost plecat din țară iar mandatarul este o persoană în vârstă și suferindă.
A mai susținut că nu s-a dovedit de către reclamant că a efectuat orele suplimentare și că s-a făcut o apreciere greșită a probelor administrate.
S-a mai invocat că s-a reținut în mod greșit nulitatea deciziei de concediere care îndeplinește condițiile de formă și a fost respectată procedura legală la emiterea ei, iar abaterile disciplinare grave justificau sancțiunea dispusă de angajator.
Recurenta a invocat și dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, text abrogat prin OUG138/2000.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru modificarea sau casarea sentinței recurate:
Art.723 Cod procedură civilă prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Art.287 Codul muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa la prima zi de înfățișare iar art.288 Codul muncii prevede că administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență iar aceeași urgență este impusă și de dispozițiile art.74 din Legea 168/1994 privind soluționarea conflictelor de muncă.
În cauză s-au acordat următoarele termene la cererea pârâtei:
Pentru termenul din 2 februarie 2007 s-a formulat cerere pentru amânarea cauzei și acordarea unui termen mai pentru a-și angaja apărător invocându-se și faptul că administratorul unic al societății este plecat din țară, cererea fiind admisă și cauza amânată la 16.02.2007.
La termenul din 16.02.2007 pârâta a solicitat un nou termen de judecată pentru a se putea prezenta avocatul angajat în cauză și care la acest termen era la altă instanță din țară, cauza fiind amânată la 2.03.2007 pentru acest motiv.
La termenul din 2.03.2007 pârâta nu s-a prezentat dar a solicitat un nou termen pentru apărare și depunere probe și a fost citată pentru termenul din 16.03.2007 cu mențiunea de a depune întâmpinare și i s-a solicitat să facă dovada încetării contractului de muncă al reclamantului.
Pentru termenul din 30.03.2007 pârâta a depus prin mandatar numit prin procură specială concluzii scrise în care menționează că apreciază cauza în stare de judecată, cere respingerea acțiunii și judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 30.03.2007 se dispune efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a se depune copii de pe statele de plată, cererile reclamantului pentru acordarea concediului de odihnă, foi colective de prezență, dovada achitării contribuțiilor către buget de către angajator și alte înscrisuri care în raport de dispozițiile art.287 Codul muncii trebuiau depuse de către acesta până la prima zi de înfățișare.
La termenul din 27 aprilie 2007 se revine cu aceeași adresă la pârâtă și se dispune amendarea acesteia pentru nedepunerea înscrisurilor solicitate conform art.1081Cod procedură civilă.
Pentru termenul din 9.11.2007 pârâta prin mandatar depune concluzii scrise și arată că administratorul societății este plecat din țară la tratament și nu se cunoaște data când se va întoarce.
Pentru termenul din 7.12.2007, pârâta prin mandatar depune concluzii scrise în care arată că i s-a comunicat și suplimentul la raportul de expertiză și își rezervă dreptul ca în termen util să formuleze obiecțiuni, și că solicită un supliment de expertiză sau o contraexpertiză cu motivarea că nu s-a ținut seama că a achitat toate drepturile salariale. Mai face mențiunea că va formula obiective pentru suplimentul la expertiză.
La termenul de judecată din 7.12.2007 pârâta nu se prezintă și nu depune obiective și nici obiecțiuni la suplimentul de expertiză iar instanța respinge cererea și acordă cuvântul în fond.
În raport de cele reținute mai sus și de dispozițiile art.287, 288 Codul muncii și ale art.723 Cod procedură civilă, criticile pârâtei recurente cu privire la încălcarea dreptului la apărare sunt neîntemeiate, instanța în mod corect respingând cererea sa care în mod evident a tins spre tergiversarea soluționării cauzei și nu și-a exercitat cu bună-credință drepturile procedurale.
Curtea constată că, în ce privește fondul cauzei criticile cu privire la aspectele de nelegalitate și netemeinicie nu sunt întemeiate.
Dispoziția de concediere nr.12/12.12.2007 nu îndeplinește condițiile de formă impuse de dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel nu este descrisă fapta care constituie abaterea disciplinară, nu sunt precizate prevederile din regulamentul intern, din contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă încălcate și nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art.267 alin (3) Codul muncii nu fost efectuată cercetarea, fiind încălcate dispozițiile art.268 alin.2 lit. a, b și c Codul muncii, așa cum s-a reținut.
Prin urmare, în mod corect s-a constatat nulitatea absolută a acestei dispoziții fără a se mai impune a se examina temeinicia ei în raport de abaterile disciplinare pe care pretinde recurenta că le-a săvârșit reclamantul intimat.
În ce privește drepturile salariale pretinse de reclamant Curtea constată că instanța de fond a apreciat corect probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.287 Codul muncii.
Pârâta avea obligația depunerii pontajului sau alte înscrisuri care să dovedească numărul de ore efectuate de către reclamant și nu a făcut acest lucru deși i s-a solicitat în scris de către instanță care și-a exercitat rolul activ tocmai în favoarea acestei părți. Numai în măsura în care pârâta ar fi depus asemenea probe s-ar fi răsturnat sarcina probei și s-ar fi impus din partea reclamantului probe care să dovedească efectuarea mai multor ore de lucru decât a fost efectiv pontat.
Expertiza efectuată în cauză s-a întocmit după cum rezultă din conținutul ei pe documentele depuse la dosar și în mod temeinic instanța a avut-o în vedere la pronunțarea sentinței după ce în mod corect a respinse cererea pentru un nou supliment de expertiză ori contraexpertiză, pârâta nedepunând obiective și eventuale înscrisuri noi.
Pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale pretinse de reclamant după cum prevăd dispozițiile art.287 Codul muncii coroborate cu cele ale art.163 alin.2 Codul muncii și nu există nici un motiv pentru a aprecia sentința ca netemeinică.
Pentru aceste considerente recursul fiind nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins, iar în baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă pârâta va fi obligată șa plata sumei de 62 lei, cheltuieli ocazionate de transportul reclamantului la proces și dovedite cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.660 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
Obligă recurenta la 62 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./3.05.2008
Thred./6.05.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.C-
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Mihail
