Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4261/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4261
Ședința publică din data de 23 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2009, privind recursurile declarate de reclamanții D, M, A, D, L, VDJ. și pârâta SC Sa, împotriva sentinței civile nr. 6101/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-. Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.06.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.06.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința civilă nr. 6101/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de petentii, împotriva intimatei -.
S-a dispus obligarea intimatei la plata catre petitionari a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamna - iarna in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru fiecare an, cuvenite pentru anii 2005, 2006 și 2007, și la plata contravalorii unei cantități de 4000 mc de gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, sume actualizate la data plății efective.
S-a constatat nulă clauza art.176 din CCM al /2005, 2006, 2007.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petenti a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-au respins capetele de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a art.128 alin5, art.129 alin. 1,2,3, respectiv Anexa nr.3 bis și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale petentilor.
Pentru a se pronunța, instanța a reținut:
Petentii au fost salariatii intimatei asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetele de munca ale acestora.
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract..
Potrivit disp.art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Mai mult decât atât, neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerat că, intimata nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura, așa încât urmează a fi admis acest capăt de cerere și obligată intimata la plata către petenți a drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anii 2005, 2006, 2007.
Pe de altă parte, cererea privind diferența de salariu rezultată dintre drepturile primite și drepturile salariale neacordate conform art.128 alin. 5 și art.129 din CCM al, a fost respinsă, întrucât drepturile salariale au fost determinate avându-se în vedere dispozițiile sus menționate.
În ceea ce privește nulitatea art. 176 alin.1 din CCM al SC service SA acesta prevede că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat.
otrivit art. 187 din CCM la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol și Gaze, valabil pe anii 2005- 2008 salariații agenților economici nominalizați în anexa nr.1 pct. B, vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale. Societatea ai cărei salariați sunt petenții face parte din unitățile menționate în anexă.
In coformitate cu dispozitiile art.178 din CCM, la nivel de ramura pe 2007 alin 1,Salariații agenților economicii, vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale", iar alin 2 specifica ca "in condițiile in care prin actul adițional la CCM nu s-a convenit introducerea dreptului prevazut la alin.1, in salariul de baza, modalitatea concreta de acordare a acestuia va fi stabilita la nivelul agentului economic".
Deși aceste drepturi nu au fost prevăzute în CCM la nivel de unitate, ontractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Mai mult decat atat, potrivit disp. art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile.
Reclamanții arătâ că au investit instanța cu o acțiune cu 3 capete de cerere, dintre care, cel de-al doilea refeerritor la drepturile salariale restante cuvenite și neacordate pentru anii 2005.2006, 2007.
Prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea fiind respins capătul de cerere privind drepturile salariale cu motivarea că, au semnat contractele individuale de muncă, ceea ce presupune că au fost de acord cu salariu stabilit prin negociere și nu au solicitat în termenul prev. de art.283 lit.d din anularea acestor contracte.
Este evident, că acest capăt de cerere a fost soluiționat pe excepție și că trebuia judecat fondul cauzei.
Prin faptul că angajatorul nu a respectat în privința salarizării prevederile art.128, art.5, art.129 al.1,2, 3 Anexa 3 bis, srabilind salarii sub nivelul prevederilor, este evident că au încălcat toate normele și principiile imperative ce guvernează raporturile de muncă.
Intimata nu a respectat obligația de informare a salariaților și nu au avut cunoștință despre modalitatea de calcul a salariului, negocierea fiind fictivă.
Instanța în virtutea rolului activ avea obligația să verifice toate aceste aspecte prin ordonarea unei expertize și nu să se pronunțe pe excepția prescripției dreptului de a solicita anularea.
Nu au solicitat anularea unei clauze contractuale, ci plata drepturilor cuvenite în baza CCM, la nivel de unitate.
Pârâta critică sentința cu privire la modul de soluționare al excepției prescripției dreptului la acțiune, al cererii prin care reclamanții au solicitat drepturile salariale reprezentând aprovizionate toamnă-iarnă și val. cantității de 4000. gaze și cu privire la constatarea nulității clauzei art.176 din CCM la nivel.
Cu privire la excepția prescripției, învederează că aceste drepturi izvorăsc din CCM și acțiunea reclamanților se încadrează pe deplin în ipoteza art.283 lit.e, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
Pe fondul cauzei, învederează că începând cu 021.06.1997, suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea de toamnă s-a stabilit a fi introdusă în salariul de bază, iar în CCM /1998 s-a menționat că, această suplimentare salarială a fost introdusă în salariul de bază.
Prin adresa nr.2412/29.05.1998 Sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prev. art.168 al.3 CCM aferent anului 1997, părțile semnatare a CCM agreând majorarea salariilor brute de bază cu suma reprezentând ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă începând cu 01 martie 1998.
Faptul că acest drept a fost inclus se poate constata prin corelarea modificărilor din cărțile de muncă.
Referitor la drepturile bănești reprezentând /val. cotei de gaze se arată, că reclamanții nu le-au solicitat prin acțiune, iar dacă ar fi făcut o precizare a acțiunii, instanța avea obligația de a acorda un termen pentru a-i fi comunicate aceste precizări.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că SC SA ar fi încălcat clauzele negociate ale CCM la nivel de agent economic și la nivel de ramură.
Art. 187 din CCM la nivel de ramură stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului și nu dă naștere prin el însuși la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani, drept care ia naștere în urma unei negocieri speciale cu sindicatul.
Acest ajutor material a fost introdus încă din anul 1997,în salariul fiecărui angajat, dovadă fiind în acest sens adresa 1721/18.07.1997 prin care Sucursalele au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1,27, adresa 1738/21.07.1997 prin care s-a revenit cu precizarea că, acest coeficient se va aplica după primirea fondurilor de salarii și adresa 1818/21.iulie 1997 prin care se comunică următoarele: calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe care cuprinde și prev. art.176 al.1 din CCM.
Cu privire la constatarea nulității clauzei prev. la art.176 di n CCM se arată că, această clauză nu este nulă, deoarece nu s-au prevăzut drepturile ale angajaților în CCM la nivel de unitate, inferioare celor prevăzute în CCM la nivel superior.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor invocate, reține a fi aplicabile în cauză dispoz. art.312 al.3 și al.5 pr.civilă pentru următoarele considerente:
Unul din capetele de cerere menționate în cererea de chemare în judecată formulate de reclamanți a fost acela referitor la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a dispoz. art.128 al.5 art.129 al.1,2,3 respectiv, anexa 3 pentru anii 2005,2006,2007.
Verificând considerentele hotărârii recurate sub acest aspect, rezultă că de fapt prima instanță nu examinează pe fond acest capăt de cerere, rezumându-se doar a reține că drepturile salariale ale reclamanților au fost determinate avându-se în vedere dispozițiile mai sus menționate.Sub acest aspect hotărârea este practic nemotivată,neândeplinind cerințele prev.de art.261 alin.1 punct.5 pr.civilă.
Instanța de fond în limitele investirii prin cererea de chemare în judecată și în conformitate cu disp.art.129 pr.civilă, avea obligația de a verifica modul de stabilire al drepturilor salariale solicitate de către aceștia,putând administra în acest sens probele pe care le considera necesare și să stabilească în final, dacă pârâta datorează sau nu diferențe salariale.
Acestea sunt argumentele pentru care,Curtea reține aplicabilitatea în cauză a disp.art.312 alin.3 și alin.5 cod pr.civ. în raport de care se impune admiterea ambelor recursuri,casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții D, M, A, D, L, VDJ. și pârâta SC Sa, împotriva sentinței civile nr. 6101/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare în fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./17.07.2009
Tehn.
EX.2//St. și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
