Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4231/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2679/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4231/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.359 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 09.06.2009 depusă la dosar-fila 50, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.06.2009, completare a motivelor de recurs, prin care se invocă ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, precum și motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită.
Curtea, în ședință publică, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente, excepția nulității sentinței recurate sub aspectul existenței contradictorialității între minuta hotărârii și dispozitivul acesteia, cât și în raport de nesemnarea minutei de unul dintre membrii completului de judecată.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință, constatarea nulității hotărârii primei instanțe.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.359 din data de 26.02.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții, a, OG, și în contradictoriu pârâta - SA, și s-a obligat pârâta să plătească acestora drepturilor bănești actualizate la data plății efective, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și de C, pe anii 2004 - 2007, în raport de perioada lucrată de către fiecare reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
S-a arătat că potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, s-a constatat că art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a apreciat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
S-a considerat că împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din data de 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu susțin apărarea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, s-a arătat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
S-a constatat că pârâta nu a făcut dovada prin probele administrate în cauză că suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariile de bază pentru perioada 2004 - 2007, deși sarcina îi revenea acesteia, potrivit art.287 muncii, motiv pentru a admis acțiunea și a avut în vedere cuantumul drepturilor bănești comunicate de către aceasta pentru perioada 2004-2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma motivului de ordine publică, respectiv excepția nulității sentinței atacate, excepție pusă în discuția părții prezente la termenul de judecată din data de 10.06.2009, conform art.137 pr.civ. și art.306 alin.2 din același cod, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozitivul hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a omis în mod evident să soluționeze cererea de chemare în judecată cu care a fost legal sesizată formulată de către reclamantul, contrar prevederilor art.129 alin.6 pr.civ.
Curtea reține că persoane menționate în dispozitivul hotărârii recurate și în partea finală a considerentelor hotărării recurate nu au avut calitatea de părți în dosarul dedus judecății, iar față de această evidentă contradicție existentă între minută consemnată în cauză, care de altfel nu a fost semnat de toți membrii completului de judecată și dispozitivul, respectiv considerentele hotărârii recurate se impune anularea sentinței pentru nerespectarea prevederilor art.258 raportat la 261.pr.civ și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru finalizarea judecății și respectarea principiul dublului grad de jurisdicție.
Față de această situație, Curtea nu va mai analiza motivele de nelegalitate invocate de recurentă, prin cererea de recurs și prin urmare, în raport de prevederile art.304 pct.5 pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.312 pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr. 359 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
13.07.2009
Jud. fond.:,
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
