Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4245/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4245
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata - SA, împotriva sentinței civile nr. 5679/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL SA PENTRU A, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta intimată - SA, prin consilier juridic, cu delegație la dosar și intimatul contestator SINDICATUL SA PENTRU A, reprezentat de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta intimată - SA, pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr.5679/28.10.2008 a Tribunalului Gorja fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului, invocată de intimata Energetic
A fost admisă acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de petenta Sindicatului, în numele și pentru membri de sindicat (CNP -), G, -, și -, în contradictoriu cu intimata Energetic
A fost obligată intimata să plătească membrilor de sindicat ai petentei, G, -, și - drepturile bănești reprezentând prima de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2005, 2006 și 2007, sume ce vor fi actualizate de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată către Sindicatul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată pe motivul că CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 nu mai este în vigoare, precum și faptul că reclamanții nu au promovat pe durata valabilității acestuia o acțiune în anularea clauzelor contrare contractului încheiat la nivel de ramură, nu poate fi reținută, deoarece s-ar încălca dispozițiile art.5 civ și ar reprezenta o denegare de justiție, s-ar încălca libertatea dreptului de acces la justiție, nefiind vorba de nici o retroactivitate a legii, ci doar de respectarea principiuluitempus regit actum
Cu privire la excepția prescripției parțiale a acțiunii instanța o consideră nefondată urmând aor espinge în raport de art.124 alin.1din CCM la nivel de ramură care prevede că,indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu".
Prevederea nu este imperativă dând posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, astfel încât acțiunea este formulată în interiorul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, se constată că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu se poate reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - Energetic întemeiat pe dispozițiile art.304 pct 9 și art. 304 indice 1. pr. civ. arătându-se în esență că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii întrucât CCM la nivel de ramură pentru perioada 2006-2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva.
Că acțiunea este inadmisibilă și în raport de prevederile art.283 lit. e Codul muncii care dispune că cererile în vederea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării CCM ori a unei clauze ale acestuia.
S-a mai arătat în motivarea recursului că, nu există o clauză expresă în contractele la nivel de unitate pentru anii 2006-2007 referitoare la prima de vacanță.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitatea cu dispozițiile art. 304 ind.1 pr. civ. Curtea a reținut următoarele:
Conform art. 123 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe lângă indemnizația de aferentă concediului de odihnă salariații vor primi o primă de vacanță de minim 75 % din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75 % din indemnizația de concediu netă.
Instanța de fond a apreciat în mod corect referitor la prescripția dreptului la acțiune a reclamanților, în raport de art.124 alin.1din CCM la nivel de ramură care prevede că,indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu".
Prevederea nu este imperativă dând posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, astfel încât acțiunea este formulată în interiorul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește criticile invocate pe fondul cauzei se reține că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a administrat probe față de apărarea pârâtei referitoare la faptul că drepturile solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază.
Astfel la dosarul cauzei nu se regăsesc statele de plată pentru a se putea analiza dacă primele de vacanță 2005-2007 au fost acordate sau nu, reclamanților.
Așa fiind se reține că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului astfel că, în baza art.312 al.5 pr.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării se va solicita angajatorului în baza art. 287 Codul muncii, să depună în copie conformă cu originalul statele de plată pentru reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata - SA, împotriva sentinței civile nr. 5679/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL SA PENTRU
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/17.07.2009
Jud.fond
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
