Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4358/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3342/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4358R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.329 din data de 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații -, A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL GIURGIU, având ca obiect-drepturi bănești creșteri salariale de 5%, 2% și 11%
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.329/12.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu Secția Civilă a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea față de acești pârâți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu și a obligat pârâții să plătească reclamanților majorările salariale aferente drepturilor salariale ale acestora de 5 % începând cu 01.01.2007 (față de decembrie 2006), de 2 % începând cu 01.04.2007( față de martie 2007) și de 11 % începând cu 01.10.2007(față de septembrie 2007), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la zi, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, a dispus introducerea acestor drepturi în salariile reclamanților și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale acestora și a respins cererea de obligare a pârâților la dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit OG nr. 10/2007 s-au acordat creșteri salariale pentru anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG nr. 24/2000 și celui salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998, de prevederile acestui act normativ nu au beneficiat judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției.
Instanța a mai reținut că sunt nefondate apărările pârâtului MJ în sensul că personalul din justiție a beneficiat de creșteri salariale importante în anul 2006 și anul 2007, deoarece prin OUG nr. 27/2006 s-au acordat majorări ale valorii de referință sectorială cu 4 %, respectiv 5 % în anul 2006, în timp ce pentru beneficiarii OG nr. 20/2007 s-au acordat creșteri salariale în anul 2006 potrivit OG nr. 3/2006 de 5 %, respectiv de 6 %, iar în anul 2007 personalul din justiție nu a beneficiat de nicio creștere salarială.
Prin Legea nr. 45/2007s-a renunțat doar la măsura nelegală dispusă prin OUG nr. 83/2000, acordându-li-se magistraților sporul de vechime în muncă de care au fost lipsiți timp de 6 ani, ca urmare a numeroaselor acțiuni în justiție și nu din inițiativa MJ.
Tribunalul a mai reținut că prin neacordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 10/2007 personalului di n justiție i s-a creat o situație discriminatorie, în sensul art. 21 al.1 din OG nr. 137/2000, recunoscută implicit prin OG nr.13/2008.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat pârâtul Ministerul Justiției care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală invocând față de temeiul juridic reținut, și anume existența unei situații discriminatorii, exceptia lipsei calitătii sale procesuale pasive.
Au fost invocate disp.art. 1 al.4 și art.61 alin.1 din Constituția României.
In esență, cererea reclamantului are ca obiect obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare iar HG nr. 83/2005 privind organizarea și functionarea Ministerului Justitiei în art.1 alin.1 dispune: "Ministerul Justiției este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură elaborarea coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea bunei functionări a justitiei ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept".
Totodată, prin art.3 al hotărârii menționate mai sus, se stabilesc principalele funcțiile și atribuții ale Ministerului Justiției.
În lumina acestor dispoziții Ministerul Justitiei nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, discriminarea la care face referire reclamantul rezultă din lege, și nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia.
Ori, Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor În vigoare. Singura autoritate legislativă este Parlamentul României.
În susținerea excepției au fost invocate și dispozițiile art. 1 par. III pct. 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante în temeiul cărora Guvernul a fost abrogat de către Parlament de a emite ordonante în domeniul salarizării inclusiv în domeniul reglementării creșterilor salariale acordate în sectorul bugetar în anul 2007.
În același sens, prin Legea nr. 373/2007, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în același domeniu În anul 2008.
Așadar, recurenta, întrucât nu este în culpă în ceea ce privește majorările salariale pretinse și neavând nici o atribuție în acest sens, nu se poate reține legitimarea sa procesual pasivă în această cauză.
Recurenta a arătat că acțiunea care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Or, prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite.
În aceste condiții, cererea nu poate fi soluționată de către instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare. În caz contrar, s-ar aduce o încălcare gravă principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului în cadrul democrației constituționale.
de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, potrivit dispozițiilor din Constituția României, însă precizăm că nici Curtea Constitutională nu are competenta de a se pronunta asupra lipsei unei reglementări.
Totodată, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut la pct. 9 al art. 304 din Codul d e proc. civilă.
În vederea constatării unei eventuale stări de discriminare, aprecierea s-ar putea face doar în raport cu magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiției, întrucât aceștia reprezintă singura categorie aflată într-o situație similară sau comparabilă cu cea a reclamantilor.
In mod greșit consideră reclamanții că judecătorii Înaltei Curți ar fi beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, bazându-se pe faptul că nr.OG 10/2007 face referire la anexele II și III din Legea nr.154/1998, întrucât prin efectul ari. 41 lit. c) din nr.OUG 27/2006 au fost abrogate expres dispozițiile privind salarizarea de la instanța supremă cuprinse în Legea nr. 154/1998.
In prezent, cu începere de la 1 aprilie 2006, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii este reglementată unitar de către nr.OUG -, iar reclamanții nu ar putea invoca o discriminare în acest sens.
În raport cu alte categorii profesionale nu poate fi retinută discriminarea, întrucât reclamanții nu se află într-o, situație similară sau comparabilă cu a acestora. Chiar dacă toate aceste categorii aparțin de sectorul bugetar, fiecare se bucură de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legii proprii de salarizare, astfel cum au fost adoptate de către legiuitor, astfel că este exclusă ideea unei situații similare sau comparabile, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare in materie salarială.
Pe de altă parte, creșterile salariale acordate magistraților in 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (potrivit nr.OUG 27/2006), cât și in anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc. potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG -) depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională
Referitor la obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, facem observația că această obligație nu incumbă Ministerului Justiției, ci tribunalului, care deține carnetele de muncă ale reclamanților și este singurul în măsură să iacă modificări în acestea.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Astfel,obiectul acțiunii introductive pe care intimații reclamanți au dedus-o judecății primei instanțe l-a constituit acordarea de despăgubiri reprezentînd indexările salariale neacordate în mod discriminatoriu personalului din justiție prin dispozițiile OG nr.10/2007.
Pentru aprecierea existenței unei discriminări salariale în sensul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, este necesar să se rețină existența a două categorii de personal salariat aflate într-o situație analogă sau comparabilă,care să beneficieze de un tratament salarial diferențiat,fără vreo justificare obiectivă,rezonabilă și proporțională cu scopul urmărit prin instituirea unui tratament diferențiat și adecvarea mijloacelor folosite în acest scop.
În cauză, tratamentul juridic diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 intimaților prin neindexarea indemnizațiilor acestora într-un procent corespunzător ratei inflației în raport cu cel al personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și al personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,nu privește două categorii de personalaflate într-o situație analogă sau comparabilădeoarece,după cum corect a susținut și recurentul aceștia au atribuții profesionale ori decizionale,răspunderi și deci statute profesionale diferite ce se pot răsfrînge diferit asupra salarizării deci și indexării salariilor acestora.
Neexistînd o analogie ori comparabilitate între situația intimaților și categoriile de personal prevăzute de disp. OG nr.10/2007, în mod eronat a reținut instanța fondului existența unei discriminări salariale a intimaților ale căror indemnizații nu s-u indexat prin actul normativ menționat, criticile recurentului privind eronata aplicare și interpretare a dispozițiilor OG nr.137/2000 de către prima instanță, susținute prin cel de-al doilea motiv de recurs fiind fondate.
Mai mult tratamentul salarial diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 este justificat obiectiv și rezonabil cîtă vreme legiuitorul,după cum cu temei susține și recurentul nu a indexat indemnizațiile intimaților raportîndu-se și la creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), iar în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc. potrivit Legii nr. 45/2007.
Sunt nefondate însă susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că Ministerul Justiției nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză câtă vreme potrivit disp.art.4 par. VII pct.3 și 4 ale HG nr. 652/2009 această instituție are printre atribuțiile sale pe aceea de a asigura " fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției și libertăților cetățenești are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora; coordonează și îndrumă activitatea economică, de investiții, de achiziții și administrativă a instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate Ministerului, putând emite, în condițiile legii, norme și instrucțiuni obligatorii pentru aplicarea unitară a reglementărilor legale"; prin urmare,nu are relevanță în cauză faptul că pretinsa discriminare a intimaților reclamanți nu a fost realizată de către recurent ci de emitentul OG nr.10/2007 în raport de atribuțiile ce revin potrivit legii recurentului,menționate mai sus,precum și de cele prevăzute în sarcina sa de dispozițiile Legii nr. 304/2004.
Vor fi respinse însă ca nefondate criticile referitoare la inadmisibilitatea acțiunii și pe cele privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță deoarece potivit art 1 și 2 ale Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea Nr. 103 din 25 aprilie 2006 de către România exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație,iar nimeni nu poate fi discriminat de către o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate; în raport de prevederile acestui Protocol, reținîndu-se existența unui conflict între norma menționată și norma internă reprezentată de disp. art.1, 2 și 27 din OG nr. 137/2000 explicitate prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819 și 820 din iulie 2008,instanța are obligația potrivit art 20 al. 2 din Constituția României de a da prioritate primelor dispoziții, fără a se putea invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță după cum fără temei susține recurentul.
Mai mult,în condițiile în care capătul de cerere principal,privind indexările salariale solicitate de intimați a fost apreciat ca neîntemeiat, neîntemeiată apare și cererea incidentală privind obligare a recurentului și initmaților pârâți la efectuarea mențiunilor cu privire la acest drept în carnetele de muncă ale intimaților-reclamanți,și sub acest aspect fiind fondată critica recurentului la adresa sentinței recurate.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă constată recursul formulat întemeiat, motiv pentru care îl va admite, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul și capătul de cerere privind majorările salariale, introducerea acestor drepturi în salariile reclamanților și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale acestora. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.329 din data de 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL GIURGIU.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că: respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind majorările salariale, introducerea acestor drepturi în salariile reclamanților și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale acestora.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/ 7.07.2009
Jud. fond- Fl.
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
